Romanian Times | Octombrie 2018

7 / 24

ROMANIANTIMES
7 Meditații est-etice
Moto: « un nume adunat pe o carte semnifică, poate, suprema încercare de solidarizare cu semenii,
de sfidare a destinului ființei nemuritoare (…) din această dublă și doar aparent contradictorie articulare a muncii
artistului rezultă natura oarecum specială a celui care, de fapt, a spus totul în operă » (Norman Manea)
Desprinzându-se fizic de ţara dominată de ură doar
pentru a salva adevărata sa patrie – limba română –,
scriitorul Norman Manea s-a obişnuit să accepte toate
provocările existenţei şi ale literaturii, dar să refuze
somnul conştiinţei. Supravieţuitor al Shaoh-ului şi al
Gulagului, scriitorul îşi concepe discursul ca pe o formă
de reflectare a mărturiei. Obsedat de memorie şi de
istorie, împovărat de traumele supravieţuitorului, refuză
somnul ca amnezie şi ca anestezie.
« Astăzi, 9 octombrie 1941, pleacă cu trenul populația
evreiască din comuna Ițcani și Burdujeni, precum și cei
din orașul Suceava. Strada Ciprian Porumbescu până la
strada Petru Rareș, colț cu Biserica Sfântul Dumitru și
casa evreiască. Strada Regina Maria până la prăvălia de
coloniale Reif. Strada Cetăţii. Prima stradă după hotelul
« La Americanul » până la Gimnaziul industrial de fete.
Strada Bosancilor până la terminarea ei », relatează
Norman Manea, în cartea sa Întoarcerea huliganului,
ediţia a II-a, Ed. Polirom, 2008 (citat un fragment din
Ordinul Prefectului de Suceava din epocă, n.m.). Istoria
românească oficială a consfințit, mai târziu, prin lege,
intrarea acestei zile tragice, începând cu anul 2004,
în memoria poporului român, în proiectele destinate
educației anti-discriminare, cultului eroilor, pedagogiei
memoriei și eticii neuitării. De atunci, în fiecare an,
la fiecare 9 octombrie, se comemorează în România
victimele genocidului din Transnistria de sub regimul
Antonescu. Ulterior, s-a adăugat și ziua de 23 august,
conform legislației actuale, desemnată a fi ziua națională
când se comemorează, împreună, victimeleHolocaustului
și ale Gulagului, ca semn al alegerii căii democratice, de
către România, ce nu mai dorește revenirea la regimurile
totalitare și își exprimă regretul față de trecut, precum și
prețuirea pentru cei ce au suferit.
În ultimii 15 ani, am studiat numeroase arhive, am scris
sute de articole, eseuri, câteva cărți la temă, am organizat
înBucovina nenumărate evenimente, conferințe, colocvii,
simpozioane dedicate memoriei Holocaustului evreilor
bucovineni, care au plătit scump deciziile politice ale
unor guvernări extremiste, în epoca tragică a nazificării
și fascizării, din miezul “anilor ’30”. Fiind un om devotat
cărții și bibliotecii, am adus în discuție mai ales marii
autori de literatură remarcați în ceea ce numim literatura
Holocaustului, dar și artiștii plasticieni, dramaturgi sau
muzicieni. Una dintre aceste personalități este, cu asupra
de măsură, Norman Manea. Marele scriitor născut la
Suceava a cucerit peste tot în lume recunoașterea unui
statut de exponent al vocației universale a literaturii sale,
precum și omagiul pentru că este Omul ce convertește,
deopotrivă, durerea și împăcarea în creație; durerea
deportării (în copilărie, în Transnistria; ulterior, familia
în Bărăgan), sfâșierea alungării (un complot mizerabil,
sucevean, al câtorva confrați a iscat, în anii ’80, prin
delațiuni, un curent defavorabil care a dus ulterior la
anchetarea lui Norman Manea și la anularea decernării
către acesta a Premiului Uniunii Scriitorilor pentru Proză,
anunțat oficial, anterior); Norman Manea a ales mai apoi
exilul, unde preschimbă toate aceste suferințe îndreptățite
în operă de Artă, în Valoare, în respect pentru România,
pentru limba română și literatura română, ale căror
ambasador este.
Prestigioase premii internaţionale i-au fost decernate de-a
lungul timpului. Între acestea, Premiul MacArthur (1992,
echivalentul Premiului Nobel american), Nonino pentru
opera omnia (2002), Médicis Étranger (2006, pentru
ediţia franceză a romanului Întoarcerea huliganului),
Nelly Sachs (2011, primit la Dortmund, recunoscându-
i-se curajul moral şi virtuozitatea, forţa unei opere care
s-a opus « barbarilor și barbarizaților captivi » (Plicul
negru)); celebrul scriitor e distins de Guvernul francez
cu titlul de „Commandeur dans l’Ordre des Arts et des
Lettres” (în 2011) și e laureat al Premiului Național de
Literatură (România 2012); mult omagiat în lume, nu
și-a uitat niciodată locul de baștină. Din 2006, Norman
Manea devine membru al Academiei de Artă din Berlin,
iar din 2011 devine primul scriitor român onorat cu
distincţia de membru de onoare al faimoasei instituţii
britanice Royal Society of Literature. În România, anul
2008 marchează onorarea autorului cu titlul de Doctor
Honoris Causa de către Universităţile din Bucureşti şi
din Cluj (unde am participat), iar în anul 2012, pe 17
mai, acelaşi titlu îi este conferit şi de către Universitatea
« Alexandru Ioan Cuza » din Iaşi, ca o recunoaștere a
înaltei valori estetice și etice a operei unui scriitor care
a « asumat prin depășire » o condiție istorică nefastă,
în spiritul solidarității umane și al demnității creației.
Am participat și la evenimentele din Aula Magna de la
UAIC. Numai în orașul natal, conducerea universității
sucevene a respins inițiativele de recunoaștere. Un curent
local antisemit, dar și profund ostil valorilor ce nu bifează
evoluția spiritului localist culturnic, face ravagii de ani de
zile în Bucovina, enclavizând-o.
În mai 2016, la invitația mea, Norman Manea a fost
oaspeteleBibliotecii Bucovinei și al Consiliului Județean,
într-omemorabilă întâlnirecuautoritățile și cuadmiratorii
din orașul natal, veniți în numărmare să-i ureze tot binele,
cu ocazia împlinirii vârstei de 80 de ani. Apoi, pe 23 mai
2016, la Biblioteca Academiei Române din Bucureşti,
scriitorulafostcelebratîncadrulunuievenimentorganizat
de revista Observator cultural, Editura Polirom, Muzeul
Național al Literaturii Române, Facultatea de Litere de
la Universitatea București, Institutul Cultural Român,
Biblioteca Academiei Române, Secția de Filologie și
Literatură a Academiei Române, Institutul Cervantes
din București. Astfel, începând cu ora 9.00, în Sala „Ion
Heliade Rădulescu” a Bibliotecii Academiei Române
(Calea Victoriei 125, București), a avut loc o sesiune
aniversară dedicată lui Norman Manea, unul dintre cei
mai importanți scriitori români contemporani, cu ocazia
împlinirii vârstei de 80 de ani. La evenimentul aniversar
„NORMAN MANEA – O VIAȚĂ” au participat
personalitățimarcante ale lumii culturale și academice atît
din țară, cît și depestehotare:GabrielaAdameșteanu,Paul
Bailey, Dana Berdilă, Ana Blandiana, Margarita Boyers,
Robert Boyers, Augustin Buzura, Nicolas Cavaillès,
Magda Cârneci, Paul Cernat, Livius Ciocârlie, Paul
Cornea,IoanCristescu,CaiusDobrescu,MirceaDumitru,
Florin Filip, Luca Formenton, Mariana Gorczyca, Ioana
Gruia, Olivier Guez, Bedros Horasangian, Annabelle
Hirsch, Emil Hurezeanu, Emil lonescu, Nora Iuga,
Victor Ivanovic, Elvira Lindo, Vittorio Lingiardi, Silviu
Lupescu, Alberto Manguel, Alexandru Marinescu,
Mircea Martin, Mercedes Monmany, Rosa María Moro
de Andrés, Ana Nicolau, Antonio Muñoz Molina, Maria
Nadotti, Ingemar Nillson, Florence Noiville, Andrei
Pleșu, Bogdan Popescu, Stephanie Tärnqvist, Joan
Tarrida, Stelian Tănase, He Lea Wakeman, Monica
Zgustova.
Președintele României, Klaus Werner Iohannis, i-a oferit
lui Norman Manea, în vara aceluiași an, prilejuit de
împlinirea vârstei de 80 de ani, Steaua României în grad
de Mare Comandor.
Despre cărţile lui Norman Manea au scris de-a lungul
anilor mari nume ale culturii de pe mai multe continente,
iar opera sa a făcut obiectul unor studii concludente,
apărute la edituri de prestigiu din întreaga lume.
Critica literară românească l-a aşezat pe Norman Manea
pe raftul cel mai înalt al literaturii române, alături de alți
câțiva români fabuloși, despre această operă scriind de-a
lung ,VirgilNemoianu,
Matei Călinescu, Cornel Moraru, Marian Papahagi,
Marcel Corniş-Pop, Gheorghe Grigurcu, Ion Simuţ,
ValeriuCristea, IonVlad, SorinTitel, LiviuPetrescu,Radu
Petrescu, Lucian Raicu, Ruxandra Cesereanu, Alexandru
Vlad, Angela Furtună, Virgil Podoabă, Ion Negoiţescu,
Mircea Zaciu, Ion Bogdan Lefter, Tania Radu, Marta
Petreu, Paul Cornea, Irina Petraş, Sanda Cordoş, Călin
Teutişan, Daniel Cristea-Enache, Paul Cernat, Claudiu
Turcuş.
În ciuda tuturor evidențelor privind statutul său, Norman
Manea este târât astăzi, la peste 80 de ani ai săi, de către
reprezentanții statului român, într-o nouă experiență
tragică: în documentele oficiale, nu i se recunoaște viața și
suferința, nu i se recunoaște deportarea înTransnistria, nu i
se recunoaște calitatea de victimă a unui regim totalitar. El
relatează cu evidentă amărăciune, într-o scrisoare remisă
presei, pe care am primit-o, la rândul meu:
“Pe 4.07.2018, Arhivele din Suceava au informat
posteritatea că numele meu nu figurează printre prigoniți.
Cum este posibil? Mai simplu decât ne-am închipui cu
biata noastră imaginație imperfectă: Comunitatea evreilor
din Suceava m-a informat, în urmă investigațiilor, că
nu există în fosta cetate de scaun a lui Ștefan, o arhivă a
deportării în Transnistria”.
Judecând după realitatea ostilă binecunoscută mie de
la Suceava, este cert că Arhiva a existat dar a fost bine
dosită, la fel cum au existat multe alte resurse, dar toate
au fost supuse unui proces de obnubilare și tăgăduire.
Negaționismul și antisemitismul sunt rafinat puse la lucru,
ca și jocul dublu: una se spune la București sau pe plan
internațional, și alta se petrece pe plan regional sau local,
unde camuflarea și intoxicarea sunt la loc de cinste.
Citez în întregime scrisoarea lui Norman Manea, devenită
acum un text memorabil, care demonstrează cât de perfidă
este politica internă actuală în chestiunea unor foste
victime ale deportărilor din Transnistria. Din dorința de
a șterge orice urmă privind ororile trecutului și de a nega
holocaustul,“autorinecunoscuți”autotinteresulsădistrugă
arhive, să conteste adevăruri omenești, să provoace din
nou Răul cel mai rău. Dacă victimelor celor mai evidente
li se contestă înmod atât de pervers calitatea de victime, ce
mai comemorămnoi pe 9 octombrie?Nu cumva o victorie
crudă a negaționismului celui mai evident?
NORMANMANEA– BIROCRAȚIE BURLESCĂ (30
iulie 2018 – Scrisoare deschisă): “După peste 70 ani de
la încheierea celui de al doilea război mondial, tragedia
holocaustului este încă dezbătută, controversată și chiar
negată, tradiționalul antisemitism dobândind noi accente
și vitalizări în lumea globalizată de azi.
România nu face excepție și merită semnalat, în acest
sens, un riguros text recent al lui Radu Ioanid, director
de arhive la Muzeul holocaustului din Washington
(“România și politicămemoriei Holocaustului, HotNews,
15 septembrie 2018).
Trebuie subliniat că după prelungite ezitări și manipulări,
România a recunoscut, ulterior primirii în Comunitatea
Europeană, contribuția autohtonă la sângeroasa crimă
contra umanității și a votat legi corespunzătoare.
Ultima a fost Legea pentru modificarea ordonanței
Guvernului nr. 105/1999, privind acordarea unor drepturi
persoanelor persecutate din motive etnice, care prevede
dreptul la indemnizații pentru victimeleHolocaustului. S-a
specificat că și persoanele cu domiciliul în străinătate pot
depune personal sau prin procură o cerere în acest sens.
Evident că la 70 ani după război, cât a durat tergiversarea
recunoașterii unui fapt istoric documentat și pentru
România, nu este ușor de acționat, mai ales din străinătate,
pentru legitimarea unor drepturi firești. Numai am rude în
România, familia a decedat, m-am adresat pentru sprijin
Federației Comunității Evreiești din România, care mi se
părea că ar avea obligația morală de sprijinire practică a
Legii sus-menționate. Persoana în funcție era plecată în tot
soiul de delegații, așa că abia la întoarcere, în noiembrie
Un alt 9 octombrie: Ziua când unor victime ale genocidului din Transnistria nu li se mai recunoaște,
în arhive, condiția deportării. Între acestea, emblematic și scandalos, este Cazul NORMANMANEA
Norman Manea, Angela Furtuna, 19 mai 2016
la Biblioteca Bucovinei din Suceava - Celebrare 80 de ani
(continuare in pagina 10)
Norman Manea