Romanian Times | Decembrie 2018

9 / 24

ROMANIANTIMES
Cultură 9
Evenimente (prea) discrete
de Andrei PLEȘU
„Evenimentul“ e, prin definiție,
o împrejurare care ocupă scena (publică
sau privată) cu o autoritate de necontestat
și un ecou pe măsură. Anul acesta,
evenimentul prin excelență, evenimentul
de anvergură națională (și, într-un anumit
sens, europeană) e Centenarul Marii Uniri.
N-amsă intru acum în detalii privindmodul
în care instituțiile statului, politicienii și
românii, în general, onorează nimbul unei
aniversări, despre care, în plan retoric,
se exprimă cu pieptul bombat, lacrimi
patriotice și sloganuri mobilizatoare. În
ce mă privește, am multe de obiectat
cu privire la festivismul previzibil al
diferitelor „manifestări“, la bunul gust
al spectacolului public, la caracterul
improvizat al multor „comemorări“ de
rutină, la puținătatea soluțiilor concrete
pentru a onora importanța momentului. Nu
s-a făcut – și nu se face – destul pentru un
spor de cunoaștere a episodului istoric pe
care îl sărbătorim, nu s-a reacționat prompt
și adecvat la ocazia oferită de eveniment
pentru a consolida, consfinți și semnala,
prin fapte și monumente durabile, anvergura
unei circumstanțe fondatoare cum a fost
aceea înscrisă în calendar pe 1 decembrie
1918.
Dar nu o analitică a memoriei
prost slujite vreau să propun cititorului.
Vreau doar să semnalez cîteva evenimente
colaterale Marelui Eveniment, cîteva
împrejurări mai mult decît onorabile, dar
discrete, cîteva sunete curate, adumbrite,
adesea, de zgomotul „petrecerii“ din jur.
Voi aminti, mai întîi, un nume,
direct legat de momentul 1918, un nume
despre care se vorbește mai puțin decît ar
fi cazul, mai ales în an aniversar:Alexandru
Vaida-Voevod. De cîte ori discursul public
și metabolismul cotidian al memoriei
„sărbătorești“ l-a pomenit, în aceste zile, pe
omul acesta, al cărui rol politic, instituțional
și chiar financiar în construcția unirii
Transilvaniei cu restul țării a fost esențial?
Evident, spiritul autohton e mai înzestrat
să pescuiască „defecte“: Vaida-Voevod a
fost, la un moment dat, „carlist“, a avut,
sub influența creștin-democraților austrieci,
accente antisemite și antiliberale, s-a lăsat
asociat cu Frontul Renașterii Naționale…
Ca să nu mai spunem că rămășițele lui
pămîntești aufost ascunse,mai întîi, încripta
unei capele catolice și, ulterior, reînhumate
în cimitirul unei biserici greco-catolice,
Biserica dintre Brazi din Sibiu (alături de
mormintele lui Alexandru Papiu-Ilarian,
Gheorghe Barițiu, Ioan Rațiu ș.a.). Ce mai
contează, așadar, că Vaida-Voevod a fost
membru fondator al Partidului Național
RomândinArdeal, căa trimis împăratuluide
la Viena un memorandum despre drepturile
românilor din Transilvania, că a citit, în
plenul Parlamentului dinBudapesta, în care
reușise să fie ales, Rezoluția Comitetului
Executiv al Partidului Național Român cu
privire la unire, că bunicul lui colaborase,
la 1848, cu Avram Iancu, că vărul său
primar (Gavril Vaida) era străbunicul lui
Corneliu Coposu, că a fost prim-ministru
și ministru în mai multe rînduri și cu
multiple însărcinări (Interne, Sănătate,
Industrie și Comerț, Externe), în primele
guverne de după Marea Unire. Comuniștii
l-au pedepsit riguros pentru toate astea
(arestare, domiciliu forțat din 1946 pînă
la moarte), iar noi îl pedepsim azi prin
uitarea noastră. Și tocmai de aceea, țin să
semnalez respectuos și să felicit inițiativa
Asociației sibiene „LSv Brukenthal“ care,
la sugestia unui foarte respectatmembru ale
ei, dl Robert Blaj, a organizat restaurarea
mormîntului lui Vaida-Voevod (decembrie
2011) și, de curînd, pe 28 noiembrie,
inaugurarea, cu onoruri militare, a unui
bust memorial în cimitirul Bisericii dintre
Brazi din Sibiu (autorul bustului fiind dl
Mihai Iancovescu). A fost un efort la care
au contribuit oameni de ținută și de bună-
credință, fără „stimuli“ politico-ideologici.
Simpli și cuviincioși patrioți: Robert Blaj,
dar, îndiverse etape, și preotul greco-catolic
Nicolae Popa sau preotul ortodox Mihai
Sămărghițan, ca și alții ca ei, preocupați
nu de gloria proprie sau de înregimentări
bățoase, ci de respectul datorat înaintașilor.
Alexandru Vaida-Voevod privește spre noi,
dintr-o celebră fotografie din 1911, alături
de George Coșbuc și Ion Luca Caragiale.
Acum acestei fotografii i se adaugă bustul
de la Biserica dintre Brazi. E un semn de
normalitate.
Alături de marile evenimente
istorice, ar trebui să salutăm, atenți, și
unele prețioase evenimente ale creativității.
Desigur, ele nu pot mobiliza largi mase
umane, nu stau înscrise, cuacelași prestigiu,
în calendarul națiunii. Dar ele dau culturii
naționale strălucire și temei, furnizînd
istoriei muzeale îndreptățire și perspectivă.
Amajuns, dinpăcate, să nunemai bucurăm
îndeajuns de farmecul discret al valorilor
neconjuncturale, al talentului, al artei.
Lucruri care par mai „importante“, mai
„urgente“ pun în umbră faptul de cultură,
cu o nemeritată pripă. Un exemplu: pe 12
decembrie, maestrul Viorel Mărginean a
împlinit vîrsta de 85 de ani. Pictura sa –
spuneam mai demult – pendulează, cu un
farmec inconfundabil, între o caracteristică
simplitateşiunrafinament îndelungexersat.
Este pictura unui om aspru şi candid, naiv
şi sofisticat, pictura unei personalităţi
impetuoase, capabilă însă a se disciplina
sever în fiecare dintre manifestările sale.
Ea are nobleţea de neuzurpat a lucrului
bine făcut şi a vocaţiei curajos asumate.
Sîmbăta care urmează (15 decembrie, ora
13), Viorel Mărginean (ardelean el însuși,
din județulAlba) oferă publicului, în spațiul
expozițional al Bibliotecii Academiei
Române, o serie de lucrări care îi rezumă
și încununează cariera. Profit de ocazie să
l felicit cald, să salut coincidența fericită
dintre evenimentul istoric și cel artistic
și să invit iubitorii de artă la deschiderea
expoziției. Merită!
13.12.2018
Pe data de 21 octombrie 2018, la est de Guam și Insulele Mariane de Nord din Oceanul
Pacific, s-a format o depresiune tropicală datorită creşterii cantităţii de căldură a suprafeţei
oceanului. La scurt timp după această evoluţie, Centrul mixt de avertizare a taifunelor
(JTWC) din Pearl Harbor (Hawaii), a atribuit sistemului codul de identificare de 31W, iar
Agenția Meteorologică din Japonia (JMA) i-a atribuit numele de Yutu.
Pe parcursul zilelor de 23 şi 24 octombrie Yutu a continuat să se organizeze și să se
intensifice într-o manieră explozivă, atingând pe 24 octombrie intensitatea de super-
taifun de categoria 5, în timp ce se îndrepta spre insula Saipan din teritoriul american al
Comunităţii Insulelor Mariane de Nord.
Pe data de 25 octombrie Yutu s-a abătut pe ţărmul insulei Tinian din acelaşi arhipelag,
precum și în partea de sud a Saipanului, cu o intensitate de categoria 5 şi cu rafale de vânt
la minut cu viteza de 285 km/h (180 mph). Cu aceşti parametri Yutu devine, astfel, cel
mai puternic ciclon tropical care a lovit vreodată Insulele Mariane de Nord şi al doilea
ca intensitate din istoria Statelor Unite, după uraganul “Ziua muncii” din anul 1935 din
Arhipelagul Florida Keys, unde viteza vântului a atins 295 km/h (185 mph). https://
Ochiul furtunii a trecut peste insulele Tinian și Saipan, făcând pe angajaţii de la serviciul
meteorologic național să descrie taifunul drept etalon pentru viitoarele cicloane tropicale.
(Associated Press, 26 octombrie 2018).
Saipan șiTinian sunt celemaimari insule dinArhipelagulMarianelor, care are opopulaţie
de cca 55.000 de locuitori. Insula Tinian, care odinioară a adăpostit cea mai mare bază
aeriană din lume, este cunoscută ca fiind punctul de lansare pentru cele două atacuri cu
bombă atomică împotriva oraşelor japoneze Hiroshima și Nagasaki pe 6 și, respectiv, 9
august 1945.
La Saipan taifunul a ucis o femeie și a rănit alte 133 de persoane. Cele mai multe clădiri
din sudul insulei au fost decopertate sau distruse, iar vegetația a fost smulsă de la sol.
Majoritatea locuințelor din Tinian au fost deteriorate sau distruse. Ambele insule au
rămas fără electricitate și apă potabilă.
Pe data de 26 octombrie, la cererea guvernatorului republican al teritoriului, RalphTorres,
președintele Trump a semnat o declarație de calamitate majoră, prin care teritoriul este
îndrituit să primească fonduri de la guvernul federal.
Pentru mine acest eveniment are implicaţii personale şi emoţionale. De câțiva ani
sunt colaborator al celor două publicaţii importante ale teritoriului, Marianas Variety
(conservator) și Saipan Tribune (centrist).
Super-taifunul Yutu în Insulele Mariane de Nord
de Tiberiu DIANU
În ziua de 24 octombrie le trimisesem redactorilor-şefi nişte articole de publicat, dar,
contrar aşteptărilor, n-am mai primit răspunsuri prompte de la ei. Am avut atunci o
presimţire rea.
Ea s-a amplificat atunci când am observat că rubricile de editoriale şi opinii de la ambele
cotidiene îşi încetaseră apariţia din aceeaşi zi. Acest lucru m-a marcat şi mai mult, iar
ulterior am aflat groaznicile ştiri.
Cu sufletul încărcat şi inima îndoită, le-am trimis redactorilor-şefimesaje de e-mail cu cele
mai bune gânduri şi rugăciuni ale mele pentru ei, familiile lor şi colectivele redacţionale.
Până în prezent, am primit răspuns cu mulţumiri doar de la unul dintre ei.
2 noiembrie 2018