18 / 24
ROMANIANTIMES
MESAJE BIBLICE
18
VAURMA
(continuare din numarul trecut)
de Preot Aurel Sas, Las Vegas
În energiile divine necreate este Dumnezeul în lucrarea Sa mântuitoare
Despre energiile necreate care izvorăsc sau iradiază din Dumnezeu, Părintele
Dumitru Stăniloae zice: „nu sunt mărginite, vin la toţi, dar vin în special prin Sfintele
Taine. Energiile divine sunt prezente în Sfintele Taine cu intensitate deosebită, aducând
însăşi Persoana lui Hristos; prin Biserică, prin preot în special, prin toate binecuvântările
lui, trec în grade diferite asupra tuturor, sunt deci şi ale îngerilor, sunt şi în natură. Căci
natura, făcută din nimic, n-ar putea să stea în ea însăşi fără energiile necreate care o
fundamentează” (Pr. Stăniloae, în 7 dimineţi cu Părintele Stăniloae, Anastasia, p. 28). La
Sf.Liturghie, preotul transmitecredincioșilorbinecuvântareaTreimică, dupăScripturacare
zice:
„Harul Domnului nostru Iisus Hristos şi dragostea lui Dumnezeu şi împărtăşirea
Sfântului Duh să fie cu voi cu toţi!”
(2 Cor. 13, 13). La fel, prin sfințirea casei cu apa
sfințită cu harul Duhului Sfânt, cât și sfințirea semănăturilor și a pământului și a orice
sfințire, transmite energia necreată a harului divin care le sfințește și le ține.
Iar energiile dumnezeiești necreate, care izvorăsc veşnic din ființa lui Dumnezeu,
ne sunt comunicate de Duhul Sfânt prin harul Sfintelor Taine, pentru îndumnezeirea firii
(2 Petru 1, 4) credinciosului și transfigurarea noastră directă, nefiind un mijlocitor între
Dumnezeu şi noi, fiindcă energiile sunt necreate și nedespărțite de ființa dumnezeiască.
Dumnezeu este în
întregime
prezent în energiile Sale fără a-Și părăsi ființa, așa cum am
învățat și mai sus. Energiile dumnezeiești se numesc dumnezeire și sunt „Dumnezeul Cel
viu în acţiune, de care isihaştii se bucură prin vederea faţă către faţă, a
luminii necreate
fiind însăşi manifestarea, revelarea acestei dumnezeiri. Ele sunt manifestări libere şi
voluntare ale Divinităţii comune celor trei Persoane dumnezeieşti, prin care Dumnezeu
intră în comuniune cu omul şi cu întreaga creaţie. Dar energiile necreate nu vor fi nici acte
exterioare lui Dumnezeu datorate voinţei Lui, asemenea actelor providenţiale, prin care
El a creat de exemplu lumea” (Vl. Lossky, După chipul şi asemănarea lui Dumnezeu,
Humanitas, 1998, p. 46).
Energiile dumnezeiești necreate pot fi numite
har divin
în legătură cu revărsarea
lor asupra fiinţelor umane. Dumnezeu Cuvântul (Ioan 1, 1), Fiul, Iisus Hristos, S-a coborât
la om prin întrupare de la Duhul Sfânt și din Pururea Fecioara Maria (Luca 1, 34-35;
Matei 1, 18), și S-a făcut Om în afară de păcat (Evrei 4, 15), din prea marea iubire faţă de
oameni (Ioan 3, 16), ca oamenii să aibă parte de îndumnezeire, prin a se face
„…părtași
dumnezeieștii firi”
(2 Petru 1, 4) a lui Hristos Dumnezeu. Din prezentările Sf. Grigore în
acestă direcție, reiese clar că, venirea şi aşezarea Fiului lui Dumnezeu în cel credincios,
este urcarea omului la El, prin împlinirea poruncilor, după cum a zis Domnul:
„De Mă
iubiţi, păziţi poruncile Mele”
(Ioan 14, 15).
„Dacă Mă iubeşte cineva, va păzi cuvântul Meu, şi Tatăl Meu îl va iubi, şi vom
veni la el şi vom face locaş la el”
(Ioan 14, 23). Dar precum am precizat mai sus că, nu
se revelează și nu se
arată ființa
lui Dumnezeu, ci energia
harului
în lucrarea Duhului
Sfânt, Care pretutindenea este și pe toate le împlinește (Rugăciunea, Împărate Ceresc
Mângâitorule), este aceea prin care se arată şi se aşează Dumnezeu în cei credincioși.
Așadar, așezarea lui Dumnezeu în cei credincicoși este, deci, iubirea de Dumnezeu,
„…
credința care este lucrătoare prin iubire”
(Gal. 5, 6).
În teologia Bisericii Catolice nu se concepe o deosebire reală între ființa și
lucrările lui Dumnezeu. Lumina slavei și Lumina harului divin sunt deopotrivă create ca
și virtuțile din sfinți, chiar dacă aparțin unui „ordin supranatural”. Catolicii zic că, ceea ce
se dă prin Fiul lui Dumnezeu nu este harul Duhului Sfânt, ci înșusi ipostasul Lui, ceea ce
reprezintă dogma Filioque, care este o mare greșală. Teologia scolastică înainte începuse
să definească harul ca un „habit”, adică deprindere, și creat, chiar dacă îl numea în același
timp „habit supranatural”.
Călugărul Varlaam ca reprezentant al scolasticii, susținea că îndumnezeirea
omului este o deprindere produsă prin puterile create ale omului, deși Hristos Domnul
zice că:
„…fără Mine nu puteţi face nimic”
(Ioan 15, 5).Achindin reia opinia lui Varlaam
că harul îndumnezeitor din sfinți este un fel de aptitudine sau imitare naturală. Aceasta
este teza teologiei scolastice că, Duhul creează harul în oameni cât și sfințenia în sfinți ca
o calitate creată căci însuși harul este creat. Toate aceste teze greșite le-a inovat Biserica
Catolică după despărțirea de Biserica Ortodoxă în anul 1054, când a avut loc durearoasa
schismă dată de cardinali catolici.
Arătarea în afară a Preasfintei Treimi o fac cunoscută energiile divine
Sfântul Grigorie Palama, vorbind despre lumina dumnezeiască, a subînţeles-o
întotdeauna ca manifestare în afară a lui Dumnezeu, Cel personal sau tripersonal, în
Treime. Ieşirile lui Dumnezeu prin energiile sau lucrările Sale harice sunt necreate, dar
nici una dintre ele nu este fiinţă, nici Ipostasul sau Persoana lui Dumnezeu. Sf. Grigorie,
prezintă cum energiile divine necreate fac cunoscută arătarea în afară a lui Dumnezeu
în Sfânta Treime, ca prin lumină, exprimând raportul de comuniune spre mântuirea
oamenilor prin energiile Sale revărsate spre ei. Prin „voirea cea bună şi dumnezeiască
cu privire la noi a Tatălui, a Fiului şi a Sfântului Duh, este lucrare şi putere de viaţă şi de
înţelepciune făcătoare”.
Acestora le-a mai zis şi împărtăşiri neîncadrate şi nemicşorate, ridicându-le
peste toate cele create, şi în acelaşi timp învăţând că sălăşluiesc în chip firesc în Cel ce
le dăruieşte” (În 150 de capete despre cunoştinţa naturală, 91, în Filocalia, VII, p. 482).
Astfel de împărtăşiri nu sunt nicidecum create, ci energii divine necreate ca și lumina ce
iradiază de la Dumnezeu spre cei cu viață duhovnicească. De aceea, după Sf. Maxim
(Capete despre dragoste, I, 48), energiile divine necreate niciodată n-au început să existe,
fiindcă ele sunt de la Dumnezeu din veci și până în veci în Dumnezeu; şi sunt contemplate
ca aflându-se fiinţial în Dumnezeu; şi nu a fost deci cândva când nu erau. Deci Tatăl, Fiul
şi Sfântul Duh, sunt ca Persoane în fiecare lucrare sau energie divină, ca lumina și altele,
reprezentând sau ilustrând raporturile Preasfintei Treimi cu creaţia.
Sfântul Grigorie Palama vorbește despre trei lumini
Sfântul Grigorie Palama scrie despre trei lumini: 1, lumina sensibilă; 2, lumina
inteligenţei şi 3, lumina
necreată
care le depăşeşte pe primele. Lumina inteligenţei este
diferită de lumina percepută de simţurile noastre. Lumina sensibilă ne descoperă obiectele
proprii simţurilor noastre, iar cea intelectuală serveşte la manifestarea adevărului care se
află în gândire. Deci, vederea şi inteligenţa nu percep una şi aceeaşi lumină, ci este propriu
fiecăreia din cele două facultăţi să acţioneze după natura lor şi limitele lor. Iar atunci când
cei care sunt cu viață duhovnicească în Hristos (Fapte 17, 28), când sunt vrednici primesc
harul luminii şi puterea spirituală supranaturală, ei percep atât prin simţuri, cât şi prin
inteligenţă, ceea ce este mai presus de orice simţ şi de orice intelect. Cum? Acest lucru
este cunoscut numai de Dumnezeu şi de cei care au avut experienţa harului divin (Tomul
Aghioritic, P. G. CL, col. 1833D).
Luminadumnezeiascănuesteunamaterială şi nici spirituală sau sensibilă, dar nici
nu este o lumină inteligibilă sau de ordin intelectual. Această lumină este
dumnezeiască
şi necreată
, ce izvorăște sau iradiază din Dumnezeu ca și viața (Psalm 35, 9), spre cei
credincioși și vrednici. Vederea acestei lumini dumnezeieşti, nu este o analogie simbolică
cu lumina fizică sau o simplă teorie, ci semnul prezenţei vii şi personale a lui Hristos
Dumnezeu în ea, ca
lumină necreată
a harului divin, la Schimbarea la față a Domnului:
„S-a schimbat (Iisus) la faţă, înaintea lor, şi a strălucit faţa Lui ca soarele, iar veşmintele
Lui s-au făcut albe ca lumina”
(Matei 17, 1-9).
TRILOGIALUMINII SFINTEI TREIMI ÎN TREI STRĂLUCIRI
VOL. I, DUMNEZEU-TATĂL ESTE LUMINĂ
DUMNEZEU ESTE LUMINĂ,
CARE SEARATĂ PRIN ENERGIILE SALE NECREATE, CALUMINA (4)