Romanian Times | Ianuarie 2019

9 / 24

ROMANIANTIMES
Cultură 9
Omul fără dileme
de Andrei PLEȘU
La început de an și după 25 de ani de
apariție a Dilemei, ne putem întreba, în
mod legitim, în ce măsură contextul de azi
justifică, la fel cu cel din 1993, existența
acestui tip de publicație și a titlului ei.
Pentru a-l însoți pe cititor în eventuala
căutare a unui răspuns, reproduc mai jos
un text „programatic“ de-acum peste 25
de ani. Senzația mea este că sîntem, în
continuare, „actuali“. Ba chiar și mai
actuali! Pe scena politică, toată lumea
are dreptate, are certitudini, are percepția
definitivă a „dușmanului“. Nimeni nu are
dubii, ezitări, nuanțe. Opinia se obține fără
interogație și fără excese de autoevaluare.
Și e, întotdeauna, vehementă, exclusivă,
devastatoare. „Omul fără dileme“ a învins!
Cu atît mai mult e, poate, (încă) nevoie de
noi…
Uneori regret că gazeta de faţă se numeşte
Dilema . Constat aproape în fiecare zi că
duhul dîmboviţean nu poate trece pe lîngă
acest cuvînt fără să alunece în poantă facilă,
ironie minoră şi malentendu cras. Din
punctul meu de vedere, cel mai supărător
e malentendu-ul. Un demon simplificator
a lăsat unora impresia că filozofia acestei
publicaţii e bîlbîiala, inexistenţa criteriilor,
absenţa opiniei. „O revistă fără un punct
de vedere?“ sună unul dintre reproşurile
curente. Pe de altă parte, cînd afirmăm un
punct devedere, segăsesc repededestui care
să ne reproşeze că ne-amdepăşit programul,
că nu sîntem destul de „dilematici“.
Malentendu-ul constă în faptul că ceea ce
noi propunem drept procedeu intelectual de
conjunctură, drept stil de a gîndi, e luat drept
doctrină. Noi nu spunem, cotropiţi de palori
metafizice, că totul e dilemă, că nimeni nu
poate judeca pe nimeni şi că nimic nu se
poate afirma, în chip limpede, despre nimic.
Noi nu plimbăm peste lucruri o privire
ceţoasă, fără discernămînt, şi nu trăim într-o
cronică inhibiţiementală.Avemşi noi nervi,
avem şi noi idiosincrasii. Ştim că viciul e
rău şi virtutea e bună, că cei care conservă
vechile structuri sînt răi şi cei care vor să
le anihileze sînt buni, că Ştefan Augustin
Doinaş e bun şi Corneliu Vadim Tudor e
rău, mă rog, ştim şi noi ceea ce ştie toată
lumea. Şi n-avem de gînd să introducem
ezitări hamletiene acolo unde lucrurile sînt
clare. Socotim însă că nu toate lucrurile
sînt clare şi că boala societăţii româneşti
de azi e excesul tonului categoric (avînd
drept efect secundar suspensia dialogului
şi a dorinţei sincere de conciliere). Sîntem
excedaţi de suficienţa intelectuală şi morală
a celor care s-au dezvăţat să mai spună
„cred că“, „poate că“, „mă întreb dacă“,
„nu mi-e foarte clar“, „nu ştiu ce să spun“,
„trebuie să mai reflectez“ şi alte asemenea
formule cuviincioase, care constituie igiena
însăşi a spiritului. Nu vrem să extindem
dilema asupra a ceea ce, în jurul nostru, e
nedilematic.Darorecomandăm,acolounde
e cazul, ca pe un început de înţelepciune. În
definitiv, nici buna creştere nu e operantă
în orice împrejurare. Este însă acesta un
argument să o declarăm futilă?
Ar fi, poate, folositor să ne amintim puţin
de moravurile noastre prerevoluţionare. Cît
de „dilematici“ ştiam să fim în lumea aceea
în care totuşi binele şi răul se deosebeau
cu uşurinţă! Cît de firesc ni se părea,
atunci, să spunem că „orice am face, nu
se schimbă nimic“ şi că deci e preferabil
să stăm cuminţi, într-o toropeală plină de
argumente! Am trăit decenii întregi sub
blestemul dilemei „din care nu se poate
ieşi“.Şiamplătitscump,îndecembrie1989,
capacitatea noastră de a amîna. Nu cumva
ne expunem, astăzi, riscului opus? Căci
sîntem înconjuraţi de confuzii, ambiguităţi
şi aproximaţii, iar noi ne comportăm băţos,
apodictic, ca nişte activişti decerebraţi,
intransigenţi, fără „complicaţii“ interioare.
Aşa stînd lucrurile, ne putem întreba cum şi
cînd vom plăti deriva geometrică în care ne
complacem deocamdată. Dilema nu vrea
altceva decît să tempereze această derivă.
Ea nu vrea să relativizeze valorile sau să
surdineze adevărul. Vrea însă scoaterea din
joc a omului fără dileme, cu certitudinile lui
(mitocăneşti sau fanatice), cu mărginirea
lui inamovibilă. Există omul fără dileme
proguvernamental, mereu înarmat
împotriva „trădătorilor“ din Opoziţie, şi
omul fără dileme antiguvernamental, care
are în buzunar reţeta mîntuirii naţionale,
dar nu înţelege s-o pună la dispoziţia
derbedeilor… Omul fără dileme e, în
România, un personaj cu tradiţii: de la
Conul Leonida, care explica tot, la eroii
lui Pintilie, care ştiau că „americanii sînt
tîmpiţi“ şi femeia română „a opta minune
a lumii“. Un caz special e omul fără
dileme cultivat, cel care se percepe pe sine
drept „conştiinţa mai bună a neamului“:
îngrijorat şi sentenţios, el ne îngroapă în
dihotomii: alege binele de rău cu o precizie
oraculară, stabileşte baritonal cine va fi
iertat şi cine nu, sfătuieşte, amendează,
tranşează. Omul fără dileme e creatorul
tuturor dictaturilor, de dreapta sau de stînga.
E marele organizator, marele pedagog,
marele vindecător. Pus în fruntea unei
instituţii (a Televiziunii, de pildă), el îşi
asumă prompt prerogative supreme: e un
fel de guvern, un fel de parlament, un fel de
tribunal public. Ştie ce ne trebuie, mai bine
decît o ştim noi înşine. Decide, în numele
nostru, ce vom gîndi, cum ne vom distra,
cine binemerită admiraţia, cine, dispreţul
nostru. (…) La limită, omul fără dileme e
„Big Brother“, Şeful, Conducătorul. Cel
căruia nu-i trece niciodată prin cap că poate
greşi, că poate fi monstruos, că e nedorit şi
vătămător. Cel care ştie întotdeauna ce face
şi nu face decît ceea ce ştiinţa lui cubică, de
beton, îi dictează să facă. Cu omul acesta,
cu pericolul acesta se răfuieşte Dilema.Atît
cît îi stă în putere. Şi atîta vreme cît omul
fără dileme nu o va anula scurt, cu un dos
de palmă.
10.01.2019
/ 16.01.2019
Cum vor fi afectați românii din Marea Britanie de
respingerea acordului pentru Brexit
În cei doi ani şi jumătate trecuţi de la votul
prin care britanicii au decis să părăsească
UE, Brexitul pare să fi adunat nenumărate
întrebări fără răspuns.
Unele dintre ele îi privesc direct pe
români. 400.000 de conaționali locuiesc
şi muncesc în Marea Britanie. Ministrul
Afacerilor Europene,
George Ciamba, şi-a exprimat speranţa
că Guvernul de la Londra îşi va respecta
promisiunile în ceea ce-i priveşte pe
aceştia. Este vorba despre menţinerea
drepturilorpecareleauînacestmoment,în
calitate de cetăţeni ai Uniunii Europene.
Toți românii vor beneficia în continuare de dreptul de a locui, munci și studia fără restricții până la
finalul lui 2020.
După această dată, cei care au trăit înMarea Britanie cel puțin cinci ani pot aplica online pentru ceea
ce se numește statut special, un document care le va garanta drepturile actuale. Cei care au mai puțin
de cinci ani de rezidență la momentul respectiv, pot rămâne până la termenul la care legea le permite
să obțină statutul special.
Pentru că s-a tot vorbit despre Brexit ca o mare provocare a preşedinţiei României la Consiliul
Uniunii Europene să clarificăm şi ce rol vom avea. Cel de mediator.
De la conducerea Consiliului Uniunii Europene, România va trebui să împace toate opiniile și să
găsească numitorul comun în procesul de ieșire a Marii Britanii.
Spre exemplu, s-ar putea ajunge în situația în care britanicii vor cere o amânare a Brexitului. Acest
lucru se poate concretiza doar dacă toate celelalte state UE își vor da acordul, iar România va trebui
să le convingă.
O ultimă întrebare despre viitoarele condiţii de călătorie în Marea Britanie. S-a pus problema dacă
vom avea nevoie de vize. Pentru durate scurte de timp, nu. Dar oricine va dori să muncească, să
studieze sau să locuiască în Marea Britanie, după Brexit, ar putea fi nevoit să obțină un permis. Nu
există nicio certitudine din acest punct de vedere pentru că deocamdată nu s-au stabilit termenii
viitoarei relații dintre UE și Marea Britanie.
Fost comandant al forțelor SUA în Europa:
România este centrul de gravitație
al Occidentului în contracararea agresiunii
Rusiei la Marea Neagră
România reprezintă centrul de gravitație al Occidentului în contracararea
agresiunii Rusiei, a declarat fostul comandament al forțelor SUA în Europa
(USAREUR), generalul locotenent Ben Hodges, într-un interviu pentru
Military Times care pune accentul pe acțiunile Rusiei de a ”înghiți Marea
Neagră” și de a nu se opri până când ”nu va sufoca Ucraina”.
Hodges, unul dintre oamenii cheie în desfășurarea Inițiativei pentru
Reasigurare Europeană în anii administrației Obama, devenită ulterior
Inițiativa pentru Descurajare Europeană, insistă asupra faptului că, la cinci
ani după anexarea Crimeei și în contextul noii crize generată în Marea
de Azov, Rusia nu se va opri când nu va controla și portul Mariupol din
Ucraina.
Fostul comandant USAREUR din perioada 2014-2017 insistă, în context,
că ”aceasta este direcția prin care ei (n.r. – rușii) vor să dețină complet
controlul asupra Mării Negre și să izoleze Ucraina”.
Astfel, potrivit lui Hodges, multe din răspunsurile la aceste provocări se
așează pe umerii României, care găzduiește facilitatea Aegis Ashore de la
Deveselu și care, prin intermediul bazei aeriene Mihail Kogălniceanu, a
sprijinit SUAși NATO ”în proiectarea unei platforme de putere pentru forțe
aeriene și terestre la Marea Neagră”.
”România are un rol cheie. (…)Turcia este atât de concentrată în sud încât nu
au dezvoltat o prezență mare înMarea Neagră. Totul se rezumă ca România
să fie centrul de gravitație al Occidentul în contracararea agresiunii Rusiei”,
a mai spus Ben Hodges.
Reamintim că Marea Neagră a căpătat o importanță din ce în ce mai
crescută pe agenda NATO, atât în contextul anexării ilegale a Crimeii, cât
și a insistențelor României în asigurarea unei abordări coerente și unitare pe
întregul flanc estic al Alianței.
Summit-ul NATO din 2018 a reprezentat prima reuniune decizională aliată
în care situația de securitate din regiunea Mării Negre a fost abordată într-o
reuniune distinctă a aliaților cu partenerii din Georgia și Ucraina.
/ 2.01.2019