6 / 24
CULTURĂ
6
ROMANIANTIMES
SA FII AGATAT!
Slavomir Almăjan
Era un peisaj de poveste, aproape ireal. Mareția
bătrânului Okanagan Lake se desfășura privirilor noastre
ca un tablou pictat de o mână nepământeana… Și totuși,
dincolo de acest geam uriaș prin care devoram peisajul, era
frig, și vântul mișca ramurile bradului de alături într-un chip
atât de neașteptat, incât aproape ca auzeai miezul acestuia
suspinând în așteptarea unei misterioase schimbări. Oh, da,
toată această frumusețe desfășurându-se sub ochii mei poartă
pecetea blestemului rostit atunci, în Edenul dupa care încă
mai suspinăm. Și totuși, îmi ziceam, au mai rămas destule
de privit, de admirat. Parcă simți ca în aceasta variantă a
frumuseții, blestemate la despărțirea noastră de Eden, mâna
supremei iubiri deasupra paginii albe ale vremurilor ce vor
sa fie, scriind peisaje ca acestea pentru ca un ochi obosit de
corvoada zilelor să se odihnească în el. Șansă? Nicidecum! Era sa fie o zi în ochii
Creatorului când ochii și sufletul meu ostenit vor căuta odihnă și ca urmare, iată lacul, iată
bradul suspinând dupâ o supremă schimbare, iată avalanșa de gânduri ridicându-se înspre
inima Lui, iată sufletul meu ostenit ca un ecou la firea dimprejurul meu, suspinând într-o
necântată uvertură a dorului de casă. Necântată? Doamne, dă-mi harul nespus al aceste
cântări, pune dorului meu după casa Ta priceperea plângerii și a cântului deopotriva!
Și totuși îmi sună întrebarea în inima: Doamne, sunt eu cel ce suspină la suspinul
firii sau firea suspină ca ecou al adâncului meu? Cine, cine, Doamne, va auzi, cine va
simți ceea ce sufletul meu cântă, ceea ce inima mea cugetă? Înaintea cui se vor deschide
buzele mele și mângâierea cui îmi va veni ca răspuns?
După un timp, îmi spunea un frate care avea privilegiul să locuiască chiar pe
malul lacului, toate aceste nici nu le mai vezi… Cum, îmi venea să strig, toate acestea,
menite sa te bucure, briza menită sa te mângâie in canicula zilei, razele soarelui mângâind
tandru intinsul apei, taina adâncului cuprins în el, pentru cine sunt? Cine va mulțumi
pentru ele? Nu mi-am strigat întrebarea pentru că mi-am văzut și eu propria mea grabă
Până la fructul oprit (1)
și preocupare pentru cele vremelnice, propria mea indiferență la glasul care mă strigă
pe numele mic prin frumusețea revărsată în jurul meu. Hmm… Stați puțin, căci se
pare ca gândul meu va avea o bătaie mai lungă decât mi-am imaginat eu. Nu cumva,
acolo, în Eden, încă înainte ca fructul oprit să fie mușcat, plictiseala a invadat sufletele
primei perechi de pe pamânt? Nu cumva ei, Adam si Eva, nu mai vedeau frumusețea
desavârșită a Edenului, și nici chipul Creatorului lor plimbându-se prin răcoarea serii,
preocupați fiind peste măsură de aspectul social al relației lor? Dacă-i așa, atunci
s-a deschis meditației mele și ale tale, cititorule, un nou făgaș al cugetării asupra
propriei noastre stări…Vedeți, fructul oprit, a fost culminarea a ceva ce probabil s-a
petrecut pe un timp mai îndelungat. Scurt pe doi, fructul oprit este păcatul așa cum
îl cunoaștem nou azi. Toate înfrânările la care ne cheamă legea se referă la păcat.
Haideți să vedem ce zice Scriptura despre asta… Căderea în păcat, după cum citesc
eu în Cuvânt, nu se întâmplă dintr-o dată…“Confuzia” spunea cineva, “începe atunci
când lucrurile sunt perfect clare”. Această remarcă umoristică este plină de miez și
reală… Înainte de apărea primul tratat de filosofie si primul curent filosofic, înainte
chiar de a exista termenul de logică, a apărut ideea desbaterii și apoi desbaterea sau
polemica…De ce? Sunt trei trepte de cunoscut: lipsa de țel, plictisul, și lenea.
“Căci toți Atenienii și străinii care stăteau in Atena nu-și petreceau vremea cu nimic
altceva decât sâ spună sau să asculte ceva nou”
(Fapte 17:22)
Nu vreau să creez teren pentru altă desbatere dar plictisul nu este ceva de
dorit. Plictisul este fructul lipsei de meditație, deci al lipsei de sinceră adorare al
Creatorului tuturor lucrurilor. Atunci când ochii duhului tău se deschid în cercetarea
lucrurilor lui Dumnezeu, nu mai există loc de plictis… David confirmă acest gând
intr-un mod atât de minunat:
“Când urmez învățăturile Tale ma bucur de pacă aș avea toate comorile. Ma gândesc
adânc la poruncile Tale, și cărările Tale le am sub ochi. Mă desfătez în orânduirile
Tale…”
(Psalm 119 14-16)
Dimensiunilecreației si aleCreatorului sunt nemăsurabile, însă sufletul însetat
de dorul sfânt de casă găsește prilejul unui nespus deliciu în cugetare și observare.
Oh nu, nu vă inșelați, Domnul nu se bucură de truda noastră a goanei după înavuțire.
Averi nemăsurate ni se dau pe deasupra. Trebuie doar ca ochii sufletului nostru să se
deschidă și să vada.
Sunt amuzat si surprins uneori de lejeritatea
cu care sunt folosite tot felul de expresii ce vor parca sa
umple un gol relational. Inca din primele mele incursiuni
in lumea vorbitoare de limba engleza am dorit a intelege
rostul, insemnatatea unor expresii ce erau folosite in
jurul meu. Si cum oamenii sunt destul de politicosi dar
nu intotdeauna cu substanta, unul din cliseele verbale
servite (pe care le-am folosit apoi in cateva circumstante)
a fost “Hang in there!” Ideea este de a rezista, de a nu
renunta in pofida circumstanelor dure.
La inceput mi-a venit greu a-mi stapani fata de
“hang in there” intrebarea jutatoare ce erau desigur sarcastic-retorice: “unde?” si “pana
cand?”
Am rascolit apoi diferite surse incercand a cunoaste geneza expresiei. Se pare ca
totul a inceput cu o imagine, cu un poster in care o pisica siameza era agatata de un bat
de bambus. Imaginea ii apartine fotografului Victor Baldwin si a fost realizata in 1971.
Imaginea a avut success fiind popularizata sub diverse forme iar expresia ce a insotit-o a
devenit o forma de incurajare verbal spusa in situatii delicate in directia de a nu renunta, de
a persevere pentru ca lucrurile vor fi bune pana la urma.
In timp ce multi folosesc aceasta expresie in varii crcumstante foarte putini dintre
noi chiar raman agatati (sau se agata) de ceea ce le poate da o continuitate buna a vietii.
De exemplu mi-aduc aminte prin ce a trecut Chris Gursky, un barbat din Florida,
ce a mers in Elvetia pentu a se da cu parapanta. Dupa ce au pornit instructorul (dar si
Chris) si-a dat seama ca acesta nu era conectat la centura de siguranta si intreg zborul a
trebuit sa stea agatat de o bara (si la final de piciorul instructorului) pentru a supravietui –
secventele video pot fi cautate pe internet. La vremea aceea TheWashington Post a realizat
un material in care Chris Gursky spunea ca era hotarat sa stea agata cat poate de mult, dar
nu credea ca va rezista pana la final.
Daca o mica pisicuta agatat de un lemn era ceva amuzant, situatia prin care a
trecut Chris era tragica, oferind insa o buna imagine pentru viata: de ceea ce ne agatam ne
ofera viata sau …moarte.
In scrisoarea adresata Romanilor, Apostolul Pavel atinge un punct sensibil – in
capitolul 5 – vorbind despre pacat, suferinta, moarte, har, siguranta si viata vesnica. In
aceasta parte apostolul Pavel vrea sa-i ajute pe conationalii sai a intelege faptul ca moartea
a venit in lume prinAdam iar viata (vesnica) prin Christos Isus Domnul.
Imaginea pe care apostolul o contruieste in fata cititorilor este unica: priviti la doi
giganti – Adam si Christos ce stau in fata lui Dumnezeu – fiecare reprezinta un grup de
oameni.
Fiecare dintre ei are la brau o centura si o multitudine de carlige. Fiecare om de
pe Pamant este agatat de una din aceste centuri. De centura luiAdam sunt legati toti cei
ce sunt morti in pacatele lor (desi pot inca trai) iar de centura lui Christos sunt agatati cei
ce sunt indreptatiti prin credinta. Intreaga umanitate, tu si cumine, putemfi agatati fie de
centura luiAdam, fie de centrura lui Christos. Nu exita o a treia optiune.
Si Dumnezeu se socoteste cu noi prinAdam sau prin Christos. Daca esti agatat
de Adam atunci experimentezi intreaga lui cadere pacatoasa; iar daca esti agatat de
Christos atunci beneficiezi de legatura cu Dumnezeu prin credinta.
In momentul in care te pocaiesti si Il recunosti ,il accepti pe Domnul Isus
Christos ca Mantutor si Domn esti implicat intr-un important transfer. Dumnezeu cel
Atotputernic te dezleaga de centura lui Adam si te agata de centura lui Christos. Dupa
aceea ai un alt Cap, un alt Mijlocitor, un cu totul nou
Reprezentant.Aitrecut de laAdam
la Christos si Dumnezeu te va privi de acum inainte doar prin legatura pe care o ai
cu Fiul Sau. Esti in Christos penru totdeuna pentru ca Dumnezeu te-a legat acolo cu
acceptul tau, prin credinta ta.
Capitolul 5 din scrisoarea catre Romani ofera o mare incurajare. Tu si cu mine
putem fi impacati cu Dumnezeu, salvati de mania lui Dumnezeu, putem avea viata
vesnica.
Da, este vorba in acesta parte (cap 5) si despre suferinta intrucat ne confruntam
cu tot felul de situatii pacatoase in viata. Incurajarea apostolic este esentiala: “pe cand
eram noi pacatosi, Christos a murit pentru noi”. (Rom. 5:8). In relatia noastra cu Isus
Christos ne gandimdeseori ca nu Il iubimsuficient demult, ca nu avemmereu o credinta
puternica, ca nu Il ascultam indejuns. Incurajarea in fata acestor ganduri este ca El, Isus
Domnul ne-a iubit pe fiecare dintre noi mai inainte ca noi sa avem cea mai mica intentie
de a face lucruri bune pentru El. Christos m-a iubit in toata starea mea de pacat - cu cat
erammai josnic cu atat m-a iubit mai mult.Acesta este unul din advarurile extraordinare
ale Evangheliei. Christos Domnul m-a iubit mai inainte ca eu sa ma gandesc la El.
Manturiea sufletului nu este opera mea, nu este lucrarea mea ci este lucrarea
lui Christos in dreptul meu. De aceea acum in lume ca oameni credinciosi noi nu ne
mai reprezentam pe noi insine ci pe El. Exista si o alta fateta a acestui adevar: datorita
ascultarii depline a Domnului Christos fata de Dumnezeu Tatal, eu si cu tine, toti cei
credincosi, sunt vazuti si catalogati neprihaniti, indreptati de catre Dumnezeu.
Un comentator al televiziunii ABC vanzand situatia prin care a trecut Chris
Gursky in 2018 a exclamat: “cum poate un instructor sa uite clientul sau neasigurat,
neagatat cu centura de siguranta?”
Exclamatia lui nu se potiveste cu situatia in care sunt in Christos, toti cei credinciosi.
Noi nu doar speram sa ramanem agatati de Christos prin eforturile noaste pentru a avea
(continuare in pagina 20)
(continuare in pagina 20)