Romanian Times 334

9 / 24

ROMANIAN TIMES
Cultură 9
Ce ne mai îngrijorează
deAndrei PLEȘU
Domnul Liviu Dragnea - şi nu numai el
- se declară îngrijorat de presiunea pusă
de „unele ambasade“ (mai ales de cea a
Statelor Unite) asupra suveranităţii noastre.
Cum îşi permit să ne certe, să ne avertizeze,
să se amestece în „treburili interne“?Mîine-
poimîine o să ne interzică şi să gîndim…
(Dar cum să interzici ceva care se întîmplă
oricum rar, incoerent şi indescifrabil?).
Există, e drept, şi „analişti” mai „nuanţaţi”.
Unul dintre ei e supărat pe ambasadorul
american, dar îşi scoate pălăria dinaintea
celui britanic. În realitate, între toate
comunicatele diplomatice nu există decît
unele diferenţe de limbaj şi, ca să zicem
aşa, de compoziţie. Şi SUA, şi Marea
Britanie spun exact acelaşi lucru, numai
că partenerul nostru transatlantic recurge la
formula „suntem îngrijoraţi…”, iar vecinii
noştri insulari preferă „sperăm că…” Cu
alte cuvinte, unul spune „ne temem că
s-ar putea întîmpla să…”, în vreme ce
celălalt spune „sperăm că nu se va întîmpla
să…” Dar şi unul, şi celălalt atrag atenţia
asupra unui risc, socotit de amîndoi drept
primejdios pentru independenţa justiţiei şi
pentru statul de drept.
Evident, asta nu înseamnă că dl Liviu
Dragnea n-are dreptul să fie îngrijorat.
Contează, totuşi, ce anume te îngrijorează şi,
mai ales, care sunt „priorităţile” neliniştilor
tale. Pentru că, pînă la americani, te dau de
ruşine ai tăi. Nu mă pronunţ în chestiuni
tehnice, despre care n-am nici destule
informaţii, nici destulă competenţă. Dacă
e vorba, de pildă, de pensii, salarii, accize,
impozite şi chiar şi de unele detalii ale
„reformei” legislative, tot ce pot spune,
de pe margine, e că văd mereu ba paşi
înainte, ba paşi înapoi, ba salturi laterale, ba
bîlbîieli semeţe, ba promisiuni şmechere,
ba prudenţe nebuloase, ba sofisme, ba
minciuni, ba nepricepere, ba tupeu… Eu
unul, să am o răspundere politică de vîrf,
aş fi, în acest context, destul de îngrijorat.
Dar m-ar îngrijora şi să am, la Învăţămînt,
un ministru de inconsistenţa băţoasă a dlui
Liviu Pop: neinstruit, arbitrar, nepriceput,
cu un portret de expert în „munca de jos”.
M-ar îngrijora şi să am, la Cultură, un
administrator de tabloide, iar laAgricultură,
un personaj comic, în tradiţia celebrului
Zăroni, de pe vrema lui Petru Groza. N-aş
dormi liniştit nici să ştiu că am dat poliţia
ţării pe mîna unei doamne care, pînă să
ajungă ministru de Interne, s-a distins în
diverse funcţii de ghişeu şi ca secretară de
şcoală generală la Videle. Mi-ar fi destul
de jenă şi să fiu reprezentat, tot timpul,
la diverse televiziuni, de bojocii făloşi,
îndelung exersaţi în materie de mîrlănie, ai
unui Codrin Ştefănescu, sau de suficienţa
provincială, de ştab fără dubii, a unui Eugen
Nicolicea. Aş fi stingherit şi de limbile
străine ale dnei Olguţa Vasilescu, şi de
frăţia electorală cu o carcasă vidă, cum este
dl Tăriceanu, cel care, între altele, a reuşit să
trimită în Parlamentul European o cucoană
(agramat) volubilă şi mîndră de sine cum
e Maria Grapini. Et j`en passe... Dacă aş fi
un politician cît de cît subtil şi responsabil,
m-ar îngrijora şi să văd că fostul meu şef,
prieten şi prim-ministru Victor Ponta vrea
să-şi facă un partid nou, „de opoziţie”,
dar şi că opoziţia propriu-zisă este atît
de precară, încît nu mă poate ajuta să mă
profilez viguros (prin contrast) pe scena
publică. Fără opoziţie, orice partid, oricît
de „votat” (de 3 milioane din 19, totuşi!)
se sleieşte… Sau îşi produce, din interior,
propria opoziţie, ceea ce nu e un semn de
autoritate, disciplină şi solidaritate politică.
Dar dl Dragnea nu are asemena griji.
Problema dlui Dragnea sunt americanii,
„colonialiştii”, sorosiştii, oculta care îl
invidiazăşiîlsapă.Nuîlîngrijoreazăsituaţia
spitalelor, lipsa autostrăzilor, abundenţa
doctoratelor false pe fondul unui învăţămînt
falimentar şi cîte şi mai cîte, trăite, pe pielea
proprie, de cetăţeanul de rînd, neinteresant
altfel decît ca pion în aritmetica electorală.
Într-unfel, îl înţeleg: emultmai la îndemînă,
mai rentabil politic, să te războieşti cu
„aroganţa” vecinului, decît cu netrebnicia
din ograda proprie. De „publicul” autohton
se îngrijesc televiziunile, furnizoare
harnice de scandaluri (bîrfitoare), „bombe”
(fîsîite), „catastrofe” (de operetă), reportaje
şi profeţii „incendiare”, „cutremurătoare”,
„senzaţionale”, „înspăimîntătoare”,
„fascinante”, „fără precedent”. Ne distrăm.
Şi dacă n-ar fi americanii şi Uniunea
Europeană ne-am distra şi mai bine…
4.09.2017
AmbasadorulRomâniei în
Statele Unite aleAmericii,
George Cristian Maior, a
avutoîntâlnirecuR.James
Woosley Jr., fost director
al CIA (Agenția Centrală
de Informații a SUA), a
anunțat marți ambasada
de laWashington.
Cu acest prilej, cei doi
interlocutori au discutat
despre temele principale
aflate pe agenda
Parteneriatului Strategic
De la o vreme, fiecare dintre noi are dreptul (dacă nu
chiar obligaţia) să-şi reevalueze capitalul de energie şi
priorităţile profesionale (proiectele), în vederea unei
lucide administrări a intervalului de timp pe care mai
poate conta. Constantin Noica ne-a spus odată, asaltat
cum era, în anii din urmă, de nenumărate solicitări că,
la un moment dat, eşti îndreptăţit „să te preferi“.
De la o vreme, fiecare dintre noi are dreptul (dacă nu
chiar obligaţia) să-şi reevalueze capitalul de energie şi
priorităţile profesionale (proiectele), în vederea unei
lucide administrări a intervalului de timp pe care mai
poate conta. Constantin Noica ne-a spus odată, asaltat
cum era, în anii din urmă, de nenumărate solicitări că,
la un moment dat, eşti îndreptăţit „să te preferi“.
Păstrînd proporţiile, mi-am spus şi eu că, ajuns în
pragul vîrstei de 70 de ani, îmi pot permite sămă întreb
ce mai am de făcut, în ce proiect vreau să-mi investesc
puterea de muncă de-acum înainte. Mărturisesc că am
un asemenea proiect şi mă gîndesc, puţin răutăcios,
că prefer să-mi închei viaţa încercînd să-l duc la bun
sfîrşit, decît comentînd, săptămînal, (şi, oricum, fără
nici un rezultat) isprăvile unor personaje despre care,
probabil, peste 10-15 ani, nimeni nu-şi va mai aminti
nimic. Nu regret cei cîţiva ani în carem-am străduit, pe
blogul , să rămîn „înpriză“ cu evenimentele
cotidiene.Afost o experienţă utilă, un exerciţiu civic şi
stilistic, din care am avut mai curînd de cîştigat. Nu
pot decît să mulţumesc redacţiei pentru ospitalitate şi
cooperare. Mulţumesc şi cititorilor mei, mai numeroşi
decît mi-aş fi închipuit, pentru atenţia cu care m-au
onorat. Mulţumesc, de asemenea, forumiştilor care
mi-au însoţit, frecvent, articolele cu comentarii ce
depăşeau, adesea, cumult, profilul autorului şi hotarele
temelor abordate. Am simţit, mai tot timpul, că textul
meu nu era decît un prilej pentru o dezbatere mai
largă, devenită pentru unii (fie şi sub pseudonim) o
preocupare constantă, un efort harnic de autodefinire şi
autopromovare. Nu pot decît să mă bucur că am jucat,
astfel, un rol de „catalizator“, chiar dacă, din cînd în
cînd, am ieşit serios tăvălit din această confruntare.
După cum v-aţi dat deja seama, postarea de faţă este
un cordial „La revedere!“ Nu e, totuşi, o „demisie“,
un fel de a evacua perspectiva oricărei întîlniri cu
viaţa cotidiană, cu publicul, cu gazetăria. Păstrez, din
loialitate pentru revista pe care am înfiinţat-o acum
aproape 25 de ani, rubrica de la Dilema Veche. Nu
Ambasadorul George Cristian
Maior s-a întâlnit cu fostul
director al CIAJamesWoosley
Rămâne pe altă dată
exclud un „din cînd în cînd“ publicistic, atunci cînd
mă voi simţi îndemnat - sau constrîns de contextul
imediat - să-mi dau cu părerea. Ceea ce se suspendă
este ritmicitatea săptămînală, obligativitatea de a
„produce“ fără apetit, repetitiv, chiar cînd nimic
nu mă provoacă acut, chiar cînd nu mă mai simt
motivat, imperativ, să intervin. Nu cred că am
păcătuit, în genere, prin izolare în „turnul de fildeş“.
Am asumat, în mai multe rînduri, funcţii publice,
m-am străduit, după 1989, să particip direct la
treburile interne şi externe, cu rezultate pe care nu
eu sînt chemat să le calific. („Onorabile“ zic unii,
„nule“ zic alţii, „penibile“ etc.). Am fost trecut,
totuşi, la rubrica „sinecurişti“, deşi nu-mi amintesc
să fi încasat vreodată bani pentru nimic... În rest, îi
asigur pe cei care mă detestă, cu argumente, uneori,
inanalizabile, că sînt departe de a fi încîntat de mine
însumi. Fiecare îşi ştie mai bine defectele decît i le
ştiu duşmanii...
Aşadar, la revedere! Îi rog pe cei care îmi atribuie
încă o şansă de creativitate, să-mi ţină pumnii: mă
voi strădui să nu stau degeaba. Cei care nu dau doi
bani pe ideile şi pe moralitatea mea vor scăpa, prin
pasul pe care îl fac înapoi, de iritarea (sau furia!)
asociate, de-atîta vreme, cu sunetul glasului meu.
Vă doresc tuturor o viaţă împlinită, nervi buni
pentru a trece, igienic, prin tribulaţiunile istoriei
noastre contemporane şi cît mai mult umor!
P.S. Nu mă pot abţine să fac trei precizări, chiar dacă
poate părea meschin într-un ceas al „despărţirii“. 1.
Cei de pe forum care şi-au imaginat că „cenzura“
postărilor lor era „opera“ mea s-au înşelat.
Administrareabloguluiarevenitîntotdeauna,integral,
redacţiei. 2. Unii par să creadă că nu suport „critica“.
E fals. Ceea ce nu suport e atacul obsesiv, fără
argumente, grosolănia pură, injuria de cartier. Dacă
mi se demonstrează, calm, articulat, civilizat, că sînt
bou, ciulesc urechile. Dar dacă nu mi se spune decît
„boule!“ mă cam plictisesc. Genul ăsta de „critică“
nu provoacă o necesară, severă, autoevaluare, sau un
dialog reciproc îmbogăţitor. Tot ce poţi spune e: „Ba
p`amă-tii!“.Ceeacenupreastimuleazăconversaţia...
În sfîrşit (3), ideea, lansatădeun„simpatizant“, că am
fost plătit cu 5.000 de euro pe articol e suprarealistă!
Nu că nu mi-ar fi plăcut...
Andrei PLEȘU 11.09.2017
dintre SUAsi România. De asemenea, au fost abordate riscurile
de securitate aferente flancului estic al NATO, precum și
oportunitățile deosebite de extindere a parteneriatului româno-
american pe fondul relațiilor diplomatice excelente dintre cele
doua țări, precizează sursa citată.
Ambasadorul României la Washington, George Cristian
Maior, a fost decorat recent cu Ordinul Earl Warren de către
directorul CIA, Michael Pompeo. Distincţia i-a fost oferită
pentru „parteneriatul deosebit cu Statele Unite şi excepţionala
viziune de conducere de care a dat dovadă cât a fost director al
Serviciului Român de Informaţii”.
”Suntem un stat cu puternice valențe transatlantice. Ăsta este
și mesajul pe care l-a dus foarte clar și inteligent președintele
Iohannis în contextul vizitei efectuate în SUA. Suntem un
membru activ al Uniunii Europene, promovăm această relație
care este vitală pentru ordinea democratică globală UE-SUA
și cred că în acest context, și mai ales având în vedere și
provocarea generată de Brexit, rolul nostru strategic va crește
și în Uniunea Europeană, inclusiv în raport de comunicarea cu
Statele Unite. Deci avem un teren de oportunități majore. Să
le jucăm inteligent și bineînțeles cu resurse alocate serios de
administrația românească în acest sens”, a mai declarat recent
George Cristian Maior, prezent fiind la Reuniunea Anuală a
Diplomației Române.
11.09.2017