Background Image
Previous Page  6 / 24 Next Page
Information
Show Menu
Previous Page 6 / 24 Next Page
Page Background

CULTUR}

6

ROMANIANTIMES

LA CE SA NE ASTEPTAM…

Slavomir Alm]jan

Nuștiu, darprivind laflacăracarepâlpâiedince încemai stins

și ascultând întunericul dens care mă înconjoară aproape că

nu mai doresc un răspuns. Tânjesc doar după o pace adâncă,

vecină cu somnul, după o odihnă totală în brațele Celui care

îmi susține respirația și bătăile inimii.

Noaptea își cerne secundele înclepsidra lunii. Înstelareaacoperă

întinericul flămând care amistuit valea. Simt într-unmod tainic

torentul unei măreții de nerostit în cuvinte. Este nevoie, strig

înlăuntrul meu, este nevoie de un întuneric lacom, lihnind după

lumea aceasta pentru ca luna să-și cearnă secundele în clepsidra

ei milenară! Este nevoie ca ea să troneze ca o crăiasă peste

firmamentul care s-a risipit atât de frenetic în privirile noastre…

Briza nopții șoptea în frunzele copacilor înalți sfâșiată din când

în când de țipătul vreunei păsări de noapte. Este liniște în jurul nostru; o altfel de liniște.

Câte drame, câte istorii niciodată scrise tumultă în adâncul codrului? Este un întuneric dens,

o liniște tixită cu taine și frig. Mă înfioram numai la gândul de a merge fie și zece pași în

adâncul pădurii. Mă gândeam că suntem parcă aruncați într-un teritoriu străin și ostil iar cele

câteva vreascuri trosnind în modestul nostru foc de tabără ne dădeau doar o idée pe jumătate

ștearsă că noi de fapt stăpânim acest pământ. Ce stăpâni nevolnici! Fiarele care ar trebui să fie

cuprinse de groază în prezența noastră stau gata să ne sfâșie dând frâu liber unei ordini întoarse

pe pe dos… De la firesc până la sfidarea firescului este efortul de a gândi. Ordinea firească

a lucrurilor este de cele mai multe ori o încimentare a lenei de a gândi. Nu, în clipele acestea

de noapte, de liniște densă nu vreau să accept ordinea care se vrea numită “firescă”. “De la

început nu a fost așa!” pare să-mi strige de pe paginile ei Scriptura…“S’apuce groaza de voi

pe orice dobitoc de pe pământ…”

Și totuși, întunericul dens pare a-și cânta nestingherit tenebrele pe strunele fricii

din noi. Sus, ca o mângâiere a înaltului, licărul adânc al stelelor îngână tainica simfonie a

visărilor noastre.

“Pleiadelor, luceferi, pătrunși de mirostenii / V-au dat la fiecare un nume

pământenii!”

Iată că Ursa Mare își rostogolește misterele chiar la muchia boltei. Sus, deasupra

capului, Ursa Mică. Modesta Steaua Polară pare a continua micuțul nostru Nord cu un altul,

cumult mai adânc, mult mai aproape de scaunul lui Dumnezeu. Nu la stele mă gândesc când

vorbesc despre nordul acesta adânc. Depărtarea ar fi fost cu ani în urmă, prin rătăcirea mea

atee, elementul care făcea din planeta noastră o colivie de oțel. De câte ori priveam bolta

înstelată, mă gândeam la limitele și neputințele noastre ca specie umană.

Și nu numai atât dar gândul de atunci că noi am fi fost nimic mai mult decât

Noaptea

rezultatul șansei jucate la la maximum de către un haos universal, mă făcea să simt ca

reală o vulnerabilitate inaginată doar. Și cum putea fi altfel? Nu eram eu, după spusele

dascălilor mei, fericitul deznodământ al milioanelor de ani de “ucide ca să supraviețuiești”

și alte orori care au cioplit și șlefuit ființa mea umană? Acum, copilul lui Dumnezeu și

poetul din mine se înfioară de monstruozitatea acestei idei care mi-a otrăvit anii cei mai

frumoși ai vieții. Dacă ar fi ca, în onoarea dascălilor mei atei, să mai continui acest gând,

aș mai adăuga Auschwitz-ul, Hiroshima, Columbine Heights, Oklahoma bombing drept

continuare a acestui “process” până la culminarea lui cu totala autodistrugere…

Flacăra plăpândă își consumă ultimele vreascuri pe care le-am aruncat în foc

pentru a-mi putea continua nocturna meditație. Aceeași boltă, aceeași tainică înstelare,

private cu ochii și cu inima de acum, capătă dintr-odată sensuri noi… Depărtarea ca

atribut al distanței este înlocuită de înaltul ca atribut ascensiunii de neparcurs respirând în

spiritul abia trezit la viață… Apoi, întunericul pădurii, atât de rece și atât de ostil altădată,

ca o junglă din care credeam că eram parte cândva în procesul propriei mele evoluții,

devine un alt întuneric. Tot ostil, dar nu ca un leagăn al istoriei mele ancestrale ci ca un

domeniu total străin din care n-am fost parte niciodată. Spiritul meu tânjește după un

înalt pe care l-am pierdut pe când blestemul ne-a legat de pământul acesta al spinilor și al

pălămidei.

Și numă gândesc la stele când spun de un înalt înspre care spiritul nostru tânjește.

Numă gândesc la un alt tărâm, din care amvenit ca străini pe acest pământ… Nici măcar

nu mă gândesc la aripi când vorbesc despre neputința noastră de a ascende înspre un înalt

în aparență inaccesibil.

Undeva, de la coborârea lui Noe pe Ararat, de-a lungul vremii, ceva s-a pierdut

din noi și continuă să se piardă ducându-se înspre o înstrăinare atât de profoundă față de

pământul acesta, încât pe bună dreptate, autorul epistolei către Evrei subliniază că cuntem

“străini și călători” și că nu avem“o cetate stătătoare” pe acest pământ… Dumnezeu ne-a

menit să fim stăpâni și iată-ne că suntem străini… Tânjimdupă o patrie mai bună, obosiți

de goana pentru supraviețuire. Da, ne bucurăm pentru o vreme de creația minunată a lui

Dumnezeu dar, confruntați cu realitatea căderii în păcat a omenirii dorim “să ne mutăm”

acasă.

Nu știu, dar privind la flacăra care pâlpâie din ce în ce mai stins și ascultând

întunericul dens care mă înconjoară aproape că nu mai doresc un răspuns. Tânjesc doar

după o pace adâncă, vecină cu somnul, după o odihnă totală în brațele Celui care îmi

susține respirația și bătăile inimii.

Ursa Mare este acum mult deasupra orizontului. Înspre sud, trena de lumină a

lunii este aproape cu totul înghițită de nori. Ascunsă mai bine zis… Poate că Gemenii și

Cloșca cu Pui sunt deja sus, pe boltă. Nu sunt prea familiar cu configurația bolții acestei

emisfere dar pot spune doar atât: poate că… Numai că ochii noștri nu sunt obișnuiți să

privească dincolo…

Focul din fața mea s-a stins cu totul. Cine știe cât din el mai mocnește încă, sub

cenușa care a rămas?

Poate că mâine va fi totuși o zi frumoasă. Cine știe?

Zilnic multe evenimente scapa atentiei publice.

Suntem intoxicati mediatic cu idei, opinii, comentarii in

timp ce alte situatii reale de viata sunt total ignorate sau apar

fragmentat mult dupa ce s-au derulat. De aceea trebuie sa

treci de ceea ce ti se serveste ca informatie (partiala de cele

mai multe ori) si sa cauti, sa te informezi si din alte surse –

atentie insa acestea trebuie sa fie credibile.

Barnabas International este o misiune pe care o

urmaresc de mult si care isi propune sa incurajeze si sustina

crestini aflati in diferite contexte sociale si zone ale lumii.

Misiunea lor este complexa, variata, oferind in esenta

ingrijire fata de cei ce nu de putine ori sunt nedreptatiti

social, marginalizati cultural doar pentru ca sunt crestini.

Voi reda mai jos doua situatii diferite ce vorbesc despre un

fond comun al restrictionarii credintei crestine.

Asia Bibi traieste in Pakistan; este sotie si mama a cinci copii. Ea si familia ei sunt

singurii crestini din satul lor. Colegii ei demunca i-au solicitat demulte ori si au facut presiune

asupra ei pentru a se converti la islam. In Iunie 2009 muncea alturi de alti sateni si culegea

capsuni. Fiind foarte cald a intrebat unde este o fantana de apa. Amers pana acolo si a baut

apa cu o cana de metal ce era langa fantana. Un om din imprejurime a certat-o rau sustinand

ca acea cana era doar pentru musulmani si crestinii nu aveau dreptul de a folosi lucrurile

musulmanilor. Fiind admonestata verbal in fel si chip,Asia a spus: “Eu sunt crestina si cred in

Isus Christos ce a murit pentru pacatele oamenilor ca ei sa fie salvati. Ce a facut profetul tau

Mahomed ca oamenii sa fie salvati? Daca n-a facut nimic de ce sa ma convertesc la islam?”

Surprins de intrebarile ei, omul a plecat de langa fantana continuand insa sa fie foarte vocal.

Cinci zile mai tarziu alaturi de familia ei, Asia a fost scoasa din casa la miez de

noapte si batuta crunt. Imediat apoi a fost arestata pentru blasfemie. In Noiembrie 2010 a

fost condamnata la moarte prin spanzurare. Dupa condamnare a fost tinuta izolata iar sotul

ei se lupta in tribunal pentru eliberarea ei. Familia a fost amenintata cu moartea de multe

ori si a trebuit sa paraseasca satul in care locuiau. Un oficial din guvernul pakistanez ce a

sustinut nevinovatia ei a fost asasinat. Recent Asia Bibi a fost achitata de Curtea Suprema

din Pakistan si declarata nevinovata. Imediat au pornit proteste de strada sustinute de un lider

clerical islamic. Judecatorii au fost amenintati cu moartea. In prezent multe drumuri sunt

blocate de protestatari iar unele scoli sunt inchise. In Pakistan sunt in prezent 2,5milioane de

crestini.

Asta in timp ce in Statele Unite ale Americii a fost publicat un sondaj de opinie in

caremajoritatea studentilor din colegii/universitati s-au pronuntat pentru interzicerea oricarei

forme de ura ce poate fi exprimata in discursuri publice. Orice controversa cu privire la

religie, preferintele sexuale/gen, este usor asimilata terenului “hate speech” si izolata sau

anulata. Mai mult de o treime din studenti considera ca violentele fizice din societate sunt

determinate de controverse ce privesc religia si intoleranta crestina.

In acest context,

Foundation for Individual Rights in Education

(FIRE), a publicat

recent un ghid al libertatii religioase in campusurile americane, notand faptul ca in centrele

universitare este considerat impropiu pentru grupuri religioase sa foloseasca principiile

morale pentru a lua decizii privind manifestarea credintei lor in aceste zone.

Au aparut in acealasi timp o serie de reglementari ce interzic cuvinte sau

comportamente, cum ar fi afirmațiile moralei biblice dacă o alta persoană le consideră

ofensatoare. Cei ce afirma si cred in morala biblica cu privire la sexualitate sunt izolati si

neprimiti in campusuri. Institutii universitare care in trecut isi faceau un nume de glorie din

libera exprimare si dezbateri de idei la nivel intelectual sunt astazi centrele in care asa ceva

este limitat sau interzis. Acolo unde libertatea sexuala intra in conflict direct cu libertatea

religioasa, libertarea sexuala castiga.

Niciuna din aceste situatii mentionate mai sus nu ar trebui sa ne surpinda.

Cei ce-L urmeaza pe Isus Christos stiu ca in Scriptura se spune clar: “Sa nu fiti

surprinsi fratiimei daca lumea va uraste” (1Ioan3.13). Satan ca dumnezeu al lumii acesteia

a orbit mintea celor necredinciosi pentru a nu vedea slava lui Christos in Evanghelie (2

Corinteni 4:4; si Ioan 12:31). Cei credinciosi nu mai sunt sub dominatia, stapanirea lui

Satan. Dumnezeu ne-a eliberat din imparatia intunericului si ne-amutat in Imparatia Fiului

Sau. (Coloseni 1:13). Cel rau este duhul ce lucreaza acumprin si infiii neascultarii (Efeseni

2:2).

Inseamna asta ca cei necredinciosi nu pot face lucruri bune pentru cei crestini?

Desigur ca pot. Cu toate acestea trebuie sa ne asteptam mai mult la impotrivire decat la

o buna primire, mai ales intr-o vreme in care societatea marginalizeaza si ridiculizeaza

standarul moral, biblic.

BenjaminFranklin a spus: “In cele din urma omul va fi stapanit deDumenzeu sau

de tirani.” Fara Cuvantul lui Dumnezeu in atentie si fara Duhul lui Dumnezeu umanitatea

se va lasa si va fi condusa intr-o directie autodestructiva, plina de probleme, dependente

si pacate.

Mediul socio-cultural prezent promoveaza ca ultim adevar ceea ce iti place sau

iti face bine (ceea ce preferi). Orice afirmare a standardului biblic, aAdevarului ce vine de

la Dumnezeu, este din start catalogat intolerant si defaimator. Tensiunea acesta va creste in

perioada urmatoare. Desigur nu ne asteptam la o persecutie precum cea din Pakistan insa

restrictionarea dreptului la libera exprimare si defaimarea credintei in Christos reprezinta

realitati ingrijoratoare ale societatii nord-americane. Aceste situatii reclama curaj si

intelepciune din partea celor credinciosi.

Samuel Adams, unul din semnatarii declaratiei de independenta a SUA (fost

guvernator al Massachusetts) a declarat: “Curaj dragi concetateni! Provocarea ce ne sta

inainte nu este numai daca noi înșine vom fi liberi, ci si dacă va mai exista pe pamant un

loc de refugiu pentru libertate civilă și religioasă.”

Vom intelege caile lui Dumnezeu numai in masura in care vom asculta deplin

de Cuvantul Sau. In dependenta de Duhul lui Dumnezeu putem intelege trei adevaruri ale

existentei umane: ca suntem vulnerabili (usor de ruinat), ca suntem iubiti si ca suntem in

controlul a putine situatii.

Cand ne vom afla in situatii ce ne scapa controlului vom avea trei posibilitati:

sa continuam a lupta pentru ceea ce detinem, sa renuntam si sa acceptam ce vine, sau sa

lucram alaturi de Cel ce este in controlul oricaror situatii. Numai una din aceste alegeri ne

va aduce liniste, pace in suflet. Sa alegem cu intelepciune.

Viata crestina este o indelunga ascultare in aceiasi directie.

Emanuel C. Pavel, Vancouver B.C. /

www.blog.punctul.com

***