Romanian Times | Decembrie 2018

6 / 24

CULTUR} 6
ROMANIANTIMES
CEI CE-AU PIERDUT CRĂCIUNUL
Slavomir Alm]jan
Ochiul meu de data asta este o prelungire a privirii lui
Dumnezeu înspre lăuntrul meu și concluzia logică a acestui
fapt este o actiune sau cel puțin un îndemn la acțiune. Față
în față cu această realitate, primul nostru simțământ este tot
unul de discomfort dar de data aceasta cu o bătaie mult mai
lungă și cu roade benefice, cu reverberații eterne…
Este atât de simplu să te lași pradă nostalgiei. Fapt știut este
ca nostalgia este rareori constructivă și încă și mai rar vine
în ajutorul cuiva. “Vremurile bune “ de odinioară s-au dus.
Nimic nu mai este din ce-a fost. “S-au dus oamenii de bine “
strigă scriptura.
Sunt două moduri mai predominante în care suntem tentați
să ne înfățișăm cu schimbarea. Cel mai des îmtâlnit este modul pasiv de a te înfățișa cu
adevărul iar celălalt este unmod care implică o atitudine saumai degrabă o luare de poziție.
Cel de-al doilea este mai degrabă o înfruntare a adevărului sau a schimbarii care au generat
nostalgia. Este foarte relativ factorul schimbării inconvenabile care poduce nostalgia. Un
fapt șocant de-a dreptul este că natura acestei schimbări este de cele mai dese ori subiectivă
sau de natură perceptivă. Vreau să spun că de fapt adevărata schimbare în acest caz
este doar o schimbare a percepției sau a pradigmelor care ne cârmuiesc ansamblul de
discernere. Privind în urmă cu câțiva ani nu mi-a fost greu să văd lămurit exemple în
propria mea viață care par să dovedească rolul omului de dinlăuntru în luare de atitudini
uneori șocant de nepotrivite cu realitatea. De fapt nu despre nostalgie mi-am propus să
vorbesc dar ea, nostalgia este cea care m-a urnit în aventura acestei meditații… De fapt,
îmi zic numi-ar strica un scurt popas la porțile nostalgiei în vederea unui mai degrabă popas
intelectual decât a unei analize aprofundate a ceea ce de fapt rareori poate fi analizat cu
sânge rece. Dicționarul explicativ al limbi Române definește nostalgia ca fiind “sentiment
de tristețe, de melancolie provocat de de dorința de a revedea un loc iubit, o persoană iubită
sau de a retrăi un episod trecut…” Cu bună știință am tipărit “melancolia” cu litere italice.
Acest cuvânt este definit de aceeași sursă drept “Stare de tristețe , de deprimare, amestecată
cu visare și cu dorință de izolare.” (!!!)
Nostalgia Noi, oamenii, muritori și deseori neajutorați, în călatoria noastră pământească suntem
tentați să ne lasăm copleșiți de acest sentiment nu atât din dragoste pentru lucrul pierdut
cât din dorința firii noastre pământești de a judeca, de a evalua ceva existent ca fiind
mai prejos decât ceea ce ar putea exista dacă noi înșine am deține controlul. Este oare
de mirare că un sentiment în aparență nobil poate fi atât de drastic pervertit pe tărâm
spiritual? Care dintre lucrurile lăsate și îngăduite de Dumnezeu nu au fost pervertite?
Care dintre lucrurile de greutate și valoare cerească nu au fost falsificate pentru a putea
fi folosite în exact contrariul a ceea ce a plănuit Dumnezeu? Totuși îmi zic, nostalgia
nu a fost niciodată benefică sufletului uman. Factorul demoralizator al acesteia nu a
trecut neobservat de Creatorul tuturor lucrurilor… Nu m-aș grabi să cataloghez ca
păcat sentimentul nostalgiei ci mai degrabă l-aș numi drept un stigmat al neputinței
sau al insuficienței omului în vederea propriei sale împliniri. Dumnezeu nu condamnă
nostalgia ci mai degrabă o descurajează. Iată o pildă dinBiblie care ne-ar putea conduce
înspre o reală evaluare a ceea ce încercăm să înțelegem din aceste rânduri:
“Cine a mai rămas dintre voi din cei ce au văzut casa aceasta în slava ei dintâi? Și cum
o vedeți acum? Așa cum este nu pare ea ca o nimica în ochii voștri?”(Hagai 2:3)
Dumnezeu vede sentimentele lor și El însuși le arată ca venind dinlăuntrul lor. Lucrurile
“par” de nimic dar realitatea este alta. Slava casei din urmă va depăși slava casei dintâi.
Cu alte cuvinte Domnul le spune: “Voi trebuie să vă schimbați modul de a privi lcrurile.
Voi priviți prin ochii voștri și nu vedeți pentru că amintirile vă împiedică.”
De fapt modul deosebit de selectiv în care ne mobilăm memoria creează întotdeauna o
imagine distorsionată a trecutului. Și acum cititorule, fi cinstit cu tine însuți și vezi: câte
din plasmuirile memoriei tale asupra unui fapt trecut sunt conforme cu realitatea? Îmi
amintesc de primii ani petrecuți în țara aceasta. Nimic nu mai era așa cum știam eu ca
trebuie să fie lucrurile. Mâncarea nu mai avea acelaș gust, florile nu mai aveau acelaș
miros, dragostea fraților nu mai era atât de caldă ca a fraților de dincolo. De prisos să
vă spun că astfel de gânduri nu mi-au folosit prea mult. Domnul însă a găsit cu cale să
întorcă lucrurile înspre binele meu. Cu alte cuvinte El m-a învățat o lecție: “Nu te grăbi
să iei o poziție bazat pe imagini sau percepții venite din amintiri!” Domnul ne îndeamnă
la luciditate. Nu, să nu cumva să credeți că Domnul minimalizează rolul amintirilor!
În multe alte ocazii Domnul ne îndeamnă să ne amintim:
“Adu-ți aminte de unde ai căzut.; pocăiește-te și întoarce-te la faptele tale
dintâi!”(Apoc.2:5)
Credca la toti aproapeneplace sa calatorim, savizitam.
Un amic spunea ca daca ar fi sa-si schimbe meseria s-ar
face vizitator, ca se simte cel mai bine in vizita, nu cand e
gazda. Pregatirile pentru celebrarea Intruparii ating marile
orase ce se imbraca in lumini multicolore si decoratii
fastuoase. Cu toate acestea preocuparea cu pregatirile de
Craciun ne face sa uitam de esenta acestei Sarbatori.
Totul pare sa sclipeasca mai tare decat adevarul inteles
al Craciunului. Oamenii alearga dupa cadouri, vaneaza
cele mai bune “deals” ale anului. Aglomeratia din parcari
ne face sa uitam ca totul a inceput intr-o noapte, in liniste
si-n umilinta. Suntem prea ocupati cu altceva pentru a
realiza ce s-a intamplat cu adevarat. Suntem prea grabiti
samergem la party si amuitat pe cine sarbatorim. Pierdem
din vedere esenta. Si nu suntem singuri…comunitati intregi pot avea experienta asta
nefasta. Si pentru ca vorbeam de calatorii ce ati zice de un tur rapid in orase/comunitati ce
au pierdut esenta Intruparii chiar atunci cand aceasta a avut loc.
Primul oras ce a pierdut “Craciunul” este Ierusalim. Dumnezeu a ales o mana de
pastori murdari si nescoliti-considerati necurati - pentru a le face onoarea de a le da vestea
cea mare. Pe scara sociala ei se aflau pe cea mai de jos treapta si nu puteau emite pretentii
de a merge la Ierusalim. Ei nu puteau practica ritualuri de curatire sau sa participe la alte
festivaluri religioase. In mintea lor nu isi puteau imagina cum era sa jertfeasca ceva la
Templu. Si cu toate acestea, Dumnezeu ii considera tocmai buni pentru a le da lor vestea
Intruparii. (Luca 2:8-20)
Mai mult decat atat; pastorii au venit sa-L vada pe Nou-Nascut cand nimeni
alticineva nu a venit.Apoi ei au plecat si le-au spus altora. Pastorii din campie nu au pierdut
Craciunul. Toti cei din Ierusalim insa l-au pierdut. Este intrigant cum Isus Mantuitorul,
Mesia se naste la Betleem si nimeni din Ierusalim nu baga asta de seama. Evreii asteptau
si asteapta acest eveniment si l-au scapat, l-au pierdut.
De ce a pierdut Ieruslimul Craciunul? Raspuns simplu: religia. Ei erau foarte
religiosi. Ei erau “centrul”. Daca vroiai sa fii religios trebuia sa mergi la Ierusalim. Oricine
vroia sa faca un sacrificiu trebuia sa mearga la Templu. Toata spuma religioasa era acolo.
Ei se inchinauAdevaratului Dumnezeu dar intr-un mod gresit. Erau preocupati de aspecte
exterioare si pierdeau miezul. Ei se uitau si asteptau un Mesia erou nu un bebelus in paie.
Ei vroiau un lider care sa le sustina sistemul religios. Isus a fost unul care le-a daramat
sistemul religios. Isus a stat impotriva a tot ceea ce ei credeau si faceau. Predica de pe
Munte dovedeste asta. Ceea ce Isus ofera in Cuvantarea de pe Munte este un mesaj de
libertate impotriva oricarei forme de abuz, tiranie, opresiune, legalism intrupate de farisei
si saduchei.
Ierusalimul era infasurat fuior in asteptare si a scapat momentul cand Isus s-a
intrupat. Pentru astfel de oameni este greu sa inteleaga Vestea Buna. Sunt atat de axati pe
cum sa isi castige ei manturiea si salvarea prin ceea ce fac, prin faptele lor. Religia poate
fi o cursa spre moarte spirituala. Riturile si regulile par sa ofere o metoda de inchinare dar
nu eliberare. Sunt multi oameni implicati in tot felul de activitati bisericesti si care inca nu
cunosc personal sensul manturii. Ei pierd Craciunul si se pierd si…Pastele.
Langa Ierusalim si cei de acolo o alta intreaga natiune a pierdut momentul
Intruparii. Roma, cea mai faimoasa capitala la vremea aceea a pierdut aceasta unica
oportunitate. Dumnezeu, Cel nepriceput in a’le marketingului nu a ales Roma ca sa se
nasca Isus. De acolo insa a venit decretul care a pus in miscare familii, pe Iosif si Maria
sa mearga spre localitatile de nastere. ( Luca 2.1) Soldatii romani ce erau pretutindeni in
imperiu erau de buna sema si in Betleem si supravegheau desfasurarea recensamantului,
dar ei au pierdut nasterea Mantuitorului.
De ce? Raspuns scurt: idolatrie. Ei aveau proprii lor dumnezei si Dumnezeu nu
era ingaleria lor de zeitati.Nici o imaginemitologicanuputea sa coexiste cuMantuitorul.
Romanii au ignorant total Intruparea lui Isus. Nou-Nascutul nu a fost pentru ei nimic
mai mult decat un numar intr-o statistica, in numaratoarea poporului.
Paganismul are puternice influente si forme de dominare in lumea noastra de
astazi si de aceea multi pierd Craciunul. Multi in zona aceasta nu se inchina la statui sau
idoli de piatra neaparat, dar au formele lor de superstitie ce pot fi asociate cu ceea ce
si romanii faceau. Unii preamareasc imbuibarea, altii popularitatea, prestigiul, faima,
sexul. Poate cei mai tari zei ai lumii moderne sunt egoismul si materialismul. Toti cei ce
preamareasc aceste lucruri pierd Craciunul.
Surprinzator un alt oras ce a pierdut Craciunul este Nazaret. Era un orasel de
tara, nu prea vizitat de elitele vremii. Oamenii de acolo erau recunoscuti pentru violenta
lor. De aceea Natanael se si intreaba: “poate iesi ceva bun din Nazareth?” (Ioan 1:46).
Da, poate si da, Nazaret a fost orasul in care au trait Iosif si Maria, in care si-a petrecut
Isus copilaria. Evanghelistul Luca descrie o zi de Sabat pe care Nazaret-ul a avut-o cand
Isus deschide carte lui Isaia. (Luca 4:16-21)
Dupa ce a trait atatia ani printre ei, Isus s-a descoperit in final cine este El. El
le-a spus pentru prima data ca a fost Mesia. Care a fost reactia lor? Ei au inceput sa
se intrebe: nu este acesta fiul lui Iosif? Citim Luca 4:22-30. Acesti oameni care l-au
cunoscut pe Isus atatia ani - pentru ca a trait printre ei – doresc acum sa-l ucida. Aceasta
este o forma de a pierde Craciunul. El a venit la ai Sai, dar ai Sai nu l-au primit - spune
Ioan. Oamenii din Nazaret, cei care il cunosteau nu aveau de fapt nici o idee cine era
Isus. Marcu 6:6 spune ca Isus a ramas uimit de necredinta lor.
Care a fost problema lor? Familiaritatea. Ei credeau ca-L stiu prea bine.
Creadeau ca-L stiu asa de bine si cu toate astea nu si-au dat seama ca este cineva special.
Familiaritatea amestecata cu necredinta produc un cocktail toxic pentru suflet. In starea
aceasta se gasesc cei ce spun ca au trait in crestinism dar l-au ales sa traiasca
pe calea lor. Familiaritatea inabusa convingerea. Ce trist sa cunosti totul, sa mergi la
scoala dumnicala, sa stii poezii religioase si cu toate acestea sa fii departe de Dumnezeu.
Ce forma trista de a pierde Craciunul!
Dragii mei, nimeni nu trebuie sa piarda Craciunul.
Infasurati in preocupari ignorante, in manifestari cu sclipiri de mandrie – da,
chiar si concertele de Craciun se incadreaza aici - in ritual religios de inchinare fata de
dumnezei falsi, comunitati intregi pierd in continuare Craciunul.
Nu lasa sa treaca pe langa tine inca un an si nu plati tributmaterialismului care iti
va fura emotia ce o ai in inima. Indreapta-ti gandul, inima spre intruparea Domnului Isus
si intreaba-te ce inseamna ea pentru tine? Priveste cu adevarat la ceea ce s-a intamplat
acolo.
Ti-ai decoarat casa, ti-ai aranjat hainele, ti-ai facut planul la mancare - toate
bune - dar nu pierde esenta.
E prea important. Cei din Roma, cei din Ierusalim si cei din Nazaret au pierdut
Craciunul.
Nu e necesar sa-l pierzi si tu!
Emanuel C. Pavel, Vancouver B.C. /
(continuare in pagina11)