Background Image
Previous Page  18 / 24 Next Page
Information
Show Menu
Previous Page 18 / 24 Next Page
Page Background

ROMANIAN TIMES

MESAJE BIBLICE

18

(continuare din numarul trecut)

de Preot Aurel Sas, Las Vegas

Taina Răscumpărării și aspectele ei în Biserica Ortodoxă

2. Sfințirea firii în Hristos

.

Pentru ei Eu (Iisus) Mă sfințesc pe Mine Însumi, ca și

ei să fie sfințiți întru adevăr”

(Ioan 17, 19). Sfințirea creaturii umane înseamnă restaurarea

ei prin Hristos Domnul, în actul întrupării în omenire și a recapitulări ei întru El (Efes. 1,

10). Sfințirea umanității a avut loc pe Crucea Golgotei prin Jertfa și Sângele Domnului.

„Întru El (Hristos) avem răscumpărarea prin sângele Lui şi iertarea păcatelor, după

bogăţia harului Lui”

(Efes. 1, 7). Întreaga viață a credinciosului are drept scop sfințirea

lui pentru a ajunge un sfânt:

„Fiți sfinți, pentru că Eu sunt Sfânt”

(1 Petru 1, 16), zice

Dumnezeu, deorece menirea și chemarea omului este să ajungă un sfânt, care se poate

realiza numai prin viața în Hristos (Rom. 8, 1-2). Asemănarea omului cu Dumnezeu,

constă tocmai în viața de sfințenie în care trebuie să trăiască, pentru că a fost

„...creat după

chipul și asemănarea lui Dumnezeu”

(Geneză 1, 26). Asemănarea omului cu Dumnezeu

constă în sfințenia lui neîncetată până la asemănarea cu modelul Hristos ca Om, prin

lupta duhovnicească a ajungerii:

„...la starea bărbatului desăvârșit, la măsura vârstei

deplinătății lui Hristos”

(Efes. 4, 13), care implică îndumnezeirea firii noastre omenești,

în urmarea Scripturii:

„....faceți părtași dumnezeieștii firi (a lui Hristos), scăpând de

stricăciunea poftei celei din lume”

(2 Petru 1, 4).

„În Duhul să umblați și să nu împliniți

pofta trupului”

(Gal. 5, 16). Aici se înțelege, de ce trebuie să-l alegem pe Iisus Hristos,

Calea vieții noastre în această lume.

Astfel, ca omul să se sfințească mereu, el trebuie să-L aleagă pe Iisus Hristos Calea

vieții lui și să trăiască după învățăturile Bisericii Ortodoxe. Trebuie să cunoască fiecare

învățătura a mântuirii și cele șapte Taine ale Bisericii. Prima taină este Botezul prin care se

Naște de Sus prin apă și prin Duhul Sfânt (Ioan 3, 5-6).Apoi, amintesc de Taina Cununiei

între bărbat și femeie, care încep familia cresțină, pentru că fără Taina Cununiei, bărbatul

și femeia viețuiesc în păcatul desfrânării, care este în însăși în trupul omului (1 Cor. 6, 15-

20), și

nu

poate avea parte de Taina Euharistiei, a împărtășirii cu Sfântul Trup și Sânge al

lui Hristos la Sfânta Liturghie, în revelarea Scripturilor care zic:

„Au nu știți că trupurile

voastre sunt mădularele lui Hristos? Luând deci mădularele lui Hristos le voi face

mădularele unei desfrânate? Nicidecum! Sau nu știți că cel ce se alipește de desfrânate

este un singur trup cu ea? „Căci vor fi - zice Scriptura - cei doi un singur trup”. Iar cel

ce se alipește de Domnul este un duh cu El. Fugiți de desfrânare! Orice păcat pe care-l

va săvârși omul este în afară de trup. Cine se dedă însă desfrânării păcătuiește în însuși

trupul său”

(1 Corinteni 6, 15-18)

La fel, cei care trăiesc în aceste vremuri moderne ca prieteni, bărbat și femeie, la

orice vârstă, fără Cununia religioasă,

nu pot

să se împărtășească cu Trupul și Sângele

Domnului Hristos la Sfânta Liturghie, pentru că trăiesc în păcatul desfrâului. Următoarele

Scripturi ne descoperă împărtășirea în chip

nevrednic și urmările

până la îmbolnăvirea și

moartea celor care nu socotesc și ignoră Sfânta Împărtășanie:

„Astfel, oricine va mânca

pâinea aceasta sau va bea paharul Domnului cu nevrednicie, va fi vinovat faţă de trupul

şi sângele Domnului. Să se cerceteze însă omul pe sine şi aşa să mănânce din pâine şi

să bea din pahar. Căci cel ce mănâncă şi bea cu nevrednicie, osândă îşi mănâncă şi

bea, nesocotind trupul Domnului. De aceea, mulţi dintre voi sunt neputincioşi şi bolnavi

şi mulţi au murit. Căci de ne-am fi judecat noi înşine, nu am mai fi judecaţi. Dar, fiind

judecaţi de Domnul, suntem pedepsiţi, ca să nu fim osândiţi împreună cu lumea”

(1Cor.

11, 27-32). Iuda a nesocotit Sânta Împărtășanie și a sfârșit-o în moarte (Matei 27, 5).

3. Moartea lui Hristos ca om și Jertfă supremă.

Timpul răstignirii și al morții

Sale, Însuși Mântuitorul Hristos îl numește

„ceasul Meu”,

timpul crucial al vieții Lui, în

care dincolo de dureri și suferință, El se aduce pe Sine Jertfa din iubire lui DumnezeuTatăl

pentru mântuirea omenirii, recapitulată în Sine prin întrupare ca să o ofere Tatălui de la

Care căzuse în moarte:

„Acum sufletul Meu e tulburat, şi ce voi zice? Părinte, izbăveşte-

Mă, de ceasul acesta. Dar pentru aceasta am venit în ceasul acesta”

(Ioan 12, 27). Toată

bogăția de învățături în Evanghelii a vieții lui Iisus, culminează în opera Jertfei Sale unice,

pentru salvarea lumii de sub moartea păcatelor.

De fapt, Mântuitorul Însuși numește moartea Sa Jertfă, zicând că a venit să se jertfească

(Matei 20, 28), pentru răscumpărarea omenirii de sub moartea păcatelor în stăpânirea

diavolului (Evrei 2, 14). Hristos Iisus este dar și

jertfă

în același timp pentru omenire. În

Hristos, darul care coboară la noi este Dumnezeu, iar Jertfa care se înalță la Dumnezeu

Tatăl esteDumnezeu-OmulHristos (1Tim. 2, 5).Hristos estedarul suprema luiDumnezeu

pentru omenire, iar Jertfa Sa pe Cruce se ridică până la Dumnezeu pentru mântuirea

noastră. Iisus Hristos este:

„…Tu eşti Preot în veac, după rânduiala lui Melchisedec”

(Evrei 7, 17), și

„…Arhiereu în veac, după rânduiala lui Melchisedec”

(Evrei 6, 20),

Care S-a adus pe Sine Jertfă lui Dumnezeu de răscumpărare a omeniri din moarte, pentru

toate generațiile. Hristos Domnul ca preot și arhiereu

în veac,

este Sfânt și fără de prihană,

pentru că e fără de păcat (Evrei 4, 15) și mai presus decât cerurile (Evrei 7, 26), Care S-a

adus pe Sine jertfă sfântă, inegalabilă, perfectă, absolută, unică și infinită lui Dumnezeu

pentru mântuirea lumii, care altfel nu se putea mântui de sub moartea păcatelor, care

trecuse la toate generațiile fiindcă toate au păcătuit.

email:

amerotim@yahoo.com

IISUS HRISTOS ESTE CALEAVIEȚII GENERAȚIILOR,

FIINDCĂ ELE RĂSCUMPĂRĂTORUL ȘI MIJLOCITORUL ÎNTRE DUMNEZEU ȘI OAMENI (5)

VA URMA

pentru a le folosi oriunde e nevoie.

Cipul folosit pe obiectele cezarului nu este nici un pericol, ci numai avertizare. Mai

mult,

cipul poate fi obligatoriu pe obiecte de identificare ce aparţin cezarului

(card de

identificare, paşaport). Toate acestea au pe ele slovele și chipul cezarului.

La o confruntare, cu cei din vremea Lui, Domnul Isus a fost confruntat cu

întrebarea:

Se cade să plătim bir cezarului sau nu? ….Aduceţi-Mi un ban ca să-l văd.”

I-au adus un ban; şi Isus i-a întrebat: “Chipul acesta şi slovele scrise pe el, ale cui sunt?”

“Ale cezarului”, I-au răspuns ei. 17. Atunci Isus le-a zis: “Daţi, dar, cezarului ce este al

cezarului, şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu.”

(Marcu 12:14-17)

Pentru convenabilitate, din motive de securitate ca o măsură împotriva furtului

actelor de identitate, folosirea cipului se extinde cu repeziciune.

Putem accepta cipul și

folosirea cipului atâta timp cât este înafara corpului nostru

.Aici e înţelepciunea. Corpul

nostru, trupul nostru nu aparţine cezarului, nicimăcar nu este al nostru. Noi, oamenii, suntem

făcuți după chipul și asemănarea lui Dumnezeu

și nicidecum chipul cezarului. Scriptura

spune:

„trupul și sufletul vostru sunt ale lui Dumnezeu”.

(1 Corinteni 6:20).

Ca şi creştini

nu vomaccepta implantarea sau ștampilarea cumicrocip.

Noi suntempăziţi de puterea

lui Dumnezeu şi nu ne păstrăm identitatea prin acte schimbabile. Şi chiar dacă ni se vor

fura, sau pierde, vom putea declara oriunde şi oricând cine suntem.

Cipul este un semn de

identificare fabricatdeom

.

Nuenici unpericol atâta timpcâtnusecere implantarea lui

în corp.

Aaccepta cipul în trup este o autovânzare a ta însăşi lumii, autovânzare cezarului.

Cipul experimentat pentru identificare produselor va fi uşor folosit la persoane.

AcumSingurul care ştie totul despre mine este Domnul Dumnezeu, care

mă respectă şi nu

intră în viaţamea privată decât numai cu acceptul meu.

Vine vremea când în schimb în

viaţa personală a individului va intra „cezarul”, şi

va intra forţat, fără a cere permisiunea

.

Tu în cine te încrezi? ÎnCineva care te respectă? ÎnDomnul Dumnezeu care te iubeşte? Sau

în cineva care nu-i pasă de tine? Te vrea fără permisiunea ta să te controleze?

Ce vă zic vouă, zic tuturor: Vegheați

!” v-o spun eu pentru că de fapt a spus-o

Domnul Isus (Marcu 13:37).

(continuare din pagina 17)

NU VOMACCEPTA ...