Romanian Times 335

8 / 24

Cultură 8
Rubrică îngrijită de Lucia McNeff
23 august 1944 (3)
ROMANIAN TIMES
În anii 1980–1990 a ie\it la iveal] un document
despre care c]pitanul Gheorghe Teodorescu din garda
palatului regal, aflat la post în 23 august, sus[inea c]
ar fi fost scris de Ion Antonescu, în acea zi imediat
dup] ce a fost arestat. Antonescu a spus c] nu s-a
opus în principiu ie\irii din r]zboi, dar c] a refuzat-o
argumentând atât cu condi[iile grele de armisti[iu
în raport cu Uniunea Sovietic] (semnarea unui act
politic de cedare a Basarabiei \i Bucovinei de Nord,
acceptarea ocupa[iei sovietice, plata de desp]gubiri
nedefinite), cât \i (cel mai important) cu refuzul s]u
total de a întoarce armele împotriva Germaniei Naziste,
refuz asumat drept principal argument \i în[eles ca
atare de ceilal[i participan[i. Documentul a fost publicat
dup] Revolu[ia romqn] din 1989 în ziarul na[ionalist
Românul, publicat de cercuri ce urmăreau reabilitarea
lui Antonescu \i a fost inclus în câteva antologii de
documente de epoc] \i luc]ri ale altor istorici na[ionali\
ti, nec]p]tând îns] anvergura de a revizui în vreun fel
viziunea speciali\tilor asupra evenimentelor.
În preajma orei 21:00, la Palat a sosit ambasadorul
Germaniei, Manfred von Killinger, care p]rea s] aib]
informa[ii precise despre evenimente. Ca s] cq\
tige timp, Regele a negat, spunându-i c] Antonescu
este liber. For[ele germane au lansat a doua zi un
bombardament asupra Bucure\tiului, distrugând o
parte din Palatul Regal \i, complet, Casa Nouă. Regele
Mihai, îns], se refugiase, împreun] cu regina-mamă, la
Dobri[a, în Oltenia.
Trupele de recru[i români prezente în Bucure\ti au
rezistat bombardamentelor \i atacurilor germane (v.
Podul B]neasa), cu sprijinul avia[iei americane, care a
bombardat \i ea pozi[iile germane din zona B]neasa
\i Otopeni, dar \i obiective române\ti (linii ferate \i \
osele susceptibile de a fi întrebuin[ate de Wehrmacht
pentru evacuare).
Armata român] a avut de luptat împotriva fostului aliat,
Wehrmachtul; înacest timp,ArmataRo\ie începuse s]
avanseze pe teritoriul României, socotindu-se înc] în
teritoriu inamic \i comportându-se ca atare, bun]oar],
confiscând armament, muni[ii \i bunuri (atât publice,
cât \i particulare), mii de solda[i \i ofi[eri români fiind
lua[i prizonieri. Totu\i, începând cu 23 august, teritoriul
românesc a fost scutit de a fi teatru de r]zboi. Formal,
armisti[iul româno-sovietic a fost semna12 septembrie
1944.
(continuare din numarul trecut)
Dup] demiterea \i arestarea lui Ion Antonescu,
generalul Constantin S]n]tescu a fost îns]rcinat cu
formarea unui guvern cu reprezentan[ii partidelor
democrate, cu unii politicieni comuni\ti \i cu ofi[eri ai
armatei. Acest guvern a negociat armisti[iul cu URSS,
prin care s-a obligat s] pl]teasc] desp]gubiri de r]
zboi, s] admit] pierderile teritoriale din est din 1940 \i
s] acorde func[ii mai importante comuni\tilor. Armata
sovietic] a ocupat întreaga Românie, intrând, la 31
august, în Bucure\ti, dar, de\i, la început, solda[i \i ofi[eri
român i au fost lua[i prizonieri de aceasta, în cele din
urm] s-a acceptat colaborarea armatei regale române în
vederea înfrângerii Germaniei Naziste. Armata român]
a recucerit Transilvania de Nord \i a continuat eliberând
Ungaria (cu ocuparea Budapestei) \i Cehoslovacia.
Imediat dup] ce a fost arestat, mare\alul Antonescu a
fost închis într-o înc]pere-seif aflat] la etajul I al Casei
Noi, împreun] cu al[i colaboratori apropia[i care fuseser]
chema[i în acest scop laPalat. Spre diminea[], dup] ce
Regele p]r]sise Palatul pentru a se refugia în Oltenia,
g]rzile comuniste ale lui Emil Bodn[ra\ l-au preluat pe
mare\al, f]r] încuviin[area noilor autorit][i, ducându-l
într-o cas] conspirativ] a partidului din cartierul Vatra
Luminoas], casa amantei lui Bodn]ra\. Mai târziu,
pe 31 august, în ziua când armata sovietic] a intrat în
Bucure\ti, l-au predat generalului rus Burenin. Mare\
alul a fost [inut prizonier în URSS pentru vreun an \i
jum]tate, nefiind judecat în procesele de la Nürnberg.
Ulterior, Antonescu a fost adus în România \i judecat
de Tribunalul Poporului din Bucure\ti, într-un proces de
tip stalinist. De\i ar fi putut s] cear] clemen[a regal],
mare\alul a refuzat s] semneze cererea de gra[iere
întocmit] de avocatul s]u, cu scopul de a nu-l pune
pe Suveran într-o situa[ie politic] f]r] ie\ire (Regele
ar fi fost acuzat de simpatii naziste dac] ar fi acordat
gra[ierea sau de lips] de patriotism dac] n-ar fi f]cut-o).
Mare\alul Antonescu a fost condamnat la moarte \i
executat la 1 iunie 1946, lâng] închisoarea Jilava.
Dup] 6 martie 1945, guvernele României au fost
dominate de comuni\ti \i impuse deMoscova cu ajutorul
armatei sovietice. RegeleMihai nu s-a putut opune, fiind
considerat de sovietici o piedic] pentru planurile lor de
instaurare a unui regim comunist. Astfel, de\i Uniunea
Sovietic] \i-a exprimat, printr-o telegram], satisfac[ia
fa[] de evenimentele din România \i l-a decorat pe rege
cu Ordinul Victoriei (cea mai înalt] decora[ie militar]
sovietic]), acesta a fost obligat, la 30 decembrie 1947,
s] abdice (printr-un act neconstitu[ional, smuls prin for[]
\i \antaj) \i s] p]r]seasc] [ara, declarat] de comuni\ti
«republic] popular]».
De\i rolul lor a fost minim, comuni\tii \i-au atribuit
întreaga ac[iune. Dup] o s]pt]mân], liderii comuni\ti
prezen[i (în imagine, Gheorghe Apostol \i Chivu Stoica)
au organizat ac[iuni de întâmpinare a Armatei Ro\ii.
În perioada comunist], denumirea actului de la 23
august 1944 a suferit diferite transform]ri în propaganda
oficial], acesta fiind, îns], permanent promovat ca o
mare realizare comunist] Insurec[ia armat] din 23
August 1944 a devenit ziua na[ional] a României în
timpul dictaturii comuniste. Spre sfâr\itul acestei
perioade, la propunerea lui Nicolae Ceau\escu,
titulatura s-a transformat în „Revolu[ia de Eliberare
Social] \i Na[ional], Antifascist] \i Antiimperialist]”.
Istoria acestui eveniment a fost falsificat], astfel, de
la început, rolul regelui Mihai \i al partidelor istorice
fiind minimalizat, evenimentul fiind prezentat aproape
exclusiv ca realizarea Partidului Comunist, care, în
realitate, era la acea vreme o mi\care ce activa în
ilegalitate, cu un num]r redus de membri. Aceast]
campanie de falsificare a început chiar din 24 august
1944, când presa comunist] le-a atribuit acestora
toate meritele ac[iunii.
Istoriografia occidental], la rândul ei, a adoptat pozi[ia
oficial] aO.N.U. care nu admitea pentru cel de-al Doilea
R]zboi Mondial decât patru înving]tori \i co-beligeran[i
împotriva Germaniei Naziste, anume Marea Britanie,
S.U.A., Uniunea Sovietic] \i Fran[a, de\i existau
\i alte []ri care luptaser] împotriva Axei (Polonia,
Norvegia, Olanda, Belgia, Iugoslavia, Grecia), de\i
URSS fusese aliat] cuGermania Nazist] pân] în vara
1941,\i de\i Fran[a oficial], cea a mare\alului Pétain,
se luptase împotriva Alia[ilor, în timp ce Fran[a rebel],
cea a generalului De Gaulle, dispunea de mai pu[ini
osta\i decât armata român] în septembrie 1944. Dat]
fiind aceast] pozi[ie oficial], România a semnat Tratatul
de pace de la Paris din 1947 ca beligerant învins (ca \i
Italia, care trecuse de partea Alia[ilor cu un an înaintea
României), regimul Antonescu fiind singurul de care
s-a [inut cont, iar contribu[ia de partea Alia[ilor nefiind
considerat] decât în dezbaterea statutului Transilvaniei
de Nord, care, în final, a fost retrocedat României, mai
ales c] Ungaria, sub regimul lui Ferenc Szálasi, se
luptase de partea Germaniei Naziste pân] la cap]t.
Dup] c]derea regimului comunist, istoricii români au
putut analiza necenzurat schimbarea de alian[] a
României din 23August 1944, iar regeleMihai a acordat
multor jurnali\ti \i istorici români interviuri care au ap]
rut în presa \i în publicistica din România, aducând o
nou] lumin] asupra evenimentelor de atunci. Forurile
politice, îns], au scos ziua de 23 august nu numai din
rolul de s]rb]toare na[ional], ceea ce era firesc, dar
\i din rolul de comemorare oficial], \i cum, simultan,
s-au produs numeroase tentative de a-l reabilita pe Ion
Antonescu, perceperea comunit][ii interna[ionale a fost
c] România dore\te s] \tearg] lupta de parteaAlia[ilor
din istoria sa \i s] revin] la un na[ionalism fascizant.
Ulterior, totu\i, lucr]rile comisiilor istorice au relevat rolul
schimb]rii de alian[] a României din 23August 1944 în
revenirea Transilvaniei de Nord în grani[ele României
iar presiunea diplomatic] interna[ional] a împiedicat
reabilitarea solemn] a lui Ion Antonescu, dorit] de
partidele na[ionaliste. Ziua de aniversare a schimb]rii
de alian[] a României din 23 August \i a intr]rii printre
Alia[i nu a redevenit îns] comemorativ], deoarece
mul[i politicieni \i aleg]tori o în[eleg înc] a\a cum le-a
fost predat] la \coal] în perioada comunist], anume
ca o lovitut] de stat care a inaugurat comunismul în
România (în realitate, aceast] lovitur] de stat comunist]
a avut loc la data de 6 martie 1945).
descendentiidelaVatican.Oviziunesimplistadebalansare
a unor pozitii morale prin fapte bune este, ironic, o deviere
protestanta – aparuta in mediul liberal.
Bisericile evanghelice contemporane se afla
in primejdia de a pierde sau dilua acest adevar. Pe de o
parte sunt cei ce sustin ca nu este nevoie de pocainta si
indepartarea de orice lucru pacatos pentru ca Dumnezeu
ne accepta prin Christos in orice fel. Pe de alta parte se
afla cei ce avanseaza ideea ca numai un anumit cod/ stil
moralistic, sau anumite servicii eclesiastice (de botez, etc.)
pot confimamantuirea. Plaja de lucruri ce se adauga jertfei
christice este nefericit de mare.
Sistemul doctrinar catholic si orthodox (est-
european) evidentiaza imposibilitatea unei sigurante
in ceea ce priveste mantuirea. Siguranta este perceputa
drept o forma de aroganta pe care protestantii o afiseaza.
De fapt incapacitatea lui Martin Luther de a capata pace
sufleteasca prin implinirea riturilor si sacramentelor a
genereat convulsii spirituale ce au precipitat aparitia
adevarurilor Reformei. Cand Luther a inteles citind in
Biblie ca marturisirea pacatului si primirea prin credinta a
adevarului manturii sunt de ajuns, el a experimentat acea
liniste si pace pe care o dorea dintotdeauna.
La nivel personal Luther a inteles implicatiile
radicale ce ducurg din afirmarea acestor lucruri. Crestinii
sunt “stimulus peccator et iustus” - simultan pacatosi si
sfinti. Viata de credinta a devenit nu o incercare perpetua
de a castiga bunavointa Celui de Sus ci o dorinta de
a raspunde la binele pe care Dumnezeu l-a adus prin
acceptarea sacrificiului christic.
Bisericile istoric-traditionale nu pot promite
siguranta mantuirii pentru ca intreg sistemul este bazat pe
efortul omului de a-L imbuna pe Dumnezeu.
Adevarul confirmat in timpul reformei este usor
de a fi pierdut astazi de biserica protestanta contemporana
datorita unor influente ce considera ca tot ceea ce putem
face bine si orice sacrificiu dupa momentul convertirii (al
intoarcerii la Dumnezeu) reprezinta o forma de “rasplata”
pentru ceea ce am primit la Golgota. Pericolul nunatelor
in justificare a aparut inca din perioada Reformei prin a
fi considerat indreptatit iniantea lui Dumnezeu pe baza
sfinteniei ce o traiesti si nu prinmanturiea Domnului Isus.
(o parte din Puritani, Quakeri au afirmat partial o astfel de
intelegere ajungandu-se la afirmarea unei sigurante data
de sfintenie in detrimetul sigurantei indreptatirii).
Aceste trei adevaruri recuperate in timpul
Reformei au aceiasi importanta la nivel personal si eclesial
fiind vitala afirmarea lor zilnica in orice gest, atitudine,
cuvant rostit ori scris.
Celebrandu-l pe Luther si Reforma este un act
personal de reconfirmare a principiilor pe care se bazeaza
existenta mea cotidiana.
Emanuel C. Pavel;
(continuare din pagina 6)
Langa Luther in fiecare zi…