Romanian Times 334

10 / 24

ROMANIAN TIMES
VLADIMIR TISM}NEANU 10
Bolșevism și realitate
Viziuni revoluționare antitetice: „A devenit curând limpede ce fel de oameni erau
atrași către fiecare din cele două facțiuni: menșevicii atrași de majoritatea intelectualilor
marxiști în capitale; ei au avut, de asemenea, un succes neîndoios printre proletarii mai
pricepuți; principalii aderenți ai bolșevicilor erau în fapt membrii de comitet, adică
funcționarii de partid provinciali, profesioniștii revoluției. Aceștia erau constituiți în
mare din intelectuali de un tip cu totul diferit—nu profesori de marxism academic sau
studenți, ci oameni care se dedicaseră în mod irevocabil profesiunii lor—revoluția. A
fost în mare parte acest factor cel căruia Lenin i-a atașat o semnificație enormă și pe
care l-a numit «fermentul revoluției»; a fost această secțiune cea pe care a consolidat-o
Bogdanov, cu sprijinul activ al tânărului Kamenev și al altora, în faimosul Birou
al Comitetelor Majorității care avea să-i furnizeze lui Lenin și armata. ...Trăsătura
dominantă a caracterului său, cea care a reprezentat cam jumătate din alcătuirea sa, a
fost voința lui...” (Anatoli Lunacearski, Siluete revoluționare, 23 martie 1923)
NăscutVladimir IliciUlianovpe22aprilie1870, laSimbirsk, Imperiul rus,Lenins-a stins
ca președinte al Consiliului Comisarilor Poporului (guvernul bolșevic) pe 21 ianuarie
1924. Născut Iuli Osipovici Țederbaum pe 24 noiembrie 1873 la Constantinopol, Iulius
Martov a murit ca socialist democrat în exil pe data de 4 aprilie 1923, la Schömberg,
Calw (Germania). Înainte de ruptură, care a fost mai degrabă ideologică decât
personală, Martov fusese unul din cei mai apropiați prieteni ai lui Lenin. Cât îl privește
pe intelectualul bolșevic Anatoli Lunacearski, Comisarul Poporului pentru Instrucția
Publică al lui Lenin (da, existau câțiva intelectuali în acea sectă mesianică!), acesta s-a
născut pe 23 noiembrie 1875 în Poltava, Ucraina, și a murit pe 26 decembrie 1933 în
Menton, Franța. Altfel, cel mai probabil, ar fi pierit și el în vâltoarea Marii Terori...
Secolul XX: Mitul cetății asediate a fost deslușit de Lenin însuși, explicit, direct și
apodictic—„Acțiunea istorică nu este o plimbare pe Nevski Prospekt, spunea marele
revoluționar rus Cernîșevski. Un revoluționar n-ar fi «de acord» cu o revoluție proletară
doar «cu condiția» ca aceasta să meargă ușor și lin, cu condiția să existe, încă de la bun
început, o acțiune combinată din partea proletarilor din diferite țări, să existe garanții
împotriva înfrângerii, sau ca drumul revoluției să fie larg, liber și drept, sau că nu va
fi nevoie în marșul către victorie de multe victime, sau să «aștepți momentul oportun
într-o cetate asediată», să o apuci de-a lungul unor extrem de înguste, impracticabile,
vijelioase și periculoase poteci de munte. O asemenea persoană nu este un revoluționar,
nu s-a eliberat pe sine de pedanteria intelectualilor burghezi; o asemenea persoană va
fi mereu înclinată să ajungă în tabăra burgheziei contrarevoluționare, precum ai noștri
socialiști revoluționari (eserii) de dreapta, menșevicii și (deși mult mai rar) eserii de
stânga”. (V.I. Lenin, „Scrisoare către muncitorii americani”, scrisă în 20 august 1918 și
publicată pentru prima dată în Pravda, Nr. 178 din 22 august 1918).
Minima moralia: „Că omul este o realitate, omenirea o abstracțiune; că oamenii nu pot
fi tratați drept unități în operații de aritmetică politică pentru că ei se poartă ca simboluri
pentru zero și infinit care dislocă toate operațiile matematice; că scopul justifică
mijloacele doar în cadre foarte înguste; că etica nu este o funcție a utilității sociale, iar
toleranța nu este un sentiment burghez mărunt, ci forța gravitațională care ține civilizația
pe orbită”.—Arthur Koestler, The God That Failed (Zeul care a dat greș)
Fenomenul Gorbaciov și factorul uman
12.09.2017
Cu ani în urmă, fosta ambasadoare
cehoslovacă la Washington și fostă
purtătoare de cuvânt a Cartei 77, Rita
Klímová (1931—1993), îmi povestea
despre rolul lui Mihail Gorbaciov în
facilitarea, ori, dacă vreți, înlesnirea
transformării revoluționaredin1989: „El nu
a fost o condiție suficientă, dar cu siguranță
una necesară”. Rita fusese căsătorită cu
Zdeněk Mlynář (1930—1997), unul din
ideologii de vârf ai Primăverii de la Praga și
fostul coleg de cameră al lui Gorbaciov în
perioada studiilor de drept de la Moscova.
Reputatul politolog american William
Taubman a publicat în 2004 o formidabilă
biografie a lui Nikita Sergheevici
[Hrușciov] (Khrushchev: The Man and
His Era, W. W. Norton & Company,
2004). El recidivează în această toamnă cu
extraordinara poveste a vieții și timpurilor
lui Mihail Sergheevici [Gorbaciov]
(Gorbachev: His Life and Times, Simon &
Schuster, 2017), o carte despre rolul ideilor
în istorie și despre transformarea unui om
din aparatcicul leninist al tinereții într-un
susținător al pluralismului și libertății. În
absența apostaților, tiranii ar domni pentru
totdeauna.
WilliamTaubman mai publicase în ianuarie
1990, împreună cu soția sa Jane (care este
și biografa regizoarei Kira Muratova), o
minunată carte intitulată Moscow Spring
(Primăvara de la Moscova ). Ambii trăiseră
și relataseră cât se poate de captivant despre
acea perioadă când pragul posibilului
începea să fie trecut în fiecare zi, uneori
din oră în oră. „Vor publica ei Întuneric la
amiază?” Da, au făcut-o. „Vor publica ei
Arhipelagul Gulag?” Da, au făcut-o.
OglumăcarecirculaînîntregulBlocsovietic
la acea vreme surprindea esența celui de-al
doilea, cel definitiv, Dezgheț: „Care este
diferența dintre Primăvara de la Praga și
perestroika lui Gorbaciov?” „Douăzeci de
ani...” Pionier al studiilor despre Gorbaciov,
politologul de laOxfordArchie Brown scria
despre „The Gorbachev Factor” (Factorul
Gorbaciov). Aluzia la romanul din 1978 al
lui Graham Greene, The Human Factor,
este inconfundabilă. Iar acum, William
Taubman revine în atenție cu detalii
psihologice indispensabile menite să
explice de ce anume s-a angajat ultimul
secretar general al PCUS într-un efort
donchișotesc eroic de a rezolva cvadratura
cercului politicii sovietice.
Este o carte care va face carieră în studiile
sovietologice și despre care au apărut deja
recenzii favorabile din partea unora din
cele mai respectate nume ale disciplinei.
Istoricul britanic Robert Service, de pildă,
actualmente senior fellow la Hoover
Institution/Stanford, biograf al lui Lenin,
Stalin și Troțki, scria în urmă cu câteva zile
că unul din paradoxurile istoriei sovietice
este „faptul că Mihail Gorbaciov, care
a făcut mai mult ca orice alt lider de la
Kremlin spre a-și arăta latura personală
lumii spectatoare, și-a ocolit biografii”. Și,
continuă profesorul emerit de istorie rusă
de la Oxford, „nimeni înaintea lui William
Taubman nu a reușit un portret psihologic
atât de profund... Taubman și-a dedicat
mulți ani strângând informații direct de la
sursă, de la omul însuși. Trebuie că nu i-a
fost ușor. Când l-am întâlnit pe Gorbaciov
România și Statele Unite au marcat anul
acesta cea de-a șasea aniversare a semnării,
la Washington, la 13 septembrie 2011,
a DeclarațieiComuneprivindParteneriatul
Strategic pentru Secolul XXI dintre
România şi Statele Unite ale Americii, în
condițiile în care, în acest an, Parteneriatul
Strategic dintre România și SUAa celebrat
20 de ani de la lansare.
România și SUA - șase ani de la
semnarea Declarației Comune privind
Parteneriatul Strategic
la începutul anilor 1990, mi-am distrus și-
așa subțirea șansă de a-l face să se deschidă
atunci când i-ammenționat că fac cercetare
despre Lenin. Gorbaciov a închis pe loc
ceea ce a simțit că poate fi o conversație
stingheritoare. Taubman, pe de altă parte,
i-a câștigat lui Gorbaciov cooperarea
totală, chiar dacă omul însuși îl avertizase,
«Gorbaciov este greu de înțeles»”.
William Taubman a scris o carte care
încearcă să răspundă —și pare că o face cel
maibinedintoatepânăacum—la întrebarea
pe care o lansează legitim și David E.
Hoffman în recenzia sa din Washington
Post : „Cum anume a fost posibil ca un fiu
de țărani dintr-o îndepărtată provincie a
Uniunii Sovietice, care a ajuns la Moscova
la Universitatea de Stat «arătând și sunând
precumunmujic»,careadevenitșefregional
al partidului comunist la Stavropol, un
protejat al liderului KGB Iuri Andropov și
care a continuat să «țină volume însemnate
dinoperelecompleteale luiLeninpebirou»,
să treacă Uniunea Sovietică peste abis, să
pună capăt Războiului Rece și să înfrângă
chiar ideologia comunistă pe care o studiase
atât de silitor în cărțile lui Lenin?”
Vladimir Tismăneanu / 11.09.2017
Declaraţia Comună reprezintă un punct de referinţă important pentru Parteneriatul
nostru strategic, stabilind cadrul pentru cooperarea şi coordonarea în creștere dintre
România și SUA, în vederea promovării securităţii, democraţiei, bunei-guvernări,
oportunităţilor oferite de economia de piaţă şi a schimburilor culturale.
Declarația Comună a fost semnată cu prilejul vizitei președintelui României, Traian
Băsescu, la Washington, și a întrevederii avute cu omologul său american, Barack
Obama. În același context a fost semnat Acordul între România şi Statele Unite
ale Americii privind amplasarea sistemului de apărare împotriva rachetelor
balistice al Statelor Unite în România de către ministrul Afacerilor Externe,
Teodor Baconschi, și secretarul de stat al SUA, HillaryClinton. Sistemul antirachetă
a fost inaugurat pe 12 mai 2016.
În contextul adoptării Declaraţiei Comune, s-a decis constituirea unui Grup de
lucru (Task Force) pentru implementarea principiilor convenite în cadrul acestui
document. Prima reuniune a Task Force-ului româno-american a avut loc la 31
octombrie 2012.
La șase ani distanță de la acel moment, grupul de lucru al parteneriatului bilateral
româno-american (Task Force) a înregistrat deja cinci reuniuni anuale comune, iar
facilitatea antirachetă de la Deveselu, demers strategic important pentru apărarea
comunității euro-atlantice de amenințarea balistică, este operațională din anul 2016.
La momentul actual, în cadrul Task Force-ului sunt operaţionale 5 structuri
sectoriale de lucru: Grupul de lucru pe probleme consulare, inclusiv problematica
vizelor, Grupul de lucru pe probleme economice şi comerciale, Grupul de lucru pe
dimensiunea educaţiei, ştiinţei,cercetării-inovării, cooperării tehnologice şi culturii,
Grupul de lucru pe problematica securităţii cibernetice, respectiv Grupul de lucru
dedicat securităţii energetice. Din Task Force fac parte reprezentanţi ai Ministerului
Afacerilor Externe, Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Administraţiei şi
Internelor, Ministerului Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri, Ministerului
Justiţiei, Ministerului Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale, Ministerului
Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, Ministerului Dezvoltării Regionale
şi Turismului, Ministerului Finanţelor Publice şi Ministerului Transporturilor şi
Infrastructurii, precum şi aiAmbasadei SUAşi agenţiilor guvernamentale americane
reprezentate la Bucureşti. 13.09.2017