6 / 24
CULTUR}
6
ROMANIAN TIMES
CUM SA PARCURGI TRANZITIILE
(continuare in pagina 20)
Slavomir Alm]jan
În marile momente de criză ori de instabilitate
politică, unul din drepturile ființei umane, cel mai des atacate,
era dreptul de asociere. Asocierea semenilor în momentele
de criză era deseori sursa unor furtuni sociale de proporții,
culminând în revoluții mai mult sau mai puțin violente, dar
întotdeauna ele generau puterea necesară unor schimbări de
miez în structura societății. Când spun asta, nu am în vedere
spiritul de gloată, mișcat de o scânteie... Nu mă gândesc la
vreun fel de emoție primară manifestată într-o mulțime ușor
de manipulat. Asocierea, în felul în care ea este sursa unor
profunde schimbări, este cu mult mai profundă, cu ramificații
deosebit de complexe, generează o complexitate de efecte
asupra spiritului societății. Omul dincolo de sine, prin
mecanismul asocierii, devine omul integrat în ansamblul menirii lui, devine o forță cu greu
de învins sau chiar invicibilă in realmul nostru tridimensional. El devine o notă deseori
imperceptibilă individual, dar parte vitală într-o simfonie de o frumusețe de neexplicat... El
devine un torent distrugător sau un fluviu generator de viață pe malurile lui. Da, într-adevăr,
“nu este bine ca omul sa fie singur”...
Haideți să privim împreună fenomenul creator de miracol al asocierii. Nu, vă rog
să nu cumva să credeți că de dragul de mă vedea citit scriu rândurile de față! Motivația
mea este cu mult dincolo de vanitate... Cred că port răspunderea a ceea ce scriu dar mai ales
pot răspunderea faptului că efectele a ceea ce scriu pot avea reverberații eterne. Cred că
gândurile de față s-au născut în gândul lui Dumnezeu, deci și tu cititorule ești răspunzător
pentru atitudinea pe care o vei adopta ca urmare a citirii. Este destulă împotrivire la intenția
noastră de a umbla în voia Creatorului nostru, ca să realizăm că în noi înșine suntem
incapabili de a supraviețui pentru scopul pentru care am fost întocmiți. Pomul fără roadă a
fost blestemat (vezi Ioan 21: 19). Soarta omului, neroditor în umbletele sale este definită în
termeni deosebit de cerți de însuși Domnul nostru:
“Dacă nu rămâne cineva în Mine, este aruncat afară, ca mlădița neroditoare, și se usucă;
apoi mlădițele uscate sunt strânse, aruncate în foc și ard.
(Ioan 15:6)
Mlădițele (noi) trebuie să fie parte din viță, uniți deci prin aceași sursă, aceeași
voință, acelaș țel. Asocierile de care vorbeam mai înainte sunt rezultatul aplicației aceluiaș
principiu iar originea acestuia, fără dubiu, este divină. Intenția primară în formarea
asociației de orice fel trebuie să învingă un prim obstacol: firea pământească. Mândria
individului va spune “nu am nevoie de nimeni!” Înainte de a face primul pas noi vom
recunoaște în noi înșine: “singur nu voi putea face nimic!” Înainte de ne adâncii în aceste
Omul de dincolo de sine
(5)
gânduri, trebuie să distingem faptul că asocierile în realmul social sunt condiționate de
mai mulți factori care în cele din urmă urmăresc tot un succes personal. Asocierea este
doar mijlocul obținerii acestuia. Pe tărâm spiritual, vorbesc în primul rând fraților mei
în Cristos, unitatea este de fapt o asociere eliberată de balastul egoismului iar împlinirea
sau succesul nu este al individului ci al Bisericii pentru gloria lui Dumnezeu.
Asocierile umane originează deobicei într-o conjuctură socială specifică fertilă
acestora. Este inițiată de indivizi cu interese individuale asemănătoare și cu pronunțată
afinitate în gândire. Acestea dezvoltă, prin însăși natura lor, o ideologie proprie fără de
care liantul unității n-ar putea exista. Ideologia este ingredientul primordial în crearea
unei solide unități de voință. Ea, ideologia, este sursa “credinței” pentru atingerea unui
ideal. Marxismul este poate exemplul cel mai clar a ceea ce vreau să spun. Revoluția
industrială a adus laolaltă oameni care au generat o reacție împotrivitoare, și asta
prin revolte sporadice în fazele incipiente apoi prin formarea unei ideologii comune.
Îndoctrinarea maselor a fost următorul pas logic. Urma doar ca momentul prielnic să
apară pentru ca această forță devastatoare să-și înceapă jocul. Restul este istorie și ea
vă este binecunoscută.
Iată un extract din
NewsMax.com. Se referă la Al-Qaida și la reziliența
acesteia în ciuda intenției mărturisite ale lumii civilizate de a o nimici... Citatul spune că
organizația este de fapt o ideologie și puterea acesteia nu stă în numărul oamenilor care
o compun
(!).ț”But of course al-Âaida is an ideology and its potency cannot be reduced
to the number of men in its ranks,” he cautioned.
(NewsMax.com)ă
Nu vi se pare șocant?Vedeți, și ei aplică principiile unității, și ei își dau seama că puterea
lor este cu mult dincolo de suma oamenilor care o compun...
Haideți se vedem care este aplicabilitatea celor scrise până aici pentru viețile
noastre de credincioși, de creștini. Noi avem o ideologie desăvârșită, Cuvântul lui
Dumnezeu, avem un țel absolut, Împărăția lui Dumnezeu, avem un Domn absolut
și atotputernic, Isus Cristos, avem garanțiile scrise și pecetluite cu sânge, în vederea
unei izbânzi absolute, avem un ajutor continuu prin omnipresența Duhului sfânt și
prin pezența Lui în noi înșine... Însuși natura noastră umană a fost schimbată prin actul
înfieri!!! Noi avem tot ceea ce ne trebuie pentru a trăi o viață de continuă izbândă.
“Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit tot ce privește viața și evlavia, prin cunoașterea
Celui ce ne-a chemat prin slava și puterea Lui, prin El care ne-a dat făgăduințele Lui
nespus de mari și scumpe, prin ele vă faceți părtași firii Dumnezeiești, după ce ați fugit
de stricăciunea, care este în lume prin pofte”.
(2 Petru 1:3,4)
Dacă toate acestea sunt adevărate, și cuvântul lui Dumnezeu este adevăr, atunci
haideți să ne expunem luminii acestuia și să ne punem câteva întrebări...
Unde este viața și evlavia noastră?
•
Unde sunt izbânzile noastre continue?
•
De ce suntempurtătorii jugurilor nepotrivite și de ce suntem robi a cea
•
ce ar trebui să ne fie supus?
De ce, la sfârșitul fiecărei zile, culegem amărăciunea noilor
•
neîmpliniri?
De-a lungul timpului in viata mea si a celor din jur am
putut observa un element constant: tranzitia. Romanii ca
natie se definesc in ultimii 20 si de ani ca fiind un popor
in tranzitie. Indiferent la ce nivel are loc, ca este vorba
de locuri de munca sau oportunitati ori esecuri, tranzittia
este elementul de legatura din care mereu te intrebi ce-i de
castigat si ce-i de pierdut.
Tranzitia poarta cu ea elemente complexe de nesiguranta,
retinere, frustrare, un amalgam emotional in care te izbesti
de amintiri intrucat lucrurile de la care te muti au solicitat
investitii serioase la nivelul inimii, gandurilor si nu e
intotdeauna usor sa lasi in urma ceea ce parea de nelasat
in urma…
Dincolo de toate e bine sa intelegem ca tranzitiile sunt inevitabile si imposbil de ocolit.
Indiferent daca treci bine ori nuprin ea, tranzitia este acolo, elementul constant ce insaileaza
vietile noastre una de alta.
Freamatul informational aduce rapiditate in parcurgerea si inceperea schimbarilor. Tanzitia
inseamna poate pentru unii nestatornicie, lipsa de stabilitate si in mare parte asa este. Insa
fiecare tranzitie are partea ei luminoasa pe care mi-as dori sa nu o pierdem.
Intr-un fel este nerecomandabil sa te plangi de binele ce a trecut sau de perioada buna pe
care o inchei. Bucura-te de ceea ce urmeaza. Fii deschis la noile provocari si angajamente,
si nu te plange de prezent.
Oportunitatile trecute pana s-au stabilizat si s-au implinit in ritualul zilnic pareau mari
probleme. Pana la urma le-am numit binecunvantari. Ce-ai zice sa numim oportunitatile
si schimbarile prezente drept binecuvantari inca de la inceput nu doar dupa ce au trecut.
Totul este ingaduit de Dumnezeu si El cunoaste sensul si valoarea fiecarei clipe. Vrea sa
imi transmita si mie acest bine valoric si ma invita la un act de credinta in a vedea prezentul
spre viitor ca un pas benefic indiferent de cum arata acesta in prezent.
Viata este in mare parte legata de perspectiva pe care o avem asupra evenimentelor, de
intelesul pe care il dam evenimentor prin care trecem. Multumirea pentru ce a fost si ceea
ce este reprezinta un resort spiritual benefic pentru o tranzitie calma. Opusul poate fi o
zbatere cognoscibila in care “de ce”-urile sunt nesfarsite si lispite de raspuns.
Apoi langa multumire reconfirma-ti indentitatea. Gandeste-te cine esti. Intelege cine
esti. Traieste cine esti. Ceea ce este nu este dat de ceea ce faci. Daca crezi in Dumnezeu
si ai inteles si acceptat ca manturiea sufletului tau este asigurata de jertfa Domnului Isus
Christos atunci elementul identitar este dat de asimilarea mea, a noastra, in familia lui
Dumnezeu. Nu esti definit de ceea ce parcurgi ci esti copil al lui Dumnezeu indiferent
de nivelul si starile prin care treci in fiecare etapa a vietii.
Esti iubit de El chiar si atunci cand nu intelegi asta pentru ca iubirea lui este de neinteles,
ai valoare inainte Sa cum nimeni niciodata nu ti-a acordat si esti parte a unui scop maret
de a promova substanta valorilor biblice ale lui Dumnezeu (1 Ioan 3:1). Toate acesta le
facem in tranzitiile vietilor noastre. Tranzitia nu este o periaoda de pauza – este una de
reconfirmare si castig.
Nici o ocazie sau oportunitate in viata nu este apropiata valoric de ceea ce Dumnezeu iti
confera prin Christos: apartenenta la o familie spirituala in care schimbarile au loc din
slava in slava, din putere in putere.
In fiecaremoment, indifierent de circumstante putem samergem inainte intr-o pozitie de
neclintit: copil al lui Dumnezeu. Tranzita poate parea descurajanta pentru moment dar
scopul central este dat de afilierea trasata de Dumnezeu.
Este necesar sa ne reamintimsi sa intelegemcaDumnezeu investeste prin fiecare etapa a
vietii in implinirea scopului pe care il are in dreptul fiecaruia dintre noi. In Biblie vedem
in dese randuri faptul ca Dumnezeu se ocupa de detaliile vietilor noastre (Psalm 37:23)
si ne pregateste pentru lucrurile bune pe care le-a gandit pentru noi (Efeseni 2:10).
Asta iti poate da liniste in mijlocul oricaror turbulente emotionale generate de tranzitia
de la etapa la alta pentru ca Dumnezeu lucreaza prin Duhul Sau cel Sfant ajutandu-ne si
vorbind inimii noastre (Psalm 127:2).
Adoniram Judson, unul din primii misionari crestini in Burma, a spus: “Viitorul este la
fel de stralucit precum promisiunile lui Dumnezeu.”
Asta nu inseamna ca viata o sa fie usoara. De fapt mesajul crestin promovat de apostoli
si aratat de Domnul Isus Christos spune ca viata este deseori nedreapta, dificiala si
dureroasa.
(continuare in pagina 20)