Romanian Times 332

12 / 24

ROMANIAN TIMES
IDENTITATEA (5)
Dacă L-ai primit pe Domnul Isus ca Domn și Mântuitor al vieții tale,
ai primit o identitate nouă. Dumnezeu vrea ca noi să ne încredem în El în toate
aspectele vieții noastre și să trăim o viață fericită și fără regrete. Subiectele
abordate în numerele anterioare au fost: relații, iertare, muncă și bani. În numărul
acesta vom continua să discutam despre bani.
Încrederea noastră este în Dumnezeu nu în lucruri materiale
Pavel ne îndeamnă să facemși noi ce a făcut Iov, adică sănune încredem
în lucrurile materiale ci în Dumnezeu. “Îndeamnă pe bogaţii veacului acestuia
să nu se îngâmfe şi să nu-şi pună nădejdea în nişte bogăţii nestatornice, ci în
Dumnezeu, care ne dă toate lucrurile din belşug ca să ne bucurăm de ele.” (1
Timotei 6:10).
Cum te raportezi la bani ? Pun ei stăpânire pe tine? Biblia ne spune că
acolo unde e comoara noastă este și inima noastră. Cum arați practic că Domnul
Dumnezeu este singurul Dumnezeu și că doar pe El îl slujești? La acest capitol
trebuie să fim cu mare atenție, pentru că banii pot foarte ușor să devină un idol
și să ia locul lui Dumnezeu. Biblia ne spune că nu putem sluji la doi stăpâni.
Nu trebuie să fii bogat ca banii să pună stăpânire pe tine. Poți să ai puțin și să fi
controlat de bani. DacăDumnezeu nu este stăpânul vieții tale, banul poate devenii
stăpânul tău. Banul este un idol, un stăpân care face ravagii în viața oamenilor.
Orice pune stăpânire pe noi este păcat, iar păcatul distruge viața omului.
Cum ne dezlipim inima de bani și cum ne lipim inima de Dumnezeu,
Tatăl nostru, Dătătorul tuturor lucrurilor? În primul rând recunoaștem că toate
lucrurile aparțin lui Dumnezeu. “Din El, prin El şi pentru El sunt toate lucrurile.
A Lui să fie slava în veci! Amin.” (Romani 11:36). Apoi recunoaștem că noi
suntem administratori ai bunurilor materiale cu care El ne-a binecuvântat. Ca
administratori noi ne supunem voii lui Dumnezeu cu privire la bani. Știm că El
vrea ca noi să ne bucurăm de lucrurile materiale și că El Însuși ne poartă de grijă.
El nu vrea ca noi să ne îngrijorăm, să trăim într-o tensiune continuă gândindu-ne
la bani. “Aşadar, să nu vă îngrijoraţi zicând: «Ce vom mânca?» sau «Ce vom
bea?» sau «Cu ce ne vom îmbrăca?», căci toate aceste lucruri neamurile le caută!
Tatăl vostru cel ceresc ştie că aveţi nevoie de toate acestea. Căutaţi mai întâi
Împărăţia (lui Dumnezeu) şi dreptatea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor
da pe deasupra.” (Matei 6:31,33). Există o mare diferență între a te îngriji
și a te îngrijora. Când te îngrijești tu îți faci partea ta, muncești și administrezi
cu înțelepciune banii tăi. Îngrijorarea aduce o stare continuă de stres, neliniște,
nemulțumire și în ultimă instanță neîncredere în Dumnezeu. Atunci când Îl
punem pe El pe primul loc în viața noastră, că avem mult, că avem puțin avem
pace, liniște, și mulțumire în inima noastră. Chiar dacă amfi vreodată deposedați
de lucrurile materiale, de cei dragi, de sănătate noi nu ne pierdem nădejdea și
încrederea noastră în Dumnezeu. Mare parte din istoria creștinismului, creștinii
au fost persecutați și chiar omorâți pentru credința lor în Domnul Isus. În unele
țări din lume, acum creștinii sunt persecutați până la martiraj. Nici unul dintre
noi nu avem garanția că nu vom fi persecutați pentru credința noastră în Domnul
Isus. Inima noastră trebuie să fie legată de Dumnezeu. Noi suntem în drum
spre destinația finală, veșnicia. Pământul acesta nu e casa noastră, și lucrurile
pe care le avem aici pentru o perioadă vor pierii. Domnul Isus ne vede inima.
De El nu ne putem ascunde. Domnul Isus vedea inima Fariseilor, vedea că erau
iubitori de bani “Fariseii, care erau iubitori de bani, ascultau şi ei toate lucrurile
acestea şi îşi băteau joc de El.” (Luca 16:14). Uitându-se la un ombogat Domnul
Isus, care îi cunoștea inima, a spus: “vinde tot ce ai , împarte la săraci şi vei
avea o comoară în ceruri. Apoi, vino şi urmează-Mă.”( Luca 18:22b). Este clar
că aceasta nu este o cerință din partea lui Dumnezeu pentru fiecare dintre noi.
Biblia se interpretează trecând fiecare paragraf prin contextul întregii Scripturi,
contextual istoric, contextual cultural și prin călăuza și lumina Duhului Sfânt.
Domnul Isus a văzut că inima acestui tânăr este controlata de bani (Mamona) de
aceea a spus că este cu neputință ca acest om să intre în împărăția lui Dumnezeu.
Nici un om care și-a făcut un idol din bani nu poate să fie în aceleași timp sub
autoritatea lui Dumnezeu. Ori suntem sub controlul lui Dumnezeu ori a banilor.
De aceea haideți fiecare să ne cercetăm în legătură cu posesiunile materiale. Ai
renunța la tot, absolut tot, de dragul Domnului Isus? Dacă ai rețineri, te
încurajez să i le spui Domnului în rugăciune și să-L rogi să te ajute să-ți alipești
inima cu totul totului de El. Mă rog ca Duhul Sfânt să-ți descopere dragostea
lui Dumnezeu pentru tine care este inestimabil de valoroasă, mult mai valoroasă
ca lucrurile acestei lumi care într-o zi vor fi arse. Când experimentezi dragostea
lui Dumnezeu cu adevărat toate bogățiile lumii acestea par a fi doar gunoaie. În
numărul următor vom discuta feluri practice prin care noi ne arătăm dragostea
față de Dumnezeu și încrederea în raport cu lucrurile materiale.
Dărnicia reflectă încrederea în Dumnezeu
Un fel prin care ne arătăm încrederea în Dumnezeu este prin dărnicia
noastră. Noi ca și creștini trebuie să sponsorizăm proiecte care să înainteze
Împărăția lui Dumnezeu pe acest pământ, să ne îngrijim de cei bolnavi, văduve,
orfani, și săraci (pentru că nu pot munci, nu că sunt leneși). Prin aceasta noi
suntem sarea și lumina lumii. Văzând cei necredincioși faptele noastre bune vor
lăuda pe Dumnezeu. Faptele noastre bune trebuie să fie practice și măsurabile.
Faptele bune nu sunt un concept teoretic sau idei frumos expuse într-o prelegere.
Dați-mi voie să ilustrez prin Biblie: “Dacă un frate sau o soră sunt goi şi lipsiţi de
(continuare din numărul trecut)
Donald Trump către Polonia: „Popoarele Europei încă mai
strigă: «Îl vrem pe Dumnezeu!» Dacă nu vom avea familii şi valori
puternice, nu vom supravieţui. Să luptăm împreună pentru familie,
pentru libertate, pentru ţară şi pentru Dumnezeu!” (transcriere parţială)
De-a lungul deceniilor de regim comunist, Polonia şi alte naţiuni captive ale Europei au suferit
o campanie brutală de demolare a libertăţii, credinţei, legilor, istoriei şi identităţii voastre – a
însăşi esenţei culturii şi umanităţii voastre. Cu toate acestea, nu v-aţi pierdut nicio clipă acest
spirit (Aplauze). Opresorii au încercat să vă înfrângă, dar Polonia nu a putut fi înfrântă (Aplauze).
Şi, când a sosit ziua de 2 iunie 1979 şi un milion de polonezi s-au adunat în PiaţaVictoriei la prima
lor liturghie cu un papă care era polonez de-al lor, în acea zi toţi comuniştii din Varşovia tebuie
să fi ştiut că sistemul lor opresiv avea să se prăbuşească în curând (Aplauze). Trebuie să-şi fi dat
seama exact în clipa în care, în timpul predicii Papei Ioan Paul al II-lea, un milion de polonezi şi
poloneze cu copiii lor şi-au ridicat brusc vocea într-o rugăciune comună. Erau acolo un milion de
polonezi care nu cereau averi. Nu cereau privilegii. Un milion de polonezi cântau într-un singur
glas, cu vorbe simple: „Îl vrem pe Dumnezeu” (Aplauze)
Prin acele cuvinte, poporul polonez evoca promisiunea unui viitor mai bun. Îşi regăseau
curajul de a se confrunta cu opresorii şi găseau cuvintele prin care să declare că Polonia va redeveni
Polonia din nou.
În timp ce stau azi aici în faţa acestei adunări incredibile, în faţa acestei naţiuni
credincioase, încă se mai aude ecoul acelor glasuri prin istorie. Mesajul lor este azi la fel de
adevărat ca întotdeauna. Poporul Poloniei, poporul Americii şi popoarele Europei încă mai
strigă: „Îl vrem pe Dumnezeu” (Aplauze). (…)
În fine, pe ambele maluri ale Atlanticului, cetăţenii noştri se confruntă şi cu alt pericol
– unul care este în puterea noastră să-l evităm Este un pericol invizibil pentru unii, dar foarte
bine cunoscut polonezilor: infiltrarea constantă şi insidioasă a birocraţiei guvernamentale,
care risipeşte forţa vitală şi bogăţia poporului. Occidentul a devenit măreţ nu prin documente
justificative şi regulamente, ci pentru că popoarelor li s-a permis să-şi urmeze visele şi să-şi
împlinească destinele.
Americanii, polonezii şi naţiunile europene preţuiesc libertatea personală şi suveranitatea.
Trebuie să lucrăm împreună pentru a face faţă forţelor – fie ele interne sau externe, de la sud sau de
la est – care care ameninţă să submineze cu timpul aceste valori şi să şteargă legăturile culturale,
de credinţă şi tradiţie care ne definesc (Aplauze) Necontrolate, aceste forţe ne vor submina curajul,
ne vor secătui spiritul şi ne vor slăbi voinţa de a ne apăra pe noi înşine şi societăţile noastre. (…)
Compunem simfonii. Inovăm. Ne sărbătorim eroii de demult, ne îmbrăţişăm tradiţiile
şi obiceiurile imemoriale şi vom căuta mereu să explorăm şi să descoperim noi frontiere.
Recompensăm geniul. Ne străduim pentru excelenţă şi ne sunt dragi operele de artă care ne
inspiră şi îl cinstesc pe Dumnezeu. Preţuim mult domnia legii şi protejăm dreptul la libera
exprimare (Aplauze).
Ţinem femeia la rang înalt, ca stâlp al societăţii şi al propriului nostru succes. În
centrul vieţii noastre punem credinţa şi familia, nu guvernul şi birocraţia. Şi dezbatem
totul. Punem totul la încercare. Căutăm să ştim totul, pentru a ne putea cunoaşte mai bine pe noi
înşine (Aplauze).
Şi, mai presus de toate, preţuim demnitatea fiecărei vieţi umane, protejăm drepturile
fiecărei persoane şi împărtăşim speranţa fiecărui suflet de a trăi în libertate. Aşa suntem. Acestea
sunt legăturile nepreţuite care ne ţin laolaltă ca naţiuni, ca aliaţi şi ca o civilizaţie.
Lucrurile de care ne bucurăm azi, pe care le-am moştenit de la strămoşi, sunt fără
precedent în istorie – iar aceasta o ştiţi mai bine decât oricine altcineva şi se vede în incredibila
adunare de aici. Iar dacă nu vom reuşi să menţinem această stare de lucruri, o astfel de şansă nu se
va mai repeta. Aşadar, nu putem eşua. (…)
Întrebarea fundamentală a vremurilor noastre este dacă Occidentul are voinţa de a
supravieţui. Mai avem suficientă încredere în valorile noastre încât să le apărăm cu orice preţ?
Mai avem suficient respect pentru cetăţenii noştri ca să ne protejăm graniţele? Mai avem dorinţa
şi curajul de a ne păstra civilizaţia de cei care vor să o submineze şi să o distrugă? (Aplauze)
Putemavea ceamai performantă economie şi cele mai mortale arme de pe Pământ,
dar, dacă nu vom avea familii şi valori puternice, vom fi slabi şi nu vom supravieţui.(…)
Aşa cum Polonia nu a putut fi îngenuncheată, azi declar în faţa întregii lumi că nici
Occidentul nu va fi îngenuncheat vreodată. Valorile noastre vor birui. Poporul nostru va prospera.
Iar civilizaţia noastră va triumfa (Aplauze).
PUBLICUL: Donald Trump! Donald Trump! Donald Trump!
PREŞEDINTELE TRUMP: Mulţumesc. Aşadar, să luptăm împreună ca polonezii –
pentru familie, pentru libertate, pentru ţară şi pentru Dumnezeu.
Sursa transcriptului în engleză: CBN News, in romana:
(continuare în pagina 20)