6 / 24
CULTUR}
6
ROMANIANTIMES
CU MĂTURA SPRE MATURITATE
Slavomir Alm]jan
Vocile,multele și atât de diferitele voci…Mesajele de
oamețitoarevarietatede formese încrucișeaza înaerulfierbinte
al haosului, al labirintului acestui veac, într-o vânare neostoita
de atenție. Avalanșele de informații, mai mult sau mai puțin
contradictorii, se prăvălesc peste mințile obosite în căutarea
răspunsurilor. Sentimentul de copleșire a cuprins, în neodihna
umbletelor noastre, inima cu inimă, adaugând la numarătoarea
din staulul disperării milioanele-i de victime. Unde este
odihna? Până când poți ignora avalanșele de informații, până
când poți spune nu cerșetorilor de atenție înainte ca numele
tău sa fie etichetat în grabă și aruncat, împreună cu ceea ce
acest nume reprezintă, în coșul ignoranților?
Devenim prilejul statisticilor de toate felurile.
Devenim elementul care mareste o mulțime cu unu, devenim
entități impersonale în strategiile altcuiva, devenimpurtătorii dolarului care va creste profitul
lacomilor, devenim o culoare în diagramele sociologilor, o linie in graficele economiștilor,
un element de greutate in calculele inginerilor constructori, simplii purtatori de emoție la
intenția unei scrieri care se vrea vândută în grabă…
Trăim într-un veac al numărărilor, al statisticilor, al bilanțurilor, al planurilor
cu rezultat măsurabil, de scurtă și lungă durată, trăim intr-un veac în care totul se poate
reprezenta în cifre, poate fi pus într-o mai mult sau mai puțin complicată ecuație, poate
fi substituit cu X,Y sau Z. Pentru medici, suntem purtătorii polițelor de asigerare sau
al pachetului de beneficii platit de altcineva, pentru plătitorii beneficiilor suntem forța
de muncă în care se investesc aceste plăți. Suntem elementul mai mult sau mai puțin
maleabil al doctrinelor, elementul neutru în eforturile propagandei, elementul nedorit in
viziunea protecției mediului înconjurător, elementul contradictoriu in analele istoricilor,
elementul etnic in manualele de geografie, elementul care poate fi îmbunătățit, perfectat,
reprogramat în strategiile forțelor de muncă, elementul care trebuie integrat și adaptat
unui plan dinainte stabilit…
Numărătoarea
Nici nu este de mirare că una dintre cele mai predominante nevoi la nivelul
sufletului uman este nevoia de identitae. Cine sunt eu, cine ești tu?Aude cineva strigătul
tainic al inimii, simte cineva durerea mea, îi pasă cuiva de mine? De ce numele meu nu
este mai mult decât inscriptia de pe actele de identitate?
Am avut prilejul să lucrez mult printre oameni de toate vârstele. Ceea ce
m-a intrigat cel mai mult a fost starea tineretului printre care am lucrat. Apăsat de
singurătate, depersonalizat de bombardamentele mass mediei, impregnat de așa
numitele arte, de la heavy metal până la pornografie, tineri care au uitat gustul apei și
binefacerile dialogului…Cei mai mulți dintre ei, niște insule pustii, locuri ale propriului
lor naufragiu, tranchiilizați de de iluzia libertății își risipesc cei mai frumoși ani în
așteptarea a ceva fară o definiție clară în mințile lor… Ei sunt ogorul cel mai fertil al
celor din elita numarătorilor, și nu doar atât… Ei sunt piața de mâine pentru produsul
care se concepe azi! În ei se plantează durerea pentru pentru tranchilizantul care nu-și
are incă piața. În ei se plantează răspunsul de “da” pentru un ceva hotărât de dinainte,
în ei se plantează iluzia de adevăr pentru planurile ascunse care vor căuta “aprobarea”
lor intr-un viitor apropiat…Doamne, îndură-Te!
Acest veac este o rană deschisă în inima lui Dumnezeu! Dacă am plânge
cu toate lacrimile deodată, dacă am striga cu toate suflarile deodată, dacă ne-am ruga
pănă la totală consumare, dacă am cunoaște cu toată puterea de discernere care poate fi
dăruită omului, cred că nici pentru un început slab n-ar fi deajuns…
Scriu aceste rânduri, în nădejdea că voi provoca la discernere ominte sau două,
la tristețeo inimă saudouă, la lucruuncredicios saudoi…Lamentărilenoastrepe străzile
metropolelor și pe ulițele satelor ar fi mai mult decât potrivite, pocăința celor care se
numesc pocăiți ar fi actul cel mai potrivit de dragoste, deci supunere. Veacul acesta este
produsul nostru, al celor care nu și-au asumat pe deplin identitatea de copii ai luminii, de
fii ai Împărăției, de slujitori ai Domnului. Starea de care am vorbit în rândurile de mai
sus nu s-a întâmplat peste noapte ci este roada netrăirii noastre in Domnul pe parcursul
a câtorva decenii. Da, știu, îmi veți spune ca sunt peste măsură de pesimist, că eu văd
excepțiile și le aplic la general, că moi inima celor de o seamă cu mine, că nu văd și
nu apreciez eforturile celor care își cheltuiesc viețile și dovedesc puterea de sacrificiu
în lucrarea Domnului… Toate acestea sunt adevărate așa cum adevărată era existența
celor șapte mii de prooroci care nu și-au plecat genunchiul la picioarele lui Baal pe
vremea lui Ilie, sau a puținilor oameni de bine de pe străzile devastate de distrugere ale
Ierusalimuli de pe vremea lui Ieremia… Strigătul meu, cititorule, este ca avem nevoie
Fiecare inceput de an are impregnat in el provocarea
unor noi inceputuri. Ideea de “reset” sau de a fi din nou la
“punctul zero” motiveaza ceva energii fizice si mentale in
directia unui alt inceput.
Hotararile inceputului de an consituie un bun prilej
pentru a ne veritfica valorile, recalibra scopurile si de a
realiza cat de complicate viata noastra se desfasoara in
freamatul cotidian. Gandul unui “nou inceput” ne aseaza
de la confortabil in matricea schimbarii, a modificarii
unor lucruri care nu au functionat la nivelul asteptarilor
noastre.
Orice sugestie spre imbunatatirea vietii este binevenita
– indiferent daca schimbarea are loc din interior spre
exterior sau in sens invers. A pune in ordine, a prioritize
lucurile spirituale in detrimental celor material este de urmarit si in incurjat, insa fara a
devein suprasensibili spirituali trebuie sa acceptam ca si motivarea schimbarilor ce vin din
exterior pot influenta benefic viata.
M-am suprins de multe ori neglijand unele lucruri din jur – motivand ca nu mai
am energie pentruele – in loc a incerca sa echilibrez timpul, resursele pentru a face ce
trebuie si a nu lasa nefacute celelate – aluzie directa la mustrarea pe care Domnul Isus o
adreseaza unor oameni ce se mandreau cu prioritatile lor religioase. (Matei 23.23)
Citeam recent concluziile unui studio socio-economic ce mentiona intre altele
faptul ca in LosAngeles numai o familie din patru isi tine masina in garaj – asta din cauza
ca garajul este plin de ale lucruri. Bineinteles rezultatele pot fi asemanatoare sau chiar mai
acide si pentru alteparti din US sau Canada. Umplerea garajului cu tot felul de lucuri era
asociata cu nivelul ridicat de stres al femeilor casnice ce au de rezolvat mai multe lucruri
in casa datorita abundentei de obiecte in gospodarie.
Multi dintre noi simtim la un moment dat ca avem mai mult decat ne trebuie,
decat folosim. Asta pare o forma de intelepciune intarziata si fericiti sunt cei ce stiu sa
cumpere deoarce au nevoie. Exista o surpaincarcare a locurilor in care traim si muncim,
o abundenta ce oboseste, ne aglomereaza si raneste rezultand in inabilitatea de a functiona
normal.
La noi in garaj curatenia a inceptut de ceva luni bune la intitiva baiatului nostrum
iar actiunea lui inca continua intrucat estemai usor a face curatenie decat a pastra curatenia.
Oricum eu socoteam ca nu e chiar groaznic asa cum era – parcam doua masini in garaj
totusi, dar rezultatele de pana acum au condus la o functionalitate mai buna.
Natural vine si intrebarea cum putem sa oprim acest ciclu al aglomerarii? Mai
multi din jurul meu tot vorbesc de ceva vreme despre Marie Kondo si noul ei show din
reteaua Netflix “Tidying Up - the Japanese art of decluttering and organizing”.
Detaliile prezentate video cat si in cartile ce au precedat showul ne conduc spre
respectarea unor principii simple ale utitlizarii si eficientei ce ofera apoi spatii de relatie si
imbunatatire a vietii.
Renuntarea la lucrurile pe care nu le-am folosit de o vreme are logica ei insa este
uneori dureros de aplicat. Gandul care te blocheaza pare nobil – “cine stie cand ai nevoie
de acele lucruri...’ - ideea ca poate ne vor trebui vreodata noua sau altora (inducand aici o
latura altruista), anuleaza de cele mai multe ori orice dorinta simplificarii ambinetului vital
vietii. Ajungem sa silabisim sufleteste remarca celebrului Farfuridi al lu’Caragiale “să se
revizuiasca, primesc! dar sa nu se schimbe nimica“. Insa tot Caragiale spunea: “Curaj!”
Este necesar mai intai a renunta la ceea ce nu folosesti si abia apoi sa incepi organizarea a
ceea ce ai. Deci nu doar muta lucurile dintr-o parte in alta, schimbandu-le eventual ordinea
ci a renunta mai intai la unele. Practicalitatea ideii are profunde radacini spiritual ce
afecteaza direct starea inimii noastre.Aorganiza fara a renunta conduce spre aglomerare
ori nu acesta este scopul unui nou inceput.
Una din metodele evidentiate de Marie Kondo presupune o atentie constanta:
dupa ce ai renuntat la ceea ce nu iti adduce bucurie, organizeaza ceea ce ai putin
cate putin in fiecare zi si vei vedea o schimbare dramatica la nivelul obiceiurilor si
comportamentului. Cateva din principiile mentionate se pot rezuma astfel:
• Aranjeaza lucrurile in functie de categoria lor si nu in functie de locație. De exemplu,
hainele de zi, carti, ziare, etc.
• Incepe selectia cu cele mai ușoare lucruri pentru a iti dezvolta impulsul și abilitațile
pentru a aborda decizii mai dificile (mai intai hainele, apoi carti, lucrari, și in cele din
urma ceea ce tine de amintiri).
•Accentul exclusiv asupra aruncarii/indepartarii lucrurilor nu face decat sa aduca o stare
de nemultumire. Mai degraba, alege ceea ce doresti sa pastrezi ce iti place si te face
multumitor.
Provenind din cultura japoneza – metoda pare sa amendeze ciclul opulent al
societatii nord-americane. Intr-un fel bunastarea societatii prezente induce un sentiment
al vinovatiei fata atat de cat de multe lucruri irositesi in special fata de lipsa de capacitate
de control al resurselor or a directionarii lor corespunzatoare.
Indiferent de fundamental ei religios, Knodo incurajzeaza spre a gandi, reflecta
spre valoarea obiectelor prezente in viata noasta. In metoda ei este un adevar pe care
biserica crestina il poate accepta si promova usor: slujeste-l pe cel de langa tine prin a
face curatenie si ordine in viata ta.
O viata buna nu inseamna doar lucruri putine si puse in ordine ci inseamna
si relatii, legaturi inter-umane puse in matricea respectului si pretuirii, a colaborarii si
ajutorarii. Inca din Evul Mediu calugarii ce isi asumau juramantul saraciei faceau acesta
in directia imbunatatirii slujirii celorlalti si a relatiei lor personale pe care o aveau cu
Dumnezeu.
Care sunt lucrurile pe care Dumnezeu vrea sa mi le evidentieze si prin ideile
expuse deMarie Kondo? In primul rand sa “…nu va adunaţi comori pe pământ, unde le
distrug moliile şi rugina şi unde le sapă şi le fură hoţii, ci adunaţi-vă comori în cer, unde
nu le distrug moliile şi rugina şi unde hoţii nu le sapă, nici nu le fură. Căci acolo unde
este comoara ta, acolo va fi şi inima ta.” - Matei 6:19-21
Prea multi oameni isi gasesc bucuria doar in lucrurile pe care le au, le-au
acumulat in viata, in pozitiile pe care le ocupa.
Ane trai viata fara a iubi banii si a gasi multumire in ceea ce avem fiind gata sa
daruiesc cu bucurie nu doar ceea ce imi prisoseste ci ceea ce poate consider legitim in a
avea “Fiecare să facă aşa cum a hotărât în inima lui, nu cu regret, nici din constrângere,
pentru că Dumnezeu îl iubeşte pe dătătorul voios“ - 2 Corinteni 9:7
Consumerismul actual evidentiaza pacate inca prezente in vietile noastre.
Starile spirituale pot fi influentate si definite in lumea materiala. Exista o
corelare. Sa nu asteptam doar schimbari interioare ci sa avem un alt inceput din ambele
directii. O reoganizare dramatica a mediului ambiental corespunde unei schimbari a
perspctivei si stilului de viata.
Dincolo de un bun simt al curateniei, exista intretesuta si o valoare biblica.
Putem intelege inca odata ca suntem creatie divina, ca avem un mandat cultural de
indeplinit (Gen. 1:28), reflectand imaginea unui Dumnezeu caracterizat prin ordin desi
nu confuzie (1 Cor. 14:33).
Emanuel C. Pavel – VancouverArea BC, Canada
(continuare in pagina 20)