7 / 24
ROMANIANTIMES
7
Meditații est-etice
Moto :
MOTHERLAND
My Fatherland is dead.
They buried it
in fire
I live
in my Motherland --
Word
Am respirat solitudinea Trandafirului
Nimănui într-un cimitir din Düsseldorf.
Am găsit-o pe Rose parcă mai singură
ca niciodată. Dar împăcată. Îmi semăna.
Liniștea, ordinea germană perfectă,
aura geniului, toate amprentele vieții de
acum se structuraseră în nemurire, după
ani de zbucium petrecuți de autoare între
România, StateleUnite, Ungaria,Austria
și Germania, finalmente în azilul Nelly
Sachs. Acolo, în ritmul Rinului când
străbate văile Düsseldorfului, odihnește
o mare poetă de limbă germană și
engleză, de origine bucovineană,
născută la Cernăuți, cunoscută ca Rose
Ausländer (născută Rosalie Beatrice
Ruth Scherzer). În
Autoportret,
se
descrie pe sine ca pe un om condamnat
la moarte în timpul vieții, dar făcută
pentru exil și reinventare:
Nomadă evreică
a limbii germane
crescută sub un steag galben și negru
granițele m-au trimis
ba într-o latinitate slavă
ba în America
Europa,
În castelul tău
Am visat
Viitoarea mea naștere
Rose Ausländer, care a crezut mereu
în luciditate, în magia cuvintelor în
iubire și în umanitate, s-a confruntat cu
marile evenimente ale secolului trecut,
devenind memoria vie și martorul lor :
exil, separație, ghetou, holocaust, boală,
singurătate. Ea va cunoaște gloria abia
târziu, grație unui editor german, Helmut
Braun. Există un șir de poeți evrei care
au avut misiunea tragică de a vorbi, în
limba germană, despre lucruri de nespus,
căci inumane și absurde: Paul Celan,
Nelly Sachs, Ingeborg Bachmann, Elsa-
Lasker Schüler, Rose Ausländer.
Angela FURTUNĂ
Rănile profunde ale scriitoarei au fost
pierderea patriei, ruperea rădăcinilor,
veșnica subminare identitară. Bucovina
natală e mama de care a fost ruptă prea
timpuriu și după care va plânge toată
viața:
Peisajul care
m-a inventat
brațele de apă
părul sălbatic
dealurile de afine
negrul mierii
cântecele frățești
în patru limbi
în momente de dezbinare
topiți
anii trec
la malul unui timp
(Bukowina II
Landschaft die mich
erfand
wasserarmig
waldhaarig
die Heidelbeerhügel
honigschwarz
Viersprachig verbrüderte
Lieder
in entzweiter Zeit
Aufgelöst
strömen die Jahre
ans verflossene Ufer)
Aerul sapiențial al scriiturii, iluminarea
și forța transmisă de textele poetei ce se
instituie în profet, toate acestea vin și din
fascinația și cunoașterea budismului și
deopotriva a hasidismului cernăuțean,
legate între ele prin izvoare culturale și
spirituale aproape magice. Desigur, aceste
filosofii au construit stări de conștiință ce
au putut-o transforma în supraviețuitoare
și denunțare a Holocaustului transnistrean
ce a redus drastic populația evreiască a
Cernăuțiului.
vorbesc
după noaptea de foc
pe care Prutul
a înfruntat-o
despre sălcii pletoase
despre cărţi însângerate
care au amuţit cântecul privighetorilor
despre steaua galbenă
pentru care murim secundă de secundă
pe eşafod
despre trandafiri
nu vorbesc
pierdute
pe o funie de aer
europa america europa
eu nu locuiesc
eu trăiesc
(scurtă biografie)
Câțiva mari artiști bucovineni au traversat
ororile supraviețuirii în deportare : Celan,
Rose, Norman Manea, Aharon Appelfeld,
Arnold Daghani, Selma Meerbaum, Rose
Ausländer. Opera lor, devenită tezaur de
reală anvergură internațională, conține
cristalizări unice ale tragediei, elemente
de atmosferă și de analiză a traumei
supraviețuitorului :
Au venit
cu steaguri ascuţite şi mitraliere
au furat stelele şi luna
nici o geană de lumină nu ne-a rămas
nici o geană de lumină nu ne iubeşte
Aici soarele ni l-au fost îngropat
o noapte eternă a soarelui s-a aşternut.
Ultimul deceniu din viața scriitoarei s-a
petrecut într-o cameră de suferință, cum
o nouă și ultimă închisoare. Imobilizată
și izolată, poeta căzuse captivă în marele
dor de Bucovina și în obsesia dezvăluirii
adevărului persecuțiilor totalitare naziste și
fasciste ce au dus la deportarea și lichidarea
a mai bine de două treimi din populația
cernăuțeană, ca și din populația idiș din
Europa.
Fă din disperare un cuvânt al
renașterii
, spunea. Al unei renașteri prin
cultură și conștiință. Patrie și renaștere prin
cuvânt.
Flămândă de patrie
îmi îngrop moartea zi de zi
în cuvinte
ele sunt renaşterea mea.
Trandafirul Nimănui
30 de ani de la moartea scriitoarei cu origini bucovinene
Rose Ausländer (1901, Cernăuți-1988, Düsseldorf)
Din această poezie a tenebrelor și a cenușii,
lumina răzbate irepresibil, sub formă de
scintilații, de licăriri, de irizări, ceea ce
descrie un stil original și puternic al acestei
literaturi a dezastrului, umanizând-o. Chiar
dacă ea vorbește despre ființele ce au
devenit mereu spini în ochii străinilor…
Rose trăiește literatura ca memorie. Rose
Ausländer este acel Trandafir al Nimănui
care impresionează postum pe toți cei ce
iubescamintirile. Înfapt, acești Trandafirii
rari nu se veștejesc niciodată, ci re-
înfloresc mereu, la fel cum dorul poetei
de Bucovina natală :
Mă gândesc
la părinţii mei care m-au răsfăţat
cu jocurile copilăriei
la dorinţe la tristeţi
la prima mea iubire
la Veneţia
la Lucerne
la Riviera
la Israel
la Hölderlin
Trakl
Kafka
Celan
la ghetou
la convoaiele morţii
la foame şi la frică
la un accident
la un pat pentru totdeauna
la prietenii care m-au părăsit
la prietenii fideli încă
Mă gândesc la trupul meu slab
şi la puterea gândului
la vorbele bune şi la frumuseţea vieţii
la moartea care-mi face un semn
aminteşte-ţi de mine.
Poeta se întreba:
De ce scriu ? Poate pentru
că m-am născut în Cernăuți
. La fel, Celan,
spunea despre Bucovina natală :
Bucovina
este o Țară unde nasc mereu oameni și
cărți…
Nimic niciodată nu va egala această
nostalgie, ca sursă de creație, în marea
literatură a lumii.
Angela FURTUNĂ
Ianuarie 2018