20 / 24
Actualitate
20
ROMANIANTIMES
Statele Unite au trimis în România sute de militari
şi avioane F-16, pentru descurajarea Rusiei
Statele Unite au trimis în România sute de militari şi avioane F-16 suplimentare, pentru
consolidarea apărării în zona estică a NATO şi descurajarea unei posibile agresiuni ruse,
afirmă oficiali militari.
Peste 250 de militari şi 12 avioane multirol F-16C, de la Baza aeriană FortWorth (Texas),
au ajuns în România, la Baza 71 de la Câmpia Turzii, pentru a consolida apărarea aeriană
şi a descuraja o posibilă agresiune rusă, informează publicaţia Stars and Stripes.
“Avemvecinul «prietenos» de la est, care uneori exercită presiunimari, nu doar asupra ţării
noastre, ci şi asupra întregului Flanc estic al NATO. Prezenţa Forţelor Aeriene americane
în România garantează că orice posibilă agresiune va fi contracarată imediat, astfel că se
vor gândi de două ori înainte de a veni aici. Sigur că avem şi avioanele noastre, dar a avea
12 avioane de vânătoare în baza noastră ne ajută mult”, afirmă maiorul român Cosmin
Tănase, citat de Stars and Stripes.
Trupele americane şi avioanele vor rămâne trei luni în România, în cadrul Operaţiunii
“Determinare Atlantică”, misiunea SUA care are scopul oferirii de asigurări aliaţilor
din Europa prin poziţionarea de capabilităţi militare în zona estică a NATO ca reacţie la
atitudinea incisivă a Rusiei.
Sursa:
monitorulapararii.ro(continuare din pagina 7)
În căutarea României....
deosebi în sânul realităţii şi de a rândui ceea ce a văzut.
Cultura însă nu are nici ea această virtute pănă la capăt, dacă nu e
susţinută de o conştiinţă filozofică. După cum omul se pierde, fără sprijinul
culturii, în meandrele firii sau în devenirea oarbă a vieţii istorice, cultura
se pierde şi ea în diversul materialului sau al sensurilor ei, dacă nu capătă,
printr-o conştiinţă filosofică, învestirea de a ridica lucrurile la prototipurile sau
fiinţa lor. Teoretizând virtuţile culturii, ConstantinNoica circumscrie realitatea
dinamică a proximităţii. Între noi şi visele noastre, între ceea ce suntem şi ceea
ce vrem să realizăm cu propria fiinţă, stau alegerile pe care le facem. Între
noi şi idealul proiectat se creează o tensiune, un spaţiu ce ne este deopotrivă
mediu şi mediator. Vehicolul ce serveşte parcurgerii distanţei dintre proiect
şi materializarea lui este însăşi cultura. Bunăoară dintre toate culturile numai
una a fost capabilă de a se ridica deasupra statisticii. Doar una a fost capabilă
să dea arhetipul,
a educat şi educă în continuare tot globul, după cum tot ea
a descoperit restul lumii, iar nu restul lumii pe ea. Mai mult încă: nu numai
civilizaţia, ci chiar cultura ei educă dinăuntru alte lumi şi rase... Misterul ei
este de a nu avea mister, deci închidere în sine, aşa cum au dovedit că au
culturile mai împlinite din trecut, chiar grecii, cu unele oracole şi mistere ale
lor
12
.
CândNoica se decide să facă o radiografie condiţiilor de posibilitate
a existenţei culturii europene, întrebareape care şi-opune cuma reuşit ocultură
ca cea europeană să facă faţă istoriei? Cum de-a izbutit să supravieţuiască
suprimând orice stigmat al unei viitoare morţi?
Capabilă de o diseminare profundă la nivel global, cultura
europeană face din modelul său unul demn de urmat, pe baza felului ei de-a
fi. Ceea ce configurează din interior variaţiile celorlalte culturi vine tocmai
din esenţa culturii europene. Şi ce este acest ceva care vine dinspre Europa?
Modul în care s-a aşezat în faţa istoriei, felul în care a soluţionat anumite
conflicte, nelinişti.
Nu e semnificativ pentru spiritul european, faptul că nu se sperie
de eşecuri? Ca în Biblie, unde cu înţelepciune a fost integrat Ecleziastul,
care părea să zădărnicească totul, dar lăsa intact totul, aşa au venit acum
un Nietzsche şi după el alţii, care să-şi închipuie că dinamitează lumea cu
adevărurile tunate de ei. Iar lumea le-a răspuns liniştit: che bella voce
13
!
Dar întrebarea cu care Noica proiectează cultura europeană
pe fundalul ontologiei sale sondează un alt tip de adâncime. Cu această
întrebare şi răspunsul care o însoţeşte, Noica deschide cu adevărat drumul
către ceea ce doreşte să demonstreze şi anume că există o cheie paradoxală
între două nivele - ontic şi ontologic - de natura închiderii care se deschide.
Ea sună cam aşa: Ce anume opune cultura europeană la o aşezare faţă în faţă
cu celelalte culturi?
În primul rând o suprastructură - adică schimbarea raportului dintre
omşi natură în favoarea celui dintâi.Această polarizare asimetrică s-a petrecut
cu ajutorul excepţiilor ce-au pretins nu să lărgească sau să extindă regula, ci
chiar s-o răstoarne pentru a o supune.
În al doilea rând o cunoaştere raţională, capabilă să preia în sine
şi ceea ce-i este funciar diferit - în speţă iraţionalul. Alteritatea recuperată
în cadrul sistemului, fără rest, nu mai poartă chipul străinului, al lipsei de
structură ci chiar marca fecundităţii.
În al treilea rând o superioară organizare ştiinţifică şi tehnică de
viaţă, cu lărgirea existenţei şi cunoaşterii proprii prin istorie.
Şi nu în ultimul rând orizontul deschis, ca o limitaţie care nu
limitează, până la ieşirea prin creaţii din timpul istoric. Sensul oricărui act
creator este de a suprima pe de o parte limita, iar pe de altă parte distanţa dintre
locul în care se află creatorul şi punctul zenital al veşniciei creaţiei sale.
Reflectând lucid asupra interogaţiei: Ce înseamnă să fii european?,
Paul Valéry cir-cumscrie, plin de rafinament, dar cu un extraordinar realism,
sufletul Europei.
Acolo unde numele lui Cezar, Gaius, Traian şi Vergiliu, acolo unde
numele lui Moise, acolo unde numele lui Aristotel, Platon şi Euclid au o
semnificaţie şi o autoritate simultană, acolo este Europa. Afirmaţia lui Valéry
e remarcabilă prin sugestia pe care ne-o face la nivelul perceperii lui
homo
europaeus
ca distinct în orizontul global.
Omul Europei nu se defineşte prin rasă, nici prin limbă, nici prin
obiceiuri, ci prin cultura sa, prin sufletul său. Or sufletul său este acolo unde-i
sunt şi reperele. Purtător al unor mărci culturale indelebile, homo europaeus
s-a aflat mereu în orizontul marilor teme. Aflată între om şi aspiraţiile sale,
cultura s-a dovedit proteică - un adevărat pat germinativ - un mediu în care
nu ştii cine dă şi cine primeşte, un mediu căruia i se potriveşte orice lege şi
nici una.
BIBLIOGRAFIE
Ianoși, Ion,
1.
Constantin Noica - între construcție și expresie
,
Editura Științifică , București, 1998
Liiceanu, Gabriel,
2.
Jurnalul de la Păltiniș. Un model paideic în
cultura umanistă
, Editura Cartea Românească, București, 1983
Noica, Constantin,
3.
Echilibrul spiritual, Sudii și eseuri,
Editura
Humanitas, 1998
Noica, Constantin,
4.
Modelul cultural european
, Editura
Humanitas, București
Noica, Constantin
5.
, Jurnal de idei,
Editura Humanitas,
București, 1990
Noica, Constantin
6.
, Schiță pentru istoria lui cum e cu putință
ceva nou,
Editura Humanitas, București, 1995.
12 Constantin Noica,
Modelul cultural european
, Editura Humanitas, București, p. 134.
13 Ibidem, p. 160.
Alte itinerarii culturale prin Paris se intersectează pe strada Bac, pentru a ajunge
pe cheiul Voltaire, care este celebru pentru personalitățile sale, între care Voltaire,
desigur, care a murit acolo pe 30 mai 1778; tot pe acest chei trăia modest istoriografa
Maria Bengescu
5
, dar la ea veneau în vizită George Enescu, Rodin (care i-a făcut
și bustul), Brâncuși, Elena Văcărescu, Marta Bibescu, prințesa Cantacuzino,
Constantin Lahovary.
Pe strada Jean-de-Beauvais, o frumoasă și sobră biserică creștină amintește
de faptul că între 1952 și 1955 Mircea Eliade fusese membru activ al consiliului
parohial, alături de George Enescu și de Elena Văcărescu, una din cele mai mari
românce (repatriată cu onoruri în țară la 5 septembrie 1959), care își va săvârși
călătoria pământeană cu epitaful „Dumnezeu să-mi ajute țara și în ceruri, eu mă voi
ruga pentru România”.
Pe 8 octombrie 1981, Monica Lovinescu adaugă în Jurnal
6
mărturia despre
eleganța concertului Enescu organizat la Salle Cortot, de Comitetul Centenarului
lui Enescu. “Cu Piso, dar mai ales cu fostul quartet Athenaeum, care alesese (toți
patru) libertatea în Franța în 1979 și care și-a schimbat altistul. Mergem, cu V.,
să-i felicităm și să le propunem o emisiune
7
”. Între timp, în România demolărilor,
memoriile, manuscrisele, mărturiile, casele memoriale cunosc un destin tragic:
neglijența și politica agresivă distrug o cultură ce se zbate între barbarie și program
explicit politic antiromânesc
8
. Astăzi, Casa Memorială George Enescu de la
Mihăileni, degradată în totalitate - care nu a putut fi vizitată la împlinirea a 60 de ani
de la moartea muzicianului -, e o rană deschisă. Un exercițiu de salvare a pornit, de
câţiva ani, prin cercurile din diaspora şi Radio Europa Liberă, dar unda de şoc încă
nu a trezit chemarea la acţiune energică a purtătorilor de responsabilitate privind
viitorul României.
„Aveţi cu toţii o enormă vină”
, ar spune şi azi Sergiu Celibidache.
Angela FURTUNĂ
12 mai 2019
----------
1
Ajuns la cea de-a XXIV-a ediție, Festivalul Internațional George Enescu se va desfășura în perioada 31 august-
22 septembrie 2019. În sălile de concerte din București, vor urca pe scenă peste 2.500 dintre cei mai valoroși
muzicieni ai lumii, având 50 de naționalități și vor fi prezentate 84 de concerte și recitaluri. Ediția din acest an
a festivalului totalizează 34 de prezențe în premieră în România: 25 de artiști, printre care Marion Cotillard,
Kiril Petrenko, Mitsuko Uchida și nouă orchestre de talie mondială. Ediția 2019 a Festivalului Internațional
George Enescu își așteaptă publicul la Sala Palatului, Ateneul Român, Sala Radio, Sala Mică a Palatului, la
sala George Enescu de la Universitatea Națională de Muzicăși Teatrul Excelsior la concerte și recitaluri grupate
în jurul a șase mari secțiuni: „Mari orchestre ale lumii”, „Concertele de la miezul nopții”, „Recitaluri și concerte
camerale”, „Muzica secolului XXI”, „Mozart Week in Residence” și „Forumul Internațional al Compozitorilor”.
De asemenea, vor avea loc concerte și evenimente în Piața Festivalului, conferințe, lansări de discuri și de
carte, spectacole extraordinare. Unsprezece orașe din România vor organiza concerte în cadrul Festivalului
Internațional George Enescu din acest an, față de șapte orașe în ediția anterioară. Publicul va avea ocazia
să participe, sub egida festivalului, la concerte susținute de artiști internaționali împreună cu ansambluri și
orchestre locale în Cluj-Napoca, Timișoara, Iași, Sibiu, Târgu Mureș, Bacău, Bârlad, Târgoviște, Satu-Mare și
Piatra Neamț, pe lângă evenimentele care se desfășoară timp de 23 de zile, la București. În total, în țară, se vor
desfășura 24 de concerte, dublu față de ediția anterioară.
2
Ibid, p. 24.
3
Recent canonizat și beatificat în 2013, la Vatican, de Papa Francisc.
4
Conrad, Jean-Yves, Paris – Capitala...României, Colecția Românii din Paris, Coordonator Basarab Nicolescu,
Editura Junimea, 2006.
5
Ibid, p. 24. Maria Bengescu preferase Franța patriei ei, la începutul secolului XX, prevestind nenorocirile ce
vor afecta România.
6
Lovinescu, Monica, Jurnal, 1981-1984, Ed. Humanitas, 2002, p. 22.
7
Ibid. La Radio Europa Liberă.
8
Ibid. Fondurile Eliade, Eminescu, Enescu punAcademia Română în dificultate. Până și din Caietele Eminescu
nu s-au făcut decât puține microfilme. Ce să mai vorbim de Eliade sau Enescu...p. 20
(continuare din pagina 16)
Omul și cultura europeană ...