10 / 24
ROMANIANTIMES
VLADIMIR TISM}NEANU
10
Libertate, fericire, onoare: Nicolae Steinhardt (1912–1989)
europalibera.org/11.01.2019
Karl Jaspers spunea
că există oameni
care dau măsura
umanului. Unul dintre
aceștia a fost Nicolae
Steinhardt.
Într-un
timp al haosului moral,
al abrogării distincției
esențiale dintre Bine
și Rău, ori mai precis
al falsificării Binelui
(Vladimir Soloviov), al lagărelor de concentrare și al
camerelor de tortură, N. Steinhardt a demonstrat că
libertatea și fericirea sunt inseparabile. Regimurile
liberticide nu pot oferi fericire reală, ci doar isterii
colective, resentiment organizat statal și paranoia
socială ori tribalistă.
M-am bucurat citind de-a lungul timpului recenzii și
reacții la un volum de scrieri pe teme literare (si nu
numai) de N. Steinhardt, apărut in 2012 la editura
Polirom. Cartea era îngrijită de cărturarul George
Ardeleanu, căruia îi datorăm, de altfel, fascinanta
biografie a lui Steinhardt, apărută la Humanitas, o
lucrare fundamentală pentru înțelegerea unui destin
intelectual și a unui profil etic de excepție.
Numele lui N. Steinhardt, cel arestat și condamnat
în procesul grupului Noica-Pillat, autorul
Jurnalului
fericirii
, intelectualul român-evreu liberal-conservator,
admiratorul lui Chesterton, Dostoievski, Soljenițîn,
Malraux, Camus și Koestler, prietenul lui C. Noica, al
lui Dinu Pillat și al lui Alexandru Paleologu, gânditorul
creștin ortodox atât de apropiat ca viziune de o Simone
Weil, întruchiparea unui spirit universalist tot mai
amenințat în această lume a fragmentărilor post-
moderne și a utopiilor fals-redemptive, patriot român
și cetățean al lumii, omul care nu s-a lăsat frânt de
presiunile unui sistem criminal, apărătorul valorilor
transcendente atunci când ele erau călcate în picioare cu
cinică neobrăzare, dascălul moral, iluministul iluminat
îndrăgostit de Dumnezeu și de marele dar al Rațiunii,
monahul de la Mănăstirea Rohia, figurează neîndoios în
ceea ce eu numesc panteonul onoarei la români.
Steinhardt l-a prețuit și iubit pe Caragiale, în raport cu
care a propus o neașteptată și seducătoare hermeneutică
religioasă: Secretul
Scrisorii
pierdute
, scria Steinhardt,
ținedeunadevărezoteric,defaptulcă„lumearomânească
e altă lume decât lumea Occidentului și lumea Orientului
e altceva; e spațiu mioritic și creștin, spațiu al blândeții,
dulcii împăcări, iertării, echilibrului și relativității”.
Mi-ar fi plăcut să-l cunosc personal, aș fi avut enorm
de multe întrebări a-i pune, legate de ideologii, de
credință, de identitate (ori, mai exact, de identități), nu
s-a întâmplat, dar mi-au vorbit cu mare dragoste despre
Steinhardt prieteni (discipoli) ai săi din diverse momente
ale itinerariului său spiritual, de la Toma Pavel și Virgil
Nemoianu la Dragoș Paul Aligică.
Jurnalul
fericirii
va
dăinui ca una din marile cărți ale mărturisirii din acel loc
al istoriei numit Europa de Răsărit.
Celor care mai visează la un comunism pur, adoratorilor
de ultim ceas ai „ideii comuniste”, le-aș reaminti aceste
cuvinte ale lui Steinhardt: „Iluzii, prostii. Tot cu aceleași
elemente constitutive veți lucra. Tot acolo veți ajunge.
Tot la același rasism social, marxist nu mai puțin decât
leninist (deși ar fi, poate, om cumsecade, deși burghezia
a jucat un rol progresist, n-avem ce-ți face: ești cum ești,
și cum altfel nu poți fi, trebuie așadar să fii osândit).
Asta e, nu altul. Răzbunător. Mic. Împuțit. Mahalagesc.
Pizmaș. Credincios al treimii: ură, bănuială, invidie. Cu
gură de țață și ură de slugă. Societatea bunei stări, unde
bucătăria e Primusul de pe coridor. Știu ei, demonii,
cum să se întrupeze, nu întâmplător”. (Reflecții despre
romanul
Maestrul și Margareta
, capodopera lui Mihail
Bulgakov, recomandat de Dinu Pillat, Văratec, 1970, în
N. Steinhardt,
Jurnalul
fericirii
, ediție îngrijită și postfață
de Virgil Ciomoș, Editura Dacia, 1991, pp. 150–151).
Mesajul Președintelui Klaus Iohannis la redeschiderea
“Radio Europa Liberă” în România
Vă prezentăm în continuare textul mesajului Președintelui României, domnul Klaus
Iohannis, transmis luni, 14 ianuarie a.c., cu prilejul redeschiderii redacției Radio Europa
Liberă în România:
„Aici e Radio Europa Liberă! Se va auzi, începând de astăzi, din nou în România, chiar
dacă într-o formulă nouă, adaptată tehnologic lumii în care trăim. Salut cu bucurie această
relansare cu atât mai mult cu cât Radio Europa Liberă a reprezentat oxigenul nostru
mediatic atât de necesar supraviețuirii în perioada comunistă.
Ați fost, înainte de 1989, pentru mulți ani de zile, printre puținele surse prețioase de
informații pe care puterea comunistă dorea, în mod abuziv și prin cenzură, să le ascundă
românilor. Prin opiniile și analizele colaboratorilor dumneavoastră, ați contribuit la
răspândirea adevărului despre acel regim odios care acționa împotriva oamenilor.
Înacelevremuri, posturi precumRadioEuropaLiberă reprezentauadevăratebastioane ale
libertății, care au întreținut aspirațiile occidentale ale românilor și speranța că eliberarea
de comunism este posibilă.
Redeschiderea redacției în limba română este o veste bună, pentru că o societate sănătoasă
se bazează pe o presă liberă, iar dumneavoastră ați demonstrat că sunteți profesioniști în
acest domeniu.
Într-o Europă divizată, care se confruntă cumultiple amenințări, unele dintre ele de natură
internă, avem nevoie de presă independentă care să ajute cetățenii să discearnă adevărul
într-un ocean mediatic de minciună, știri false și manipulare.
Tendințe extrem de periculoase pe care le credeam îngropate într-un trecut sumbru
au reapărut astăzi, ascunse sub forme subversive, în discursurile populiste și pline de
demagogie ale unor politicieni dispuși să sacrifice chiar viitorul unei națiuni în numele
unor interese meschine și personale.
Umbra întunecată a intoleranței, autocrației și a discursului urii se abate iar asupra
continentului nostru.
De aceea, demersul dumneavoastră devine cu atât mai important. Aveți o dublă
responsabilitate, de a vă ridica la înălțimea renumelui istoric al postului dumneavoastră
și de a deveni un avanpost respectat în misiunea nobilă a corectei informări.
Gradul de democrație al unei națiuni este indisolubil legat de capacitatea de a proteja
independența jurnaliștilor și de a încuraja corectitudinea și echilibrul editorial.
Răspândirea de articole eronate, lansarea de campanii mediatice care vizează atingerea
unor ținte politice și care dăunează grav interesului public și stabilității statului pot fi
stopate prin efortul jurnaliștilor onești, care urmăresc mereu aflarea adevărului și își
respectă integritatea profesională.
Existența presei independente este vitală pentru sănătatea societății noastre. Nu poate
fi imaginată o Românie liberă într-o Europă liberă fără cel mai de preț apărător al
democrației - presa liberă. Există jurnaliști care merită să fie susținuți și al căror efort de
a-și păstra verticalitatea avem datoria de a-l recunoaște. Îi încurajez pe toți să continue și
să nu renunțe la standardele lor etice. Campaniile de denigrare și atacurile personale la
adresa unor jurnaliști confirmă că pe unii politicieni îi deranjează libertatea de exprimare
și adevărul spus oamenilor.
Sper ca relansarea Radio Europa Liberă, în primul an al noului secol de existență a
României și la 30 de ani de la înlăturarea dictaturii în 1989, să marcheze reafirmarea
valorilor care fac profesia de jurnalist una esențială într-o democrație.
Vă doresc mult succes!”
Radio Europa Liberă a fost înfiinţat, în 1949, de Comitetul Naţional pentru o Europă Liberă, din
necesitatea de propagare a ideilor lumii occidentale. A fost, timp de aproape jumătate de veac,
simbol al luptei anti-comuniste din Europa, voce raţională şi credibilă, unică sursă de informaţii
reale despre regimurile totalitare din ţările fostului bloc sovietic. Din 14 ianuarie a.c. Radio
Europa Liberă a reluat, online, transmisia pentru România, la peste zece ani de la închiderea
secţiei în limba română.