7 / 24
ROMANIANTIMES
7
Meditații est-etice
Moto:
„
Rugați-vă toți cât de puțin pentru mine,(…) ca să nu fiu mai prejos de nivelul cerut, ca om, ca
român, ca și creștin, ca preot și ca «martor al lui Dumnezeu»
.“ (Msg. Vladimir Ghika)
Regăsesc în memoria afectivă și spirituală,
bine conservate, emoțiile de acum zece ani,
când Monseniorul Vladimir Ghika urca
în conștiința publică datorită unei opere
excepționale, intitulate „
Fratelui meu
din exil - Epoca stalinistă în România în
scrisorile Monseniorului Vladimir Ghika.
Un film. O expoziție. O corespondență
inedită, semnată de Vladimir Ghika și
adresată fratelui său Dimitrie, în Elveția,
în perioada 1948-1952
”, apărut la Editura
„Galaxia Gutenberg”, 2008. Albumul -
bilingv – în franceză şi română, a fost editat
de Silviu Hodiș, realizat deAnca Berlogea;
transcrierea scrisorilor: Luc Verly,
traducerea în limba română: Ana Boariu
în colaborare cu Francisca Băltăceanu,
Monica Broşteanu, Emanuel şi Mihaela
Cosmovici, traducere în limba franceză:
LucVerly, introducere, redactarea notelor şi
documente de arhivă: Emanuel Cosmovici,
postfaţă: Tereza-Brînduşa Palade – fusese
una din celemai bune apariții lansate în acel
an (apariție rămasă notabilă și peste ani), pe
21noiembrielaTârgulInternaționaldeCarte
„Gaudeamus” dinBucureşti,
bucurându-se
de binecuvântareaArhiepiscopiei Romano-
Catolice de Bucureşti, personal IPS. Dr.
Ioan Robu (pe atunci, se împlineau 135 de
ani de la nașterea Prințului, Preot, Martir).
Cartea a fost prezentată, ulterior, și
bucovinenilor, prin inițiativa mea, pe
23
decembrie, evenimentul fiind inițiat și
organizat de mine (sub egida Consiliul
Judeţean Suceava, Biblioteca Bucovinei
“I.G.Sbiera” şi Parohia Romano-Catolică).
În aceeaşi zi, la biserica romano-catolică
Sf. Ioan Nepomuk din localitate, după
un recviem în memoria monseniorului
Vladimir Ghika, am susținut o conferință
în care am prezentat volumul și implicațiile
lui, în timp ce memoria preotului creștin
deopotrivă ortodox și catolic martir – a
cărui cauză de beatificare se afla, la data
aceea în curs de desfăşurare la Vatican –
a fost evocată de regretatul părinte Ştefan
Babiaş, decan de Bucovina şi de preotul dr.
Vasile Demciuc.
Monseniorul Vladimir Ghika a fost
beatificat în cadrul unei slujbe religioase
internaționale solemne desfășurată la
pavilionul Rom-Expo. Astfel, în 31 august
2013, la Bucureşti, în prezenţa a 10.000
de oameni, cu participarea extraordinară
a trimisului Papei Francisc, Cardinalul
Angelo Amato, prefectul Congregaţiei
pentru Cauzele Sfinţilor, Monseniorul
Vladimir Ghika a fost beatificat. Detalii
despre acest moment, dar şi despre multe
altele care îl au în prim plan pe acest
extraordinar om al creştinătăţii, aici: www.
vladimir-ghika.ro/Monseniorul Ghika a fost cel de-a patrulea
român beatificat de Vatican. Primul fericit
a fost călugărul franciscan capucin din
Moldova Ieremia Valahul, al doilea –
episcopul romano-catolic auxiliar Szilard
Ignaţiu Bogdanffy; al treilea – episcopul
romano-catolic Janos Schefller. Ulterior
beatificării Monseniorului Vladimir Ghika,
Vaticanul a anunţat că beatifică şi un al
cincilea român, episcopul catolic de la
Iaşi, Anton Durcovici.
Angela FURTUNĂ:
Monseniorul Ghika a fost unul din rarii
preoţi hirotoniţi şi ortodocşi şi catolici,
având dezlegare să slujească în orice
catedrală catolică din lume. Au rămas
celebre cuvintele sale: „
am devenit și
catolic, spre a fi un și mai bun ortodox
”…
După acel miraculos moment, la care
participasem cu emoție, declarasem: ”Am
scris de-a lungul timpului nenumărate
articole despre, de acum, Sfântul Vladimir
Ghika. O conferință a mea, susținută pe
21 decembrie 2008, la Catedrala Romano-
Catolică Sf. Ioan Nepomuk de la Succeava,
a adăugat un grăunte de nisipmuncii depuse
de noi, românii de peste tot în lume, la
Vatican, pentru ca opera de canonizare şi de
beatificaresăpoatăfiîmplinită”.Pestenumai
un an, NARPA, presa nord-americană,
îmi oferea, pentru al doilea an consecutiv,
titlul de Journalist of The Year in Culture
- Jurnalist al Anului, Secțiunea Cultură,
pentru promovarea valorii româneşti, prin
studiile dedicate Sfântului Vladimir Ghika
(„In Memoriam Monseniorul Vladimir
Ghika – 140).
Monseniorul Vladimir Ghika ar fi împlinit
anul acesta, de Crăciun, 145 de ani. E
născut, ca într-o profeţie, chiar în ziua de
naştere a Mântuitorului. Beatificarea sa a
fost unul din primele acte semnate de Papa
Francisc. “
Este în primul rând o șansă
nesperată de a vedea că și țara noastră
are acces la circuitul acesta al valorilor
universale scrise în mod simplu, fără
trâmbițare de prisos”, mărturisea la puțină
vreme după aceea
PSMihai Frăţilă, episcop
greco-catolic de Bucureşti. Pilda vieţii sale
predică despre felul cum
omenia, acest
suport al valorilor sufletești, depășește
culturile, istoriile, fiind izvorâtă din relația
cu Creatorul, că libertatea interioară
precede libertatea socială sau politică, că
libertatea și omenia pot fi mărturisite în
cele mai dure închisori, că sunt garanția
respectului între persoane și se află la baza
unei societăți democratice.
Două sunt documentele culturale excep-
ționale ce merită să stăruie în atenția
marelui public și a celor ce vor să descopere
povestea Monseniorului Ghika, ambele
apărute încă de acum câțiva ani: filmul
documentar al regizoarei Ana Boariu,
intitulat Fratelui meu din exil (Producție
SIGNIS România – KTO, 2007) - dovedind
că povestea vieții Monseniorului ar
trebui să devină repede una din operele
de seamă din epopeea națională privind
cumplitul secol al douăzecilea românesc
bântuit de dictaturi care au rupt ființa
națională în două și au produs multă
vărsare de sânge românesc nevinovat -,
precum și albumul Fratelui meu din exil -
Perioada stalinistă în România în scrisorile
Monseniorului Vladimir Ghika, prinț, preot
și martir
,
Ed. Galaxia Gutenberg, editor
pr. Silviu Hodiș, text stabilit de Luc Verly,
volumrealizat deAncaBerlogea, traducerea
în limba română de Ana Boariu, Emanuel
și Mihaela Cosmovici, tehnoredactare
Dan Holban și Emanuela Arteni (Vizual
Graph – Roumanie), postfață de Theodora
– Brândușa Palade, 2008. Proiectul a fost
finanţat de Institutul Cultural Român prin
Programul Cantemir.Tot în2008
începea să
se intensifice efortul militanților și lobiștilor
româniceaucontribuitdecisivlaBeatificare,
după ce, mai devreme, propunerea fusese
făcută laVatican deArhidiecezaBucurești,
urmată de întocmirea unui Dosar amplu,
ce avea să fie examinat de
Congregația
pentru Cauza Sfinților de la Vatican.
Urmând logica timpului, miercuri, 27
martie 2013, Papa Francisc a semnat
decretul prin care Biserica recunoaște
„martiriul slujitorului lui Dumnezeu
Vladimir Ghika, preot diecezan [...] ucis
din ură față de credință [...], la 16 mai
1954”. Miercuri, 8 mai 2013, s-a anunțat
de la Vatican că Monseniorul Vladimir
Ghika va fi beatificat sâmbătă, 31 august
2013, în cadrul unei Sfinte Liturghii
solemne, ce va fi săvârșită la Romexpo, de
la ora 11. Sfânta Liturghie va fi prezidată
de Eminența Sa CardinalulAngeloAmato,
Prefectul Congregației pentru Cauzele
Sfinților. Conform anunţurilor, în faţa a 10
000 de oameni, la Bucureşti s-a săvârşit
minunea ce păruse a fi profeţită încă de
la Crăciunul de acum 145 de ani, când
pruncul Vladimir venea pe lume ca nepot
al ultimului principe al Moldovei, Grigore
Alexandru Ghika al X-lea (1807-1857), şi
al cărui tată, Ioan Grigore Ghika, fusese
multă vreme diplomat, ministru de externe
şi al apărării României.
Albumul
Fratelui meu din exil-Perioada
stalinistă în România în scrisorile
Monseniorului Vladimir Ghika, prinț,
preot și martir
a fost lansat vineri, 21
noiembrie 2008 la Târgul Internațional de
Carte „Gaudeamus”, deschis în Complexul
„Romexpo” dinBucurești, și s-a bucurat de
binecuvântarea Arhiepiscopiei Romano-
Catolice de București, personal IPS. Dr.
Ioan Robu. Cele 176 de pagini ale cărții
conțin 30 de scrisori și cărți poștale precum
și documente diplomatice franceze legate
deMonseniorul Ghika. Prezentarea cărții la
Târgul Gaudeamus a fost făcută de nepoții
lui Dimitrie Ghika, Geneviève și Daniel de
Briey, alături de Anca Berlogea, Emanuel
Cosmovici și Tereza Brândușa-Palade.
Volumul conține o colecție inedită de
scrisori, scrise în limba franceză și trimise
de Monseniorul Ghika în perioada 1948-
1952 fratelui său, Dimitrie, fost ambasador
și ministru de externe al României, plecat
în exil în Elveția. Scrisorile au fost trimise
în principal prin ambasada Franței la
București și descriu instalarea progresivă
a regimului totalitar, a stalinismului
și persecuția declanșată la comanda
Moscovei împotriva Bisericii Catolice
din România. Această corespondență a
constituit unul din motivele condamnării
lui Vladimir Ghika la trei ani de temniță
grea, așa cum reiese, mai jos, din sentința
tribunalului militar.
SFÂNTULVLADIMIR GHIKA:
PRINȚ, PREOTCREȘTIN (ORTODOX ȘI CATOLIC) ȘI MARTIR, PRECURSOR
ILUMINATALECUMENISMULUI
– 145 de ani de la naștere – 5 ani de la Beatificare – 10 ani de la apariția excepționalului document epistolar și memorialistic
„Fratelui meu din exil - Epoca stalinistă în România în scrisorile Monseniorului Vladimir Ghika. Un film. O expoziție. O
corespondență inedită, semnată de Vladimir Ghika și adresată fratelui său Dimitrie, în Elveția, în perioada 1948-1952”
(continuare in pagina 8)
Epistolele au fost redescoperite în 2007
în arhiva familiei lui Dimitrie, mai exact
a nepoților acestuia, și au fost publicate
în facsimil, transcriere în limba franceză
și traducere în limba română. Scrisorile
Monseniorului Vladimir Ghika, cel puțin
30, rămăseseră multă vreme ascunse.
Geneviève d’Hoop, născută Briey a
descoperit împreună cu frații ei și cu Anca
Berlogea, în mai 2007, aceste scrisori,
bine păstrate în arhiva familiei – în cutiile
cu documente și fotografii ale Elisabetei
Ghika, soția lui Dimitrie Ghika, și apoi ale
Manolei, fiica lor.
Scrisorile dezvăluie un univers întunecat
și tainic, rămas multă vreme necunoscut,
al supraviețuirii Bisericii Unite și a unor
ordine și congregații catolice interzise în
România după 1948, univers din care s-a
desprins ulterior un adevărat calvar ce a
continuat până la căderea comunismului.
Ele mărturisesc, uneori cu accente tragice,
și despre atașamentul Monseniorului față
de Fiicele Carității Sfântului Vincent de
Paul, aduse chiar de el în România în 1906
și împreună cu care fondase un serviciu
de ambulanță și sanatoriul „Sf. Vincențiu
de Paul”, devenit ulterior Spitalul C.I.
Parhon. De la colaborarea cu aceste surori
s-a trasat drumul spiritual și uman al lui
Vladimir Ghika, el luptând ulterior pentru
tot restul zilelor sale împreună cu surorile
pentru ca sanatoriul creștin Sf. Vincențiu
de Paul să nu fie rechiziționat de stat,
lucru care, în final, s-a petrecut totuși. În
final, statul comunist impunând laicizarea
societății, surorile sunt alungate pe nedrept
la Oradea, apoi sunt obligate să intre în
viața civilă și să accepte ofertele făcute
de societatea totalitară comunistă. Alături
de alte mărturii, și acestea vorbesc despre
persecuția îndreptată împotriva Bisericii
catolice, dar abil camuflate sub diferite
pretexte și tactici de manipulare.
Monseniorul Vladimir Ghika, „prinț
în această lume, dar, printr-o chemare
mai înaltă, preot al lui Isus Hristos“, s-a
născut pe data de 25 decembrie 1873, la
Constantinopol. După absolvirea școlii
de drept din Toulouse și după urmarea
cursurilor de științe politice la Paris, el
își urmează chemarea înalt spirituală și
renunță la cariera diplomatică, urmând
studii de teologie la Roma, alegând calea
activității umanitare, dublată de cea a vieții
religioase, printr-o devoțiune apostolică
excepțională. Devine, la vârsta de 50 de
ani, preot și este hirotonisit la Paris (unde a
stat între 1923-1938), după care se întoarce
și rămâne în România. Născut ortodox,