7 / 24
ROMANIANTIMES
7
Meditații est-etice
„E oare mai bine să-ți petreci viața având dreptate împotriva tuturor, sau greșind alături de toți?”
(Monica Lovinescu)
Se împlinesc, în acest noiembrie, 95 de ani de la nașterea
Monicăi Lovinescu, după ce în aprilie am comemorat 10
ani de la plecarea sa. Ultimii ani ne-au arătat că urmașii unui
maestru de gândire își pot trăda datoriile de onoare. După
ce în perioada dictaturii, Monica Lovinescu, din exil, a ținut
în viață spiritul critic și spiritul libertății pe calea undelor
radio, astăzi, în perioada celei mai incredibile restaurații, ea
a fost aproape uitată, și încă pe o cale programatică cvasi-
sponsorizată de statul român.
Eo certitudine. DisparițiaMonicăi Lovinescu a lăsat în urmă
un gol imens pentru democrația românească și pentru critica
literară liberă.Afost ceamai importantăși consecventăfigură
a luptei românești împotriva dictaturii comuniste și pentru
democrație. La zece ani de la plecarea sa,
Fondation Simone
et Cino del Duca
, sub auspiciile
L’Institut de France
și
Académie des Sciences Morales et Politiques
din Franța, au
inclus-oînlucrareasamonumentală(600depagini,încareeu
semnez pagina dedicată Monicăi Lovinescu) :
Dictionnaire
encyclopédique des penseurs d’Europe centrale et orientale
(Pologne, Hongrie, République tchèque, Slovaquie,
Slovénie, Roumanie, Bulgarie, Balkans, États baltes) depuis
1945.
Plasat sub semnul
Disidență și reconciliere politică în
Europa Centrală (
Dissidence et pardon poliƟque en Europe
centrale),
proiectul afost inițiatdeMadameChantalDelsol în
parteneriat cuprofesorul JoannaNowicki, de laUniversitatea
din Cergy, respectiv, Institutul de Științe politice Saint-
Germain-en-Laye. Aceste lucrări se derulează în parteneriat
cu Institutul Hannah Arendt, creat în 1993, care a inițiat și
co-organizat numeroase colaborări cu universitățile Europei
Centrale, publicând multe opere colective importante.
Printre celemai fecunde, au fost
Histoiredes idées poliƟques
en Europe centrale et orientale
(PUF, 1998), și
Mythes et
symboles poliƟques en Europe centrale et orientale
(PUF,
2002)
Împotriva tuturor răspunsurilor ce proclamă în lumea
românească superioritatea viziunii lipsite de etică a
autonomiei esteticului, Monica Lovinescu menţine în
atenţia publică interogatoriul care oferă scriitorului, plasat în
regimuri totalitare sau de esență totalitară (cum au fost cele
ale secolului trecut, sau cumsunt cele actuale prin deturnarea
democrației), şansade anu rămâneun simplu releu şi vehicul
al dictatului politic. Scopul este onest :
ierarhizarea onestă a
valorilor literare
și asumarea
libertății.
Maeștrii luptei pentru libertatea gândirii și pentru salvarea
literaturii, între care s-a angajat și afirmat, la scară europeană
și mondială, și Monica Lovinescu, au fost de esență tare.
Alexandr Soljeniţîn – un veritabilmodel literar, critic, politic,
spiritual şi civic pentruMonica Lovinescu – îşi descria astfel
vocaţia libertăţii: « şi dacă steaua libertăţii nu va străluci încă
multă vreme peste ţara noastră, lectura şi răspândirea acestei
cărţi (Arhipeagul Gulag, n.n.) constituind un mare pericol,
atunci va trebui sămă înclincu recunoştinţă înainteaviitorilor
cititori din partea
celorlalți,
a celor care au murit ». Tonul şi
Angela FURTUNĂ:
urgenţamorală a enunţurilor lui Soljeniţîn se vor regăsi și în
spaţiul românesc, prin operele Monicăi Lovinescu. În fond,
ambii intrau, de fapt, în circulaţie, prin tipărituri în limba
română, cam în acelaşi timp, în anii 90, fiind amplasaţi,
astfel, tot împreună, dinpunct devedereal receptării, lamare
distanţă istorică faţă de realităţile dinGulagul propriu- zis, în
care ei înşişi trăiseră, fizic sau mental, şi împotriva căruia
luptaseră, cu preţul vieţii. Procesul fiind sprijinit de cenzură
cu tot cu formele ele insidioase actuale, întârzierea receptării
ambilor autori (ca şi a susţinătorilor lor) vadominaceledouă
culturi : sovietică (şi rusă) şi română. Astfel, pentru prima
oară–de-abia !– înanii 90, intrau înatenţiacititorilor români
cele douămari reproşuri curajoase formulate de cei doimari
scriitori disidenţi, rod al acţiunii lor etice : pe de o parte,
reproşurile pe careMonica Lovinescu le făcuse, în epocă (şi
când fuseseră difuzate la Radio Europa Liberă), scriitorilor
români ce se grăbiseră să legitimeze regimul totalitar atât
prin opera lor literară cât şi prin atitudinea de colaborare fie
politică plenară fie morală ; pe de altă parte, reproşurile pe
care Soljeniţîn le făcuse încă din anii 60 scriitorilor sovietici
dominaţi de factura colaboraţionistă, non-etică.
Temele (mez)alianțelor eticului cu esteticul au rămas
de actualitate. Dar acuitatea acestor abordări, pe filiera
relației dintre memorie și democrație, explică mai degrabă
marginalizarea, prin alungarea celor doi autori din atenția
publică, azi copios dominată de Restaurație și falsificare,
atât în Rusia (mai pregnant), cât și în România (sub masca
unei libertăți nenormate și aruncate cu intenție în haos).
Critic literar, memorialist, eseist, prozator, traducător,
filosof şi gânditor, publicist şi jurnalist cultural celebru în
presa scrisă franceză şi română dar mai ales în radio (Radio
Paris, Radiodifuziunea Franceză, Radio Europa Liberă -
secţia franceză)
Monica Lovinescu
e cea mai importantă
voce feminină a exilului românesc, fiind nu numai una din
cele mai respectate personalităţi care s-au opus curentelor
totalitare din Europa de Est şi Centrală, dar pe de altă parte
unul din importanţii critici literari din România şi din Est.
Pentru consecvenţa arătată în apărarea spiritului democraţiei
din Est, analiştii au considerat-o un Havel feminin. S-a
născut la 23 noiembrie 1923 la Bucureşti, fiind fiica
ilustrului critic literar român E. Lovinescu şi a intelectualei
(profesoarăeminentădelimbafranceză)EcaterinaBălăcioiu
ex-Lovinescu al cărei destin se va încheia tragic, ca deţinut
politic, în închisorile staliniste dinRomânia.Afost verişoara
prozatorului Anton Holban, a filosofului şi scriitorului
Vasile Lovinescu şi a dramaturgului Horia Lovinescu; a
fost căsătorită cu poetul, publicistul şi reputatul om de radio
Virgil Ierunca. Îşi ia licenţa în Litere cu Michel Dard la
UniversitateaBucureşti(1946),cuotezădespre
Lesentiment
de la mort chez Pascal
. Pleacă la Paris cu o bursă a statului
francez în 1947, intenţionând să pregătească la Sorbona o
teză de doctorat cu tema
Shakespeare şi regia teatrală în
secolul XX în Franţa
. Dar este surprinsă aici de momentul
abdicării M.S. RegeleMihai al României, eveniment urmat
de începutul bolşevizării Estului Europei şi al patriei natale.
Alegând exilul şi apărarea libertăţii, precum şi susţinerea
democrată a procesului de eliberare a României de sub
regimul totalitar impus deU.R.S.S.,MonicaLovinescu cere
azil politic în Franţa, în primăvara anului 1948.
Un prim debut în proză avusese, în ţară, la vârsta de
8 ani cu un text (« roman basm ») publicat în revista
Dimineaţa copiilor
, apoi publică proză scurtă în
Vremea
şi
Kalende (
1938), Revista Fundaţiilor Regale (1945). Până
la moartea lui E. Lovinescu va folosi pseudonimul literar
Ioana Tăutu. Cronicar de teatru la revista
Democraţia
,
condusă de Anton Dumitriu. Membru al Seminarului de
regie experimentală inaugurat în februarie 1945 de Camil
Petrescu la Universitatea Bucureşti. În 1955 scrie în limba
franceză un roman excepţional intitulat
Mots,
pe careEditura
Denoël iniţial i-l respinge ca fiind « prea modernist », dar
abia după 50 de ani este recunoscut pentru valoare şi intuiţie
ca o adevărată capodoperă ce se întâlneşte pe acelaşi palier
cu romanul
1984
al lui GeorgeOrweli; tradus în română, sub
titlul
Cuvântul din cuvinte
, e publicat prima oară la Editura
Humanitas,Bucureşti, 2007.Acest primromanpolitic esopic
românesc e o parabolă a lumii totalitare şi profeţea tragedia
României din intervalul 1948-1989, anunţând o prozatoare
europeană de mare forţă. Mai târziu, destinul acesta literar e
întrerupt brutal de urgenţa implicării totale a M.L. de partea
exilului militant anticomunist.
Din anul 1951 şi până în 1974, colaborează la Radio
Paris, la emisiunea în limba română a Radiodifuziunii
Franceze, precum şi la redacţia centrală a emisiunilor pentru
Europa răsăriteană. Începând din 1962, activează la
Radio
EuropaLiberă,
undeaavut douăemisiuni săptămânale:
Teze
şi Antiteze
la Paris
şi
Actualitatea culturală românească
.
Astfel,pecaleaundelorradio,cronicileliterareşicomentariile
culturale, interviurile, mesele rotunde şi analizele politice
excelent documentate, ce raportau mereu societatea
românească la fenomenul european şi universal, au avut -
timp de aproape trei decenii - un remarcabil impact asupra
publicului de limbă română, iubitor de literatură şi artă, dar
şi avid de informaţie politică, socială, filosofică şi culturală
sosită, în plin Război Rece, din Lumea Liberă. Aceste
emisiuni au jucat un rol fundamental în formarea spiritului
critic şi democratic din spaţiul literar românesc. Specifică
a fost, în acest sens, reacţia imediată şi directă - menţinând
statornic o perspectivă înalt-normativă -, pe care Monica
Lovinescu o iniţia la Radio Europa Liberă, faţă de cele mai
recente evenimente, editări şi iniţiative ce aveau loc în ţară, în
mediul intelectual, artistic şi literar. Se poate spune că spiritul
critic liber, ca şi politologia românească post-decembristă,
s-au născut printr-o cale aproape transcendentală, odată cu
emisiunile Monicăi Lovinescu la Radio Europa Liberă, prin
lucrările ei notabile ca stil şi scriitură, ca vocaţie etică şi ca
eleganţă hermeneutică. Critica dictaturii şi a totalitarismului
nu se mai făcea în stilul pseudo-nonconformist practicat
în ţară, ci în direcţia apărării cu orice preţ a premizelor
libertăţii din societatea ispitelor utopic-totalitare, având ca
metodologie obligatorie suprimarea cenzurii, dar şi ideea
datoriei intelectualilor critici de a adopta un cod etic care
să contracareze spiritul totalitar ce doreşte nimicirea fiinţei
morale. Întâlnindu-se înmod fericit cu gândirea unor filosofi
precumKarlJaspers,JeanneHersch,HannahArendt,Raymon
Aron şi Albert Camus, ideile Monicăi Lovinescu modelau
vocaţia intelectualului de a-şi ridica vocea împotriva Răului,
de a se autodesacraliza prin împotrivire faţă de regimurile
logocratice, renunţând la orice ideologie optimistă a salvării;
aceste contribuţii au întregit înmod fericit direcţia camusiană
din gândirea politică şi morală românească şi europeană.
Monica Lovinescu preia şi dezvoltă, de la Timothy Garton
Ash - care la rândul său le preluase de la scriitorul britanic
Ferdinand Mount -, conceptele de
asimetrie a indulgenţei
şi de
est-etică
, cu ajutorul cărora va construi, alături de alţi
filosofi, critici şi literaţi (între care Arthur Koestler, Boris
Souvarine, Alain Besançon sau François Furet), curentul de
demistificare a comunismului dinEst, inclusiv pe paradigma
Monica Lovinescu : 95 de ani de la naștere, 10 ani de la plecare
(continuare in pagina 8)
PREMIULPENTRU CALITATEAOPEREI ȘIACTIVITATEASCRIITORICEASCĂ pentru anul 2017, din
partea Comitetului Uniunii Scriitorilor din România Filiala Iași, pentru scriitoareaANGELAFURTUNĂ
Scriitoarea ANGELA FURTUNĂ, membră a Uniunii Scriitorilor din România – Filiala
Iași, a primit
PREMIUL
PENTRU CALITATEA OPEREI ȘI ACTIVITATEA
SCRIITORICEASCĂ
pe anul 2017. Premiul a fost anunțat în cadrul reuniunii din data de
9 noiembrie de la sediul USR, la Casa cu Absidă din Iași, fiind decernat din partea
Comitetul
de Conducere al Uniunii Scriitorilor din România, format din scriitorii Casian Maria
Spiridon, Adi Cristi, Marius Chelaru, Ioan Holban, Gellu Dorian.
Angela FURTUNĂ a publicat în anul 2017 trei volume care s-au bucurat, atât în România
cât și în alte țări, de o excelentă primire și critică:
Elegiile de la Stalingrad
(coperta și grafica
Maestrul Devis Grebu, Editura Vinea, București, lansare Bookfest București și Livre Salon
Paris),
Pursânge astral
(coperta și grafica Raluca Arhire, Editura Vinea, București, lansare
Gaudeamus București și Livre Salon Paris) și
La Ville Blanche - POÈMES ET CHANTS-
POÈMES INCANTATOIRES - ANTHOLOGIE
-
Traduite du roumain par
Constantin
FROSIN (Ed.Vinea, București, lansare Gaudeamus București și Livre Salon Paris).
(continuare in pagina 20)