16 / 24
ROMANIAN TIMES
Fiecare cu închisoarea lui
Dacăaşputeasă inventez vreundispozitiv
sau vreo aplicaţie pe telefon, aş miza pe
un dispozitiv care atenţionează purtătorul-
utilzatorul că este timpul să iasă din zona
de confort, să scoată puţin capul din
sistem. Aş merge pe un ceas tip clepsidră
care bipăie zgomotos şi în care nisipul se
face roşu, doar pentru impresie artistică.
Sistemul sau zona de confort nu trebuie
văzute ca pe nişte lucruri rele, atâta timp
cât depinzi de ele într-un mod echilibrat
şi detaşat şi ai mereu posibilitatea de a
alege şi de a testa şi altceva. Atunci când
simţi că nu mai ai această capacitate de
alegere, atunci zona de confort îţi devine
propria închisoare care te limitează şi nu
te mai lasă să explorezi şi să evoluezi.
Ca să puteţi să vă vizualizaţi mai uşor
propriul sistem, gândiţi-vă la rutina zilnică
care se aplică la toate aspectele din viaţa
voastră, începând de lamodul tipic în care
vă daţi jos din pat, felul cum vă spălaţi pe
dinţi, felul cum vă beţi cafeaua, mâncarea
pe care o alegeţi să o mâncaţi, pâna la
felul în care faceţi dragoste sau vă certaţi
cu persoana dragă sau cum vă alegeţi
în final să petreceţi timpul liber (aceleaşi
emisiuni la TV, acelaşi FB rulat în tăcere
sau pe muzică, aceeaşi vizită la mall etc).
Unde observaţi un “endless repetir”, acolo
să ştiţi că este zona voastră de confort.
Cum am zis si mai sus, nu este rău
faptul că trăim cu ritualuri -este normal si
economic din punct de vedere al energiei
pe care o utilizăm în a realiza aceste
acţiuni.
Problema este atunci când aceste ritualuri
ne acaparează toată existenţa şi nu mai
devenimconştienţi deplăcereadinspatele
acţiunilor noastre şi încetăm să mai fim
prezenţi la viaţă, ajungem să fim una cu
sistemul şi nimic din jur nu mai reprezintă
o opţiune viabilă, o ieşire din peisaj.
Sistemul, aşa cum am învăţat la şcoală şi
în viaţa de zi cu zi, îţi oferă sentimentul
de ordine, sentimentul de apartenenţă, de
logică şi face ca lucrurile să se desfăşoare
uşor, natural, de la sine. Nici nu vreau să
desfinţez sistemul, este clar modul nostru
de a supravieţui!
Însă, problema este când noi pierdem
controlul şi sistemul ajunge să decidă
pentru noi, pe toate palierele vieţii noastre.
Poate, dacă am avea un sistem super
evoluat (adică, să avem norocul să ne fii
reîncarnat în vreun Dalai Lama), atunci
da, ar fi fain, pentru că toate ritualurile
noastre, de altfel evoluate s-ar repeta pe
pilot automat şi noi am putea fi cu uşurintă
un model şi un motor pentru ceilalţi. Dar,
din păcate, de multe ori nu este cazul şi
noi suntem datori să învăţăm lecţiile de
la viaţă şi pas cu pas să evoluăm. De
cele mai multe ori suntem pricopsiţi să ne
conducem viaţa ca marele Sisif, trăind
după un sistem cu multe breşe şi
inconsecvente şi traume şi durere, sistem
care ne transformă într-un cobai care se
învârte mereu şi mereu în aceleaşi cercuri
vicioase.
Vom mai vorbi cu altă ocazie despre
cum se construieşte sistemul şi zona de
confort al fiecăruia. Cel mai important este
că trebuie să îţi dai seama că pierzând
controlul asupra propriului sistem,
ajungem să funcţionăm pe pilot automat,
chiar şi în situaţiile speciale din viaţa
noastră, unde ar trebui să fim prezenţi,
conştienţi şi implicaţi cu tot sufletul.
Acest pilot automat care vă conduce fără
a semai sinchisi să vă ceară permisiunea,
se numeşte în termeni de specialite,
suboconştientul si se face simţit în viaţa
noastră în mai bine de 95% din timp.
Încă o dată repet, nu este un lucru tragic
acest fapt, însă veţi avea de suferit atunci
când subconştientul vostru are tendinţa
să ruleaze doar programe negative, non-
eficiente şi sabotoare. Degeaba ştii şi vrei
să te laşi de fumat, dacă acest lucru va
fucţiona conştient doar în 5% din timpul
tău, restul fiind la mâna subconştientului
care încă nu a fost informat că şi tu vrei
să te laşi de fumat:).
Fără să îti dai seama, subconştientul
tău ca sa te protejeze (eu îl văd ca pe o
mătuşă băgăcioasă care ştie tot şi îţi vrea
binele) oferăoaltă lumină, uşor deformată
evenimentelor din viaţa ta sau de multe
ori le ascunde ca să nu suferi, iar adultul
din tine rulează în exterior un scenariu
umbrit mult de breşele propriului sistem:
fumez pentru că am beneficii de pe urma
viciului-clar o realitate deformată.
Ca să revin la articolul anterior cu sistemul
şcolar, problema sistemului şi a zonei de
confort este că te fac să crezi că realitatea
ta este cea adevărată, că nu există şi
altceva, sau dacă vrei să ieşi din sistem,
răspunsul imediat şi automat va fi unul
de durere. Astfel, se explică şi rezistenţa
la schimbare, nevoia oricărui sistem de
a-şi păstra starea de homeostazie. Că
este vorba de o stare proastă - gen a
cerşetorului din intersecţie /soţiei agresate
de soţ sau că este una uşor acceptabilă,
mersul la un job care nu te încântă, toate
sunt văzute de propriul subconştient ca
stari de constanţă şi echilibru şi orice
încercare de schimbare este pusă la
pământ prin utilizare unei armate de
rezistenţă.
Sistemul caută echilibrul, chiar dacă
echilibrul înseamnă de fapt o realitate
negativă-gen sărăcie sau boală, pentru că
lasistemprimeazănevoiaderutină.Deaici
si cazurile multora dintre noi care refuză
evoluţia şi schimbarea, este de fapt pilotul
automat care nu vrea să se destabilizeze.
În privinţa evoluţiei sistemului de educaţie
în România- pentru profesori este mai
grea adaptarea decât pentru elevi.
Majoritatea elevilor încă mai au libertatea
de a nu rămâne complet blocaţi în zona
de confort, însă pentru adulţi, lucrurile
sunt mai dificile şi mai anevoioase, de
aici şi incapacitatea multor profesori de a
înţelege noile vremuri şi de a se adapta
noilor realităţi.
Vremnu vrem, lucrurile evoluează, cu voia
noastră sau fără voia noastră, cu noi sau
fără noi, realitatea lumii înconjurătoare se
schimbă. Este lupta noastră să învăţăm
să ne scoatem de pe pilot automat, ca să
putem avea ocazia să mai respirăm din
când în cînd, preferabil constant, aerul
rece al evoluţiei.
Bring on the NEW in your life starting with
the little things!
Alexandra Tudose
Surprise, Arizona
Comitetul Parimoniului Mondial UNESCO a adoptat, la Cracovia, înscrierea în
Patrimoniul Mondial UNESCO a proprietăţii “Ancient and Primeval Beech Forests
of the Carpathians and Other Regions of Europe (Albania, Austria, Belgium, Bulgaria,
Croatia, Germany, Italy, Romania, Slovakia, Slovenia, Spain, Ukraine)”. Au fost astfel
înscrise în lista patrimoniului mondial o selecţie din cele mai reprezentative şi bine
conservate păduri de fag din întreg arealul natural al speciei care ilustrează procesul
ecologic – aflat în plină desfăşurare – de extindere a distribuţiei fagului pe continentul
european.
Cele mai valoaroase păduri virgine de fag din România, însumând aproape 24.000
ha, au fost încluse pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO. Acestea sunt situate în 8
zone diferite: Izvoarele Nerei, Cheile Nerei-Beuşniţa, Domogled - Valea Cernei, Cozia,
Codrul Secular Șinca, Groşii Țibleşului, Codrii Seculari Strîmbu-Băiuţ, Codrul Secular
Slătioara, potrivit unui comunicat de presă al WWF-România.
Păduri din România în patrimoniul UNESCO