Romanian Times | Februarie 2019

8 / 24

Meditații creștine 8
ROMANIANTIMES
„Ştiţi bine lucrul acesta, preaiubiții mei fraţi! Orice om
să fie grabnic la ascultare, încet la vorbire, zăbavnic la
mânie,” (Iacov 1:19).
„Tăcând înţelegi şi după ce ai înţeles vorbeşti. Căci în
tăcere naşte mintea cuvântul.” (Sf. Antonie cel Mare).
Continuăm să disecăm subiectul vorbirii în viața
creștinului și vom începe prin a discuta despre nevoia de
a fi încet la vorbire și grabnic la ascultare. Așa cum un
pom este cunoscut după roadele lui, tot așa, felul nostru
de viețuire revelează, celor din jur, identitatea noastră.
Cei care s-au identificat cu Domnul Isus, au în ei
natura lui Hristos, care se manifestată clar și prin felul în care ei vorbesc. Iacov
ne spune că dacă nu ne înfrânăm limba, avem o religie zadarnică. “Fiţi împlinitori
ai Cuvântului, nu numai ascultători, înşelându-vă singuri... Dacă crede cineva că este
religios, şi nu-şi înfrânează limba, ci îşi înșeală inima, religia unui astfel de om este
zadarnică.” (Iacov 1:22,26). Tot Iacov spune că limba este un mădular mic, care poate
aprinde o pădure și că nici un om nu o poate îmblânzi. Dar ce e cu neputință la oameni,
este cu putință la Dumnezeu. Creați după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, născuți
din nou și având Duhul Sfânt în noi, suntem chemați și împuterniciți, de Dumnezeu, să
trăim o viață care să reflecte dragostea Lui.
Fiecare avem diferite înclinații personale, atunci când e vorba de felul în care ne
exprimăm. Unii dintre noi suntemmai vorbăreți, gata să răspundem, să punem întrebări
și aceasta chiar cu riscul de a face gafe. Mă regăsesc în această categorie, mult mai
des decât aș dori. Alții sunt mai retrași, mai tăcuți, cântărind fiecare cuvânt înainte
să-l spună. În general, felul în care am fost crescuți, ba chiar și cultura și obiceiurile,
ne marchează vorbirea. Totuși, observ că astăzi este la modă ca fiecare să-și exprime
părerea, sau opinia personală, fără prea multă analiză. Este adevărat că sunt momente
în viață, când trebuie să ne exprimăm opiniile, urgent. De exemplu dacă vezi pe cineva
care e gata, gata să cadă într-o groapă, imediat strigi, ba poate chiar îl și apuci de măna
sau de haine. Cu câteva luni în urmă, în timp ce eram pe o trecere de pietoni în New
York, persoana cu care vorbeam pur și simplu m-a tras de haine, ca să nu fiu lovită de
o mașină. Nu m-am supărat deloc că nu mi-a spus politicos să mă dau în spate; pur și
simplu nu era timp de așa ceva.
Creștinul trebuie săvorbească cu înțelepciune, cudiscernământ și cuprudență,
nu cu repezeală. Chiar dacă cuvintele sau sfaturile noastre par bune, corecte sau chiar
frumoase e bine să avem discernământ pentru a ști când și cum să ne exprimăm. Cred
că este bine cunoscută istoria lui Iov, un om plăcut lui Dumnezeu, în viața căruia
corectitudinea, bunătatea și ajutorarea erau la ele acasă. Acestui om îi este îngăduit să
treacă prin încercări greu de imaginat. Iov și-a pierdut copiii, toate posesiunile materiale,
chiar sănătatea, iar mai apoi, soția acestuia l-a îndemnat la al blestema pe Dumnezeu. Cu
toate acestea, Iov a rămas ferm încrezător în bunătatea și dreptatea lui Dumnezeu. Iov
spune: “Ce, primim de la Dumnezeu binele şi să nu primim şi răul? În toate acestea, Iov
n-a păcătuit deloc cu buzele lui.” (Iov 2:10b). Nu degeaba s-a lăudat Dumnezeu cu Iov,
chiar în fața celui rău. La Iov au venit însă niște prieteni, iar aceștia și-au deschis larg
robinetul cuvintelor sfătoase. În scurt timp, ei ajung la acuzații și sfaturi, care nu numai
că nu-i fuseseră lui Iov de nici un folos, dar aproape că l-au dus în pragul disperării.
Aceste sfaturi nu au făcut altceva, decât să îngreuneze suferința lui Iov.
Ai întâlnit în viața ta oameni care sunt din cale afară de sfătoși și cunoscători?
Aceștia parcă se simt obligați să răspundă totdeauna prin a da sfaturi, prin a judeca și a
insinua, până te aduce la punctul de a recunoaște o vină, ce nu o ai, numai sămai le astupi
gura. „înainte de pieire, inima omului se îngâmfă, dar smerenia merge înaintea slavei.
Cine răspunde fără să fi ascultat face o prostie şi îşi trage rușinea.” (Proverbe 18:12,13).
Versetele 12 și 13 din Proverbe 18 par a fi strâns legate. E logic ca o inimă îngâmfată
să creadă că are toate răspunsurile și să înceapă să dea sfaturi fără ca să asculte și să
înțeleagă persoana din fața lui. Noi suntem chemați să avem păreri cumpătate despre
noi, să trăim o viață de smerenie, căutând prin cuvintele sau prin tăcerea noastră să fim
folositori celor din jur. Se spune că o imagine face cât o mie de cuvinte. În același fel
stând în tăcere lângă un prieten aflat la necaz poate face mai mult decât o mie de cuvinte
spuse. Noi trebuie să învățăm și să practicăm arta ascultării. Nu numai că nu știm toate
detaliile unei probleme, dar nu cunoaștem intențiile și nici inima omului.
Creștinul nu trebuie să fie ca prietenii lui Iov, ci ca Domnul Isus. Domnul Isus, care
se numește Prietenul nostru, ne îndeamnă să-I urmăm exemplul. Domnul Isus cunoaște
totul și are rezolvarea fiecărei probleme. Cu toate acestea, Îl vedem în multe situații
ascultând, ba chiar plângând cu cei în suferință iar mai apoi punând întrebări pentru
ca oamenii să-și clarifice și să-și analizeze situația. De ce nu am putea și noi, cei care
suntem așa de limitați și neștiutori, să avem răbdare și să căutăm să înțelegem pe cei
din jurul nostru? E bine ca să vorbim cu discernământ și sub călăuzirea Duhului Sfânt.
“Un cuvânt spus la vremea potrivită este ca nişte mere de aur într-un coșuleț de argint.”
(Proverbe 25:11). E bine să cerem Domnului înțelepciune, atât pentru ce trebuie să
vorbim cât și despre felul în care să vorbim, dar și pentru timpul de a vorbi.
De asemenea, vorbele noastre frumoase trebuie să fie în armonie cu acțiunile
noastre. „Dacă un frate sau o soră sunt goi şi lipsiți de hrana de toate zilele şi unul
dintre voi le zice: „Duceţi-vă în pace, încălziţi-vă şi săturaţi-vă!” fără să le dea cele
trebuincioase trupului, la ce i-ar folosi? Tot așa şi credința, dacă n-are fapte, este moartă
în ea însăși.” (Iacov 2:15-17). Îmi plac foarte mult cuvintele fostului președinte al
Americii, Theodore Roosevelt: “No one cares how much you know, until they know
how much you care”; „pe nimeni nu-l interesează cât cunoști, până nu știe că îți și
pasă”. Vorbele noastre, chiar corectarea și mustrarea, trebui să vină dintr-o dragoste
sinceră pentru aproapele, arătându-i nu numai prin cuvinte, dar și prin fapte, că ne pasă
de binele acestuia. Haideți să ne străduim să fim buni ascultători, să cerem Domnului
discernământ, când să vorbim și ce să spunem, și când să tăcem. Cu alte cuvinte să
arătăm oamenilor că ne pasă de ei și de mântuirea lor, iar când ei ne vor cere sfatul, să
fim gata să le răspundem.
Aș vrea să închei acest articol, redând un citat, pe care cred că l-a scris fratele
Nicolae Modoveanu: „Dumnezeu a dat omului doi ochi, două urechi, şi o singură
gură: ca să vadă mai mult, să asculte mai mult şi să vorbească mai puţin. Fratele
meu, înainte de a vorbi, cercetează-ţi sincer şi adânc duhul tău şi pune-l în stare de
odihnă. Dacă ai simpatii ori antipatii, dacă eşti mândru, batjocoritor, brutal, invidios,
viclean, răuvoitor, dispreţuitor, certăreţ, în căutare de câştig, onoruri, glorie, popularitate,
cinste, dacă eşti părtinitor, răzvrătit faţă de interesele altuia, în căutarea folosului propriu
sau a celor care te susțin, înclinat spre vorbire, intolerant, nepăsător şi firesc, dacă ai
toate acestea, sau unele din ele, sau chiar numai una singură, atunci taci. Înfrânează-ţi
duhul prin metoda contrariilor, adică: voi începe să vorbesc când simt chemarea
lui Dumnezeu, când sunt binevoitor, statornic, supus lui Dumnezeu, respectuos,
când am teamă de păcat, când sunt blând şi smerit, liniştit, dornic de a satisface
nevoile altora, fără interes propriu, când iubesc nepărtinitor şi fierbinte.”
Va continua.
MARINELABUZAS /
Sursa:
IDENTITATEA
Identitatea creștinului reflectată în vorbire II
Rezoluţie referitoare la dreptul de a protesta pașnic și la folosirea proporțională a forței
Parlamentul European a votat joi, 14 februarie a.c., o
rezoluţie referitoare la dreptul de a protesta pașnic și la
folosirea proporțională a forței.
Rezoluţia non-legislativă invită statele membre să respecte
dreptul la libertatea de întrunire pașnică și dreptul la libertatea
de exprimare, care includ și dreptul de a protesta pașnic.
Eurodeputaţii subliniază că existența unor dezbateri publice
deschiseestevitalăpentrufuncționareasocietățilordemocratice
şi consideră că recurgerea la violență împotriva protestatarilor
pașnici nu poate reprezenta în niciun caz o soluție.
Totodată, ei condamnă adoptarea de către o serie de
state membre, în ultimii ani, a unor legi care limitează
libertatea de întrunire şi recurgerea la intervenții violente
și disproporționate de către autoritățile statului în timpul
protestelor și demonstrațiilor pașnice.
Plenul întrunit la Strasbourg încurajează autoritățile
competente “să asigure desfășurarea unor anchete
transparente, imparțiale și eficace în cazurile în care
se suspectează sau se acuză utilizarea într-o măsură
disproporționată a forței” şi reamintește că autoritățile
de aplicare a legii trebuie să răspundă în toate cazurile
pentru îndeplinirea atribuțiilor lor și pentru respectarea
cadrului juridic și a celui operațional aplicabil.
Rezoluţia “îndeamnă statele membre să nu utilizeze
forța excesivă și detenția arbitrară împotriva persoanelor
care demonstrează pașnic” şi le invită “să garanteze că
autoritățile de aplicare a legii utilizează întotdeauna forța
în mod legitim, proporțional, cu necesitate și în ultimă
instanță și că sunt protejate viața umană și integritatea
fizică”.
De asemenea, eurodeputaţii au condamnat cazurile în
care jurnaliştii şi fotoreporterii au fost luați drept ținte în
mod intenționat.
Pe de altă parte, ei recunosc faptul că forțele de poliție,
în rândul cărora au fost înregistrate, de asemenea,
numeroase victime, își desfășoară activitatea în condiții
dificile, în special ca urmare a ostilității anumitor
protestatari, dar și din cauza volumului de muncă
excesiv.
Potrivit Rezoluţiei, statele membre sunt sfătuite să
recurgă la practici alternative care și-au demonstrat deja
eficacitatea, și anume cele ce nu presupun contactul
fizic cu demonstranții și se bazează pe implicarea
specialiștilor în mediere. Autoritățile de aplicare a legii
trebuie să acorde prioritate împrăștierii voluntare a
protestatarilor, fără a recurge la forță, se mai arată în
documentul care condamnă “utilizarea de către forțele
de poliție a anumitor tipuri de arme mai puțin letale,
cum ar fi proiectilele cu impact cinetic și grenadele
cu gaze lacrimogene cu efect instantaneu, împotriva
demonstranților pașnici”.
Este condamnată, de asemenea, utilizarea gazelor
lacrimogene, a tunurilor cu apă, a pistoalelor cu
electroșocuri și a unor mijloace similare de împrăștiere
a protestatarilor pașnici, care pot provoca vătămări
grave cu urmări pentru întreaga viață.