Background Image
Previous Page  10 / 24 Next Page
Information
Show Menu
Previous Page 10 / 24 Next Page
Page Background

ROMANIANTIMES

VLADIMIR TISM}NEANU

10

Ce a fost Gulagul? Despre Răul radical

europalibera.org/

13.11.2018

Felulcumsereacționeazălaaparițiieditoriale

de excepție vorbește despre temperatura

etică a unui moment precis. Mai ales atunci

când este vorba de cărți esențiale despre

catastrofele totalitare ale veacului XX.

În urmă cu câțiva ani, Anne Applebaum

s-a aflat la București pentru lansarea

cărții ei despre istoria Gulagului, o

lucrare fundamentală apărută în traducere

românească laHumanitas cusprijinul acelui

IICCMER din echipa căruia făceam parte.

Evenimentul fusese susținut atunci, alături

de IICCMER, de către instituții importante,

inclusiv editura Humanitas, ICR-ul condus

de Horia-Roman Patapievici, Fundația

KonradAdenauer și Institutul Polonez.

Jurnalista americană este una dintre

cele mai avizate persoane pe subiectul

originilor, naturii, funcțiilor și efectelor

sistemului concentraționar sovietic, un

univers exterminator întemeiat în timpul lui

Lenin și ajuns la dimensiuni colosale, care

sfideazăcapacitateanoastrădereprezentare,

în perioada stalinistă. A scrie despre

comunism (leninism, stalinism, maoism,

etc.) ori despre nazism fără a pomeni

lagărele de concentrare este ca și cum ai

scrie despre iad fără a-l menționa pe diavol.

Este lecția marelui roman Viață și destin al

luiVasiliGrossman. Gulagul șiHolocaustul

au simbolizat încarnarea Răului radical

în istorie. La fel ca Anne Applebaum,

socot că nu putem ierarhiza răul absolut:

ambele infernuri concentraționare au fost

abominațiuni monstruoase soldate cu

milioane de victime.

Teroarea făcea parte intrinsecă din (i)

logica sistemului. Ideologia și teroarea erau

inextricabil îngemănate. Un comunism

care să nu se fi întemeiat, în faza impunerii

și consolidării sale, pe teroare, n-a existat

și n-ar fi putut exista. În martie 1921, când

Biroul Politic bolșevic a votat suprimarea

insurecției de laKronstadt,Nikolai Buharin,

aclamat ulterior de unii drept profetul

unui „comunism mai uman”, a votat fără

scrupule în favoarea masacrului. Nici el,

nici Lev Kamenev, nici Grigori Zinoviev,

nici Lev Troțki nu au exprimat vreodată

regrete în această privință. Primul „proces-

spectacol”, al Socialiștilor Revoluționari

(eserii), s-a desfășurat sub Lenin. Gulagul

a fost instrumentul perpetuării statului de

nedrept, al menținerii la putere, vreme de

decenii, a unui sistem ilegitim și criminal.

Sute de lagăre, aproape 25 de milioane de

prizonieri, zecideanide teroare-așarezumă

Anne Applebaum, laureată a premiului

Pulitzer - istoria Gulagului. Scriitoarea

și jurnalista americană a vorbit atunci, la

București, despre comunismul în Europa

Centrală și de Est. Îmi aduc aminte că a

fost o dezbatere deschisă publicului (peste

o sută de persoane), organizată la Institutul

Cultural Român și moderată de Horia

Roman Patapievici și Gabriel Liiceanu.

Un eveniment memorabil despre o lucrare

menită să dăinuie.

Unadinprimele întrebări adresate jurnalistei

Anne Applebaum la acel eveniment a fost

de ce ar fi românii interesați de carteaGulag.

Răspunsul avenit prompt: „Cu siguranță, au

existat români înGulag, deci estevorba și de

istoria unor compatrioți ai dumneavoastră.

De asemenea, istoria Uniunii Sovietice și a

Gulagului este o parte importantă a istoriei

secolului al XX-lea”.

Cifrele sunt greu de calculat. Dar din 1929,

când lagărele au devenit un fenomen, și

până în 1953, când a murit Stalin, putem

spune că în jur de 18 milioane de oameni

au trecut prin lagăre. Dincolo de aceștia,

alte șase sau șapte milioane de persoane

au fost deportate, nu în lagăre, dar au fost

exilate.Asta înseamnă că, în total, peste 25

de milioane de oameni au trăit experiența

arestării în Uniunea Sovietică din timpul

lui Stalin.Adică 15% din totalul populației

- unul din șase sau din opt oameni. Deci

majoritatea avea pe cineva închis sau știa

pe cineva arestat.

Sunt cunoscute și locurile în care erau

construite lagărele. Şi erau peste tot, din

Nord, la coasta Pacificului, în mine, și până

în centrul Moscovei - unde prizonierii erau

folosiți pentru a construi blocuri sau la

proiectarea aeroplanelor. Nu exista nicio

zonă locuită fără lagăre și nicio ramură

a industriei care să nu fie susținută de

prizonieri. În anii ’40 - când era lagărelor a

atins apogeul - era foarte greu să îți rezolvi

treburi cotidiene în oraș fără să dai peste cei

din lagăre, implicați în diferite activități.

Primul lagăr a fost construit de Lenin

în 1918, în vremea revoluției bolșevice.

Stalin a extins sistemul lagărelor în 1929

- când a fost lansat planul cincinal pentru

colectivizarea agriculturii și creșterea

producției industriale. În acea vreme, au fost

milioane de persoane arestate, țărani care

s-au opus colectivizării sau muncitori care

nu au atins planul impus. Uniunea Sovietică

se confrunta în acea perioadă și cu o lipsă

a forței de muncă. S-au descoperit rezerve

de cărbuni, minerale și gaze în Nordul

îndepărtat, iar cineva trebuia să meargă să

le extragă, așa că au fost construite lagăre

și au fost trimiși prizonierii. Acesta a fost

începutul gulagului. Poliția politică avea

argumentele ei pentru această decizie.

Anne Applebaum cita declarația unui fost

șef de lagăr, Alexei Loghinov. Iată cum a

justificat folosirea prizonierilor în lagărele

de muncă, într-un interviu acordat în 1992:

„dacă am fi folosit civili, ar fi trebuit în

primul rând să construim case pentru ei”,

spunea el. Şi cum ar putea, de altfel, să

trăiască civilii în condițiile de aici. Nu

e un loc în care oameni normali să poată

trăi. Dar cu prizonierii e simplu: nu trebuie

decât o baracă și o sobă cu ceva cărbuni

și supraviețuiesc. Deci prizonierii nu mai

erau oameni, ci doar piese care ajutau

la funcționarea sistemului. Așa a fost

justificată existența lagărelor de la început

până la sfârșit.

Dincolode latura economică, lagărele au fost

conceputeanumepentruaumili prizonierii și

pentru a-i face să sufere. Cele câteva sute de

astfel deamplasamente, încareeraumilioane

deprizonieri, făceaupartedinsistemul de stat

și economic, o parte importantă, cunoscută și

temută de toată lumea.

Deși Gulagul a jucat un rol atât de important

în istoria URSS, iar arhivele sunt parțial

deschise, rușii de azi știu încă foarte puține

despre acest fenomen. Există memoriale,

dar sunt prea puține, iar foștii torționari

nu au fost judecați. Cu doar câteva mici

excepții, nu au existat investigații oficiale,

nu au existat anchete guvernamentale, nu

au existat scuze oficiale. Există mai multe

motive, dintre care Anne Applebaum

puncta, și ea, două: actualii lideri ai Rusiei,

în bună parte foști ofițeri KGB nu au vreun

interes să facă publice crimele comise

de organizația din care au făcut parte.

O altă problemă e legată de mentalitate:

să vorbești despre Gulag e privit ca o

slăbiciune națională, care ar putea dăuna

imaginii țării.

1 decembrie 2018, proclamată în statul Indiana drept ZiuaAniversării

a 100 de ani de la Unirea Românilor

Guvernatorul statului american Indiana, EricHolcomb, aemisoproclamaţieoficialăprin

care felicită România cu ocazia sărbătoririi Centenarului Marii Uniri de la 1918. Guvernatorul

Eric Holcomb a proclamat, cu această ocazie, ziua de 1 decembrie 2018, drept Ziua Aniversării

a 100 de ani de la Unirea Românilor în statul Indiana.

În document sunt menționate legăturile strânse dintre România și Statele Unite, ambele

țări “împărtășind o prietenie adâncă și de lungă durată și un angajamentul comun pe calea

asigurării securității transatlantice și a prosperității reciproce”.

Ambasadorul României în Statele Unite aleAmericii, George Cristian Maior, a apreciat

mesajul transmis de către guvernatorul statului Indiana, Eric Holcomb, subliniind recunoștința

țării noastre față de sprijinul acordat de președintele Woodrow Wilson în urmă cu o sută de ani

pentru realizarea Marii Uniri.

Emiterea proclamațiilor de către state americane face parte dintr-un proiect mai amplu,

alAmbasadei României laWashington, de celebrare a Centenarului Marii Uniri din 1918. Statul

Indiana este cel de al treisprezecelea stat american care omagiază Centenarul Marii Uniri printr-o

proclamație specială.

Informații suplimentare:

Statul Indiana a devenit, în decembrie 1816, cel de al nouăsprezecelea stat american.

Capitala statului este la Indianapolis, oraș cunoscut pentru circuitul auto Indianapolis Motor

Speedway unde are loc Indianapolis 500, cea mai celebră cursă auto din lume. Statul Indiana

a făcut parte din Teritoriile din Nord-Vest, care includeau actualele state Ohio, Indiana, Illinois

și Wisconsin, și care au fost cedate Statelor Unite de către Marea Britanie în urma Războiului

american de Independență. Vicepreședintele SUA, Mike Pence, a fost guvernator al statului timp

de patru ani.

Principalii factori de coeziune comunitară a românilor din statul Indiana sunt reprezentaţi

de Consulatul Onorific din Indianapolis și Societatea Românească din Indiana Vlad The Impaler

“Dracula”.

Ambasada României în Statele Unite aleAmericii / 23 octombrie 2018