Background Image
Previous Page  9 / 24 Next Page
Information
Show Menu
Previous Page 9 / 24 Next Page
Page Background

ROMANIAN TIMES

Cultură

9

(continuare in pagina 20)

Cîte patrii are omul?

deAndrei PLEȘU

Dacă ne luăm după Scriptură, nici una

dintre țările pămîntești nu poate fi patria

adevărată a omului. „Patria noastră“ –

spune Apostolul – „este în ceruri…“

Aici,

sub

cer, sîntem, oriunde am trăi,

în postura unor

exilați:

sîntem, cu alte

cuvinte, „străini“, aflați

în trecere

, pe calea

inexorabilă care duce spre

dincolo

. Pe de

altă parte, e perfect normal, perfect legitim,

să te simți legat de locul nașterii tale, să

aderi emoțional la limba ta, la istoria țării

tale, la predecesorii tăi, la tradițiile în

care îți recunoști

identitatea

. Înțelept și

recomandabil este însă, în același timp,

să rămîi conștient de faptul că a te fi

născut într-un anumit spațiu e un

„dat“

,

nu o

„alegere“

și că, prin urmare, nu-ți

poți afișa apartenența la patria ta ca pe un

merit

personal, ca pe un cadou cu care te-a

onorat Providența, înurma unei“ evaluări“,

absolvite cu mențiunea „excepțional“. Am

mai spus-o: nu poți fi „mîndru“ că ești

român, după cum nu poți fi mîndru că ai

ochi albaștri. Faptul de a fi român trebuie

asumat fără „slavă deșartă“, fără făloase

complexe de superioritate. Dar a fi român

(și a fi de orice altă nație) presupune

îndatoriri, loialități, angajamente, fără de

care ești, omenește (nu strict „patriotic“),

descalificat.

Am reflectat din nou, de curînd, la

toate aceste lucruri, cînd, la Sibiu, am

fost martorul unei reîntîlniri a sașilor

de pretutindeni. E un eveniment care,

după 1989, are o ritmicitate anuală și un

echivalent simetric în afara României, la

Dinkelsbühl. Ori de cîte ori am avut ocazia

să fiu de față la astfel de festivități, am fost

tulburat să constat cu cîtă căldură, cu cîtă

grație, cu cîtă fidelitate asumă sașii (cei,

puțini, rămași în țară, dar și cei plecați)

nevoia de a fi, iarăși și iarăși, prezenți

în țara obîrșiei lor. Iată – mi-am spus –

oameni care, fără efort, fără emfază, fără

declarații obeze, se comportă ca și cum ar

avea nu o singură patrie, ci două:

patria

etniei

proprii, dar și

patria locului

în care

s-au născut. Una nu o exclude pe cealaltă.

Ba dimpotrivă: ele se potențează reciproc,

asemenea unui ferment suplimentar de

bogăție interioară.

„Cum așa?“ – mi se va răspunde, cu

strămoșească iritare. „Poți fi, simultan,

patriot neamț și patriot român?“ Ba bine că

nu! – va suna replica mea. Și în cap de listă

îl voi aminti pe regele Carol I, neamț get-

beget, dedicat însă României fără ezitare

și fără concesii. E cel care a modernizat

radical țara după unirea Principatelor și cel

care i-a obținut independența, după secole

de dominație otomană. Uităm prea ușor și

de Karl Storck, fondatorul școlii românești

de sculptură modernă, în succesiunea

căruia a apărut Brâncuși. Nu vom întîrzia,

acum, asupra unui inventar complet.

Dar putem invoca oricînd contribuțiile

decisive ale unor etnici germani la

evoluția culturii autohtone, de la Oskar

Walter Cizek, critic de artă de anvergură,

sprijinitor al avangardei românești din anii

’20 ai secolului trecut, pînă la un muzician

caWilhelm Berger, sau la scriitori caWolf

von Eichelburg, Eginald Schlattner, Oskar

Pastior, Herta Müller, ca să nu pomenim

decît cîteva nume. De neocolit este uriașul

patrimoniu de cultură și civilizație lăsat, în

Ardeal, de minoritatea sașilor în cei 800

de ani de conviețuire cu noi. Neobișnuit

e și impulsul cîtorva saxoni transilvăneni

de a reveni în țară după 1989, dedicîndu-

se generos și discret unui eficient efort

de reconstrucție. Mă gîndesc, de pildă, la

Michael Schmidt, reprezentantul firmei

BMW în România, care a făcut și face

pentru țară mai mult decît mulți români

„puri“, vajnici, declarativi, lăcrămoși și

inerți. Și nu e întîmplător că electoratul

român a decis, în 2014, să-și aleagă un

președinte neamț, socotindu l mai potrivit

decît unii profesioniști ai patriotismului

local pentru a asuma onoarea de lider al

conaționalilor săi.

Poți fi deci patriot autentic și pe „frontul“

nației din care faci parte, și pe frontul țării

tale de adopție. Ca prietenul meu Martin

S. Martin, stabilit în Statele Unite de multă

vreme, dar pe care vigoarea sentimentului

românesc nu-l împiedică să fie îndrăgostit

și de locul unde trăiește și pe care îl slujește

competent, în beneficiul gazdelor, dar și al

„imaginii“ țării din care a plecat.

Pe acest fundal, sînt mirat și stingherit

că un distins intelectual ca dl Kelemen

Hunor poate declara, vag încruntat, că

maghiarii din România nu pot și nu vor să

sărbătorească centenarul Marii Uniri. OK!

Nu-i obligă nimeni! Sînt, probabil, și mulți

români care vor trece prin acest episod cu

alte griji decît cele ale comemorării. Nici

mie nu-mi plac maneliștii sentimentului

patriotic, xenofobii, flăcăii care se

îmbrobodesc în drapel, crezînd că, astfel,

fac un hatîr patriei și se pot contamina, prin

simplă vorbărie, cu eroismul strămoșilor.

Dar o legitimă ceremonie națională nu

face parte din acest tip de manifestări.

Ca să nu mai spun că unui exces nu i se

răspunde cu altul. Avem exemplul sașilor,

pe care cetățenia română nu-i otrăvește,

nu-i apasă, nu-i ține prizonieri într-o

cronică idiosincrazie. Poți fi, iată, bun sas

și bun român. Poți fi, cred, bun maghiar și

bun român. Dacă nu poți duce „povara“

acestei duble apartenențe, vei defila mereu

dinaintea celor cu care conviețuiești de

cînd te-ai născut cu mina resentimentară

a victimei de serviciu, a dezrădăcinatului

captiv în indispoziții de secol XIX. Dacă

două patrii îți sînt prea mult, riști să nu te

mai identifici deplin cu nici una.

10.08.2017

/dilemaveche.ro

Rusia va instala în Crimeea cel mai

modern radar de detectare a rachetelor,

inclusiv cele de croazieră

Rusia intenționează să amplaseze înCrimeea celmaimodern radar al său

de înaltă precizie “Voronej-SM”, componentă a Sistemului său național

de avertizare în cazul unui atac cu rachete (SPRN), renunțând astfel la

ideea recuperării stației radar “Dnepr” din Sevastopol, rămasă din epoca

sovietică, a relatat marți RIANovosti, citând un înalt oficial rus.

Spre deosebire de stația ”Dnepr”, radarul ”Voronej-SM” funcționează

în gamă centimetrică — spectrul de frecvență cel mai des utilizat —

precum și în gamă milimetrică, ceea ce înseamnă o calitate mai bună de

detectare a rachetelor, inclusiv a celor de croazieră, apreciază în acest

sens analiștii de la portalul rusesc

Rueconomics.ru

, citat deAgerpres.

“Capacitatea ‘Voronej-SM’ de detectare a rachetelor de croazieră este

foarte importantă în sensul că în Marea Neagră intră în mod constant și

operează nave de război ale marinei SUA dotate cu astfel de mijloace

de atac, susțin experții, aceștia făcând referire la sistemul Aegis de pe

distrugătoare americane și care poate lansa și rachete de croazieră tip

Tomahawk.

Radarul rusesc ar urma să dețină capacitate de monitorizare și asupra

zonei Mării Mediterane, acolo unde flota NATO, inclusiv prin prezență

americană, își desfășoară importante exerciții militare.

Universitatea din București pune la dispoziția candidaților români de pretutindeni, din diaspora,

Bulgaria, Croația, Moldova,Albania, Macedonia, Serbia, Ucraina, Ungaria, Israel și Grecia, un număr

total de 175 de locuri pentru studii universitare de licență, masterat și doctorat.

Astfel, Universitatea din București scoate la concurs, 97 de locuri pentru studii universitare de licență,

60 de locuri pentru studii universitare de masterat şi 18 locuri pentru studii universitare de doctorat.

Înscrierea la admiterea din acest an, pentru studii universitare de licență, se face online prin transmiterea

dosarului de înscriere la adresa de e-mail:

crid_etnici@unibuc.ro

Data limită pentru înscrierea la studii universitare de licență la Universitatea din București este 31 august

2017, iar rezultatele se vor afișa în data de 11 septembrie 2017. Confirmarea locurilor se realizează în

perioada 11 – 14 septembrie 2017 prin trimiterea formularului de înscriere completat disponibil aici. Mai

multe detalii găsiţi aici:

http://www.unibuc.ro/e/n/admitere/admi-roma-de-pret-2017-2018/

Procedura de admitere la studii universitare de masterat şi doctorat este proprie fiecărei instituții de

învățământ superior. Mai multe detalii aici:

http://admitere.unibuc.ro/infoadmitere/

Studenților declarați admiși la studii universitare de licență, masterat și doctorat, care nu cunosc limba

română, Universitatea din București le oferă posibilitatea de a frecventa anul pregătitor de limba română,

urmând ca după absolvirea acestuia să își continue studiile de licență, masterat și doctorat pentru care au

fost admiși.

Mai multe detalii despre perioadele de înscriere, dosarul de admitere, distribuirea locurilor pe facultăţi şi

alte informaţii utile, găsiţi aici:

http://www.unibuc.ro/e/n/admitere/admi-roma-de-pret-2017-2018/

* * *

RECUNOAŞTEREATITLURILORACADEMICE OBŢINUTE ÎN STRĂINĂTATE

S-a simplificat procedura de recunoaştere a titlurilor academice obţinute în străinătate (diplomele de studii

de nivel licență, master, doctorat, postuniversitar, dar şi calitatea de conducător de doctorat sau funcţiile

didactice ocupate în învăţământul superior din străinătate).

Pentru mai multe detalii accesati:

https://www.cnred.edu.ro/ro/studii-universitare

ADMITEREA 2017 PENTRU ROMÂNII DE

PRETUTINDENI