Romanian Times 338

9 / 24

ROMANIANTIMES
Cultură 9
Un an nou mai bun pentru moravurile publice
deAndrei PLEȘU
Mai toată lumea ştie ce ne lipseşte,
ce nu merge cum ar trebui, ce-ar fi
de sperat ca să ne reaşezăm măcar în
condiţia normalităţii, dacă nu în aceea
a funcţionalităţii optime. Stăm prost
cu spitalele, cu şcolile, cu autostrăzile,
cu prestaţia politică a guvernanţilor, cu
prestaţia politică a Opoziţiei, cu legile şi cu
respectarea lor, cu rigoarea profesională a
gazetarilor etc.
Dar sînt şi lucruri care, la prima vedere,
par „secundare“, „marginale“, în raport cu
dificultăţile şi eşecurile majore enumerate
mai sus. În realitate, tocmai pentru că
nimeni nu pare să le ia prea în serios, efectul
lor subversiv, proliferarea lor toxică se
dovedesc, pe termen mediu şi lung, grav
primejdioase.
E vorba, mai întîi, de limba română. Şi apoi
de civilizaţia comunitară, de tradiţia, tot mai
stinsă, a bunei-cuviinţe, a bunei creşteri,
a bunelor moravuri. Despre degradarea
limbii române am vorbit în repetate rînduri.
Nu poţi fi patriot, cum se laudă peste tot
„vedetele“ vieţii noastre publice, dispreţuind
exigenţa folosirii corecte şi, dacă se poate,
expresive a limbii materne. Or, la toate
nivelurile, se vorbeşte din ce în ce mai prost
româneşte. Pocirea cuvintelor (incluzînd,
între altele, mutarea accentului firesc, uzual,
de pe o silabă pe alta), ignorarea gramaticii,
improprietatea termenilor, incapacitatea de a
construiofrazăcorectăşiinteligibilă,limbajul
standardizat, formulările rudimentare,
semidoctismul, incultura – sînt fapte de
experienţă curentă, atunci cînd ascultăm,
vrînd-nevrînd, discursul multor politicieni,
al unor jurnalişti (pentru care, totuşi, limba
ar trebui să fie un instrument esenţial), dar şi
al „omului de pe stradă“, al noilor generaţii
(elevi şi profesori deopotrivă), al „românului
de rînd“, cînd e invitat de vreun reporter să-
şi dea cu părerea pe o temă sau alta. Sîntem
ameninţaţi, cu un subton apocaliptic, că se
doreşte dezmembrarea ţării, că se lucrează
la surparea identităţii şi suveranităţii
naţionale, pe scurt, că ţara e în pericol. Dar
tocmai asta se întîmplă dacă încetăm să
ne mai recunoaştem în limba fondatoare a
culturii noastre, dacă batjocorim axa însăşi
a profilului nostru spiritual, „patria“ lexicală
pe care au grădinărit-o, uneori în condiţii
vitrege, cei de dinaintea noastră.
Destructurarea limbii merge mînă în mînă
cu destructurarea moravurilor. Nu mai
există reguli de bună purtare, decenţă a
replicii, respect pentru un comportament
public politicos, preocupare pentru
responsabilitatea pedagogică a gesticulaţiei
noastre cotidiene, mai ales cînd ea se
produce dinaintea unui public numeros.
Vedem, mereu, politicieni atacîndu-se unii
pe alţii golăneşte, „purtători de cuvînt“
cu maniere de caftangii fuduli, ziarişti
simţindu-se, în studiourile de televiziune,
ca la un şpriţ cu gaşca de cartier sau ca la
un concurs de bancuri interzis minorilor…
Zi de zi, inventarul derapajelor „de scenă“
creşte. Avem de toate: stilul şmecher, stilul
bălos, stilul hipercompetent, stilul „Bă
boilor!“, stilul cap în gură, stilul băşcălie
de gang, stilul ţaţă ofuscată, stilul mătuşică
nedreptăţită, stilul băiat fin, stilul plutonier-
major, stilul solemn, stilul volubilităţii
incontinente, stilul „partidul nu greşeşte“,
stilul „ba tu“, stilul vedetei răzgîiate, stilul
„prost dispus“, stilul scandalagiu, stilul
„dăştept“, stilul şef de sală, stilul prostului
iluminat, stilul Coriolan Drăgănescu, stilul
ciomag, stilul băţ prin gard, stilul şefă de
cadre, stilul „băieţii veseli“, stilul „eu nu
v-am întrerupt!“, stilul „altă întrebare“,
stilul „hă, hă, hă!“ şi cîte şi mai cîte, material
inepuizabil pentru ample studii de socio-
psihologie, geopolitică şi melancolie…
Exemple se pot da, din păcate, din toate
tabereleşidepetoatecanaleledeteleviziune.
Edrept,unelesîntmai„convingătoare“.E,de
pildă, de negîndit ca într-o emisiune demare
rating dintr-o ţară civilizată, protagonistul
ei (notoriu) să facă, pentru noul an, urarea
următoare: „Anul următor să fie unul odios
pentru foarte multe javre de pe lista mea.
Fie ca javrele să se tăvălească în chinuri
groaznice, la care să contribui şi eu din gros
(…). În 2018 să le ia dracul plus moartea
pe javre!“ La fel, e cu totul insolit ca un
gazetar de meserie („Am fost întotdeauna
foarte conştient de valoarea mea“ sună
„profesiunea sa de credinţă“) să-i califice pe
demonstranţii din stradă (indiferent cine-ar
fi) drept „proşti“ şi pe demonstrante drept
„hidoase şi dizgraţioase“, pentru a culmina
cu „mi-e silă de voi“. Evident, libertatea
presei şi libertatea de expresie sînt sfinte.
Dar, ca şi libertatea protopărinţilor noştri
din Rai, orice libertate e şi o capcană. Se
poate transforma în „libertăţi“ smintite, în
libertinaj, în bunul plac al oricărui flăcău
încîntat de sine. Fapt e că nici la BBC,
nici la CNN, nici la ARD sau ZDF, nici la
TF1, pe scurt nicăieri unde există criterii,
principii, respect pentru public (şi pentru
sine!), asemenea pitoreşti exotisme nu sînt
cu putinţă.
P.S. Apropo de gazetărie: din cînd în cînd,
o doamnă de la Evenimentul zilei reia,
în paginile de care se ocupă, texte – sau
fragmente de texte – din ceea ce public.
Nu îmi cere permisiunea, alege ce i se pare
dînsei mai „bengos“, ba, uneori, îmi pune
şi poza. Mi se spune că, odată ce un text a
fost tipărit, el devine „bun public“ şi poate
fi folosit liber de oricine. OK! Nu-mi rămîne
decît să fiu flatat… Problema e că doamna
cu pricina citează şi texte pe care nu le-am
scris! De pildă, „o postare pe reţelele de
socializare“. Dar eu nu „postez“ pe nici o
asemeneareţea, nuamFacebook (deşimi se
spunecămi-a fost „confecţionat“aşaceva),
nu scriu decît în Dilema veche, articole
preluate, de obicei, şi de blog-ul Adevărul.
Atît! Orice altă sursă e un fals. Rog, deci,
mai multă precauţie gazetărească.
11.01.2018
CONSULATUL GENERAL AL ROMÂNIEI
la Los Angeles, Statele Unite ale Americii
Declarație privitoare la existența /inexistența unei căsătorii anterioare (formularul se obține
de la consulat)
Pașaportul/Paşapoartele românești ale soţului/soţilor cetăţean/cetăţeni român/i, aflat/e în
termenul de valabilitate (neexpirat/e) în original + 2 copii;
Ȋn situaţia ȋn care ȋn paşaportul românesc, la rubrica domiciliu este ȋnscris un judeţ din
România sau Bucureşti (nu este ȋnscris domiciliul ȋn străinătate), este necesară prezentarea
Cărţii/Cărţilor de identitate românești ale soţului/soţilor, în original + 2 copii;
paşaportul soţului cetăţean străin în original + 2 copii;
certificatele de naștere ale soților în original + 2 copii; În cazul în care unul dintre soți nu
este cetățean român, este necesară traducerea în limba română a certificatului de naștere a
acestuia efectuată de către un traducător autorizat; în situaţia în care traducerea este efectuată
în SUA, traducerea trebuie apostilată (Apostille process) de către biroul secretarului de stat
competent - original + copie;
certificatul de căsătorie eliberat în S.U.A., apostilat (Apostille process) de către biroul
secretarului de stat competent în original + 2 copii;
traducerea certificatului din limba engleză în limba română, efectuată de către un traducător
autorizat; în situaţia în care traducerea este efectuată în SUA, traducerea trebuie apostilată
(Apostille process) de către biroul secretarului de stat competent în original + 2 copii;
Dovada de încetare a căsătoriei anterioare (dacă este cazul: sentința de divorț cu mențiunea
“Definitivă și irevocabilă”, certificatul de naștere cu mențiunea de căsătorie și divorț,
certificatul de divorț sau certificatul de căsătorie și de deces al fostului soț) - original + 2
copii;
în cazul unor căsătorii anterioare vor fi anexate următoarele documente emise de autoritățile
române:
copia sentinței de divorț românească sau a hotărârii de anulare a unei căsătorii anterioare
(pronunțată în instanța din România), in care sa fie precizat numele purtat dupa desfacerea
casatoriei;
certificatul de deces românesc al fostului soț;
certificatul de căsătorie anterior, cu mențiunea desfacerii căsătoriei anterioare, in care sa fie
precizat numele purtat dupa desfacerea casatoriei;
certificatul de naștere cu mențiunea desfacerii căsătoriei anterioare, in care sa fie precizat
numele purtat dupa desfacerea casatoriei.
Întocmirea actului și eliberarea certificatului de căsătorie românesc se va face numai în
condițiile în care s-a stabilit că soțul/soția cetățean român, în cazul în care a avut una saumai
Este necesară o programare pentru a depune cerere de înscriere în registrele de stare
civilă românești a certificatelor de căsătorie emise de autorităţile americane și eliberarea
certificatelor românești.
Programarea se obține la .
După autentificare (intrarea în contul dvs. din ), se alege serviciul
consular dorit, se completează datele, la “Ataşaţi documente” este obligatorie încărcarea
în sistem a documentelor necesare, pentru a fi analizate vizual de funcţionarul consular
si apoi se trimite cererea pentru validare. După primirea validării, prin e-mail, petentul îşi
programează singur deplasarea la Consulatul General folosind secţiunea de “Programări” a
sistemului în funcţie de disponibilităţile pentru tipul de serviciu solicitat.
Pentru accesare video ghid utilizare portal accesați următorul link -
Cum funcţionează sistemul
Pentru accesare video ghid utilizare portal accesați următorul link -
Exemplu cerere pentru Înscriere certificat de naştere.
Informații consulare la adresa de poștă electronică .
În vederea înscrierii certificatelor de căsătorie eliberate de către autoritățile S.U.A. în
registrele de stare civilă române și eliberarea certificatelor de căsătorie române, soțul/soția
cetățean român va completa și depune, personal, o cerere tip la sediul Consulatului General
al României la LosAngeles.
Cererea va fi însoțită de următoarea documentație:
Cerere de înscriere a certificatului de căsătorie în registrele de stare civilă românești
(formularul se obține de la consulat)
Declarație că nu s-a mai solicitat înscrierea sau transcrierea în registrele de stare civil
românești (formularul se obține de la consulat)
Declarație privitoare la numele purtat în căsătorie (formularul se obține de la consulat)
Înscrierea în registrele de stare civilă române a
certificatului de naştere american și obținerea
certificatului de naștere românesc
(continuare în pagina 15)