Romanian Times | Iunie 2019

5 / 24

7 M}RUL DE CEART}Escatologie 5
ROMANIANTIMES
Erezia Socialismului
Pentru că, prinde tot mai mult rădăcini în America
și se extinde chiar la concetățenii mei români și copiii
lor, mă simt obligat să vă readuc în actualitate EREZIA
SOCIALISMULUI, care, mulți dintre noi am trăit-o nu
avem voie să tăcem.
Câteva concluzii prezentate în edițiile din lunile
martie, aprilie și mai 2019. În socialism statul sau omul
însuși se consideră ca un înlocuitor al Domnului
Dumnezeu, lucru care nu poate fi acceptat pentru
că Scriptura ne spune că nu există alt Dumnezeu
adevărat decât Dumnezeul cerului și al pământului
Pagina realizată de Nelu Ciorba
și noi trebuie să ne supunem numai Lui și să nu-L înlocuim cu statul, omul sau cu
nimic altceva. Oricine, inclusiv, în lumea spirituală cine a încercat să se pună în locul
Domnului Dumnezeu a suferit și va suferi enorm.
Socialismul a ajuns erezia care a prins rădăcini în America. Consider ca
fiind o erezie pentru că este o deviere de la principiile care au stat la formareaAmericii.
Amprezentat în detaliu, în ediția dinmartie, că și astăzi luând un text din context
el devine pretext, ajungându-se ca să se publice în mediile de informare americană un
argument devalidareasocialismului cași opracticăaprimei biserici dinziuaCincizecimii,
și anume faptul că ei ”aveau toate de obște” sau “toate lucrurile în comun”. Vă rog să
urmăriți contextul în care s-au scris versetele cu referință (FapteleApostolilor 2:44).
Sunt cel puțin patru aspecte al folosirii lucrurilor în comun, în prima biserică:
cei ce credeau Evanghelia mântuirii aveau ”toate lucrurile în comun” și nu toată
comunitatea; în acea vreme era o mare nevoie materială, și dragostea primilor creștini
s-a materializat prin renunțare la averile lor și ”toate lucrurile în comun”, valorificate,
au acoperit nevoile celor din jur; ”toate lucrurilor în comun” erau valorificate și prețul
obținut era pus la picioarele apostolilor, care reprezenta Biserica Domnului Christos,
formată în ziua Cinzecimii și nu era la dispoziția conducătorilor societății de-atunci;
Duhul Sfânt controla inventarul la ”toate lucrurile în comun”și nu guvernul social.
În ediția din aprilie 2019 am detaliat un al doilea pericol al acceptării
socialismului și anume: socialismul duce la îndepărtarea omului de Domnul
Dumnezeu, ajungându-se să se declare ateu. Socialismul este ateism, prin însăși
promovarea materialismului opunându-se credinței în Domnul Dumnezeu, înlocuind
credința cu materia. E un mare pericol pentru America, trecerea de la principiile
iudeo-creștine, la materialismul socialist.
În ediția din mai 2019 am prezentat un al treilea pericol al socialismului și
anume focalizarea pe ce se vede aici și acum. Esența socialismului este materialismul,
a lucrurilor ce se văd, și acestea capătă importanța esențială. Socialiștii condamnă și
se ridică împotriva a ceea ce e religios și spiritual considerând religia ca și o otravă,
dăunătoare oamenilor un ”opiu pentru popor” ca să folosesc expresia lui Karl Marx.
Cândomul esteprivit înafaraspiritului ajunge lipsitdevaloareapentrucare
a fost creat. Astfel a ajuns Friedrick Engels la concluzia că munca a dus la transformarea
sau trecerea de la om la maimuță, de unde a venit dictonul foarte des folosit în socialism:
”munca l-a creat pe om”. Socialismul nu a putut și nu poate rezista pentru că duce la
individualism. Viața nu poate fi trăită promovând individualismul. Toți oamenii au trăit
și conviețuiesc pe pământ și nu pot fiecare de unul singur. Nu poți exista de unul singur,
trebuie să ții cont și de cel de lângă tine.
În socialism nu contează persoana de alături, atâta timp cât nu se poate beneficia
de pe urma ei. Socialismul promovează lipsa de respect față de ființa umană, cât și față
de posesiunile pe care omul le poate deține. Orice organizație profitabilă nu poate
progresa fără respect. Orice organizație neprofitabilă, incluzând biserica nu-și
poate îndeplini misiunea fără a practica respectul.
Pentru detalii la cele de mai sus puteți citi în revista din lunile martie, aprilie și
mai 2019, tipărite sau ediția online: de Nelu Ciorba =
Socialismul creează sărăcie
Al patrulea aspect este: Socialismul creează sărăcie. O demonstrează istoria
țărilor socialiste și comuniste. Am experimentat-o noi, românii, înainte de revoluția
din 1989.
Există două sisteme economice în lume, uneori o combinație a celor două:
capitalismul și socialismul. Le voi privi prin prisma nivelului de trai. Capitalismul este un
sistem economic bazat pe ideea pieței libere. Socialismul este un sistem de planificare
centrală a economiei. Capitalismul în economia de piață liberă folosește stimulentele
naturale ale milioanelor și miliardelor de indivizi pentru a-și iniția și promova interesul
propriu. Socialismul este determinat de sistemul centralizat să vină cu unele constrângeri.
În 1981, 44% din populația lumii a fost estimată ca fiind locuită în “sărăcie
extremă”, ceea ce însemnau câștiguri de 1,90 dolari pe zi sau mai puțin în salarii, potrivit
Băncii Mondiale. Începând cu 2013, acest număr a scăzut la doar 10,7% din populația
lumii. Acesta a fost rezultatul direct al tranziției de sistem din multe țări - inclusiv China,
India, Rusia, România - către economii bazate pe piața liberă și departe de socialism.
În amândouă sistemele există impozitarea venitului, pentru că, de când există,
guvernele se finanțează din impozitarea celor ce fac bani.
Ideea socialismului, numit mai nou, socialism democratic, că poți impozita pe
cineva și apoi să redistribui banii acelora care nu lucrează este o catastrofă. Cei care primesc
bani nelucrând nimic au puține stimulente să se apuce de lucru, și să facă bani. O economie
care nu este productivă stagnează.
Capitalismul nu este numai mijlocul cel mai eficient de a ridica indivizii din
sărăcie prin ridicarea condițiilor economice ale întregii societăți; este, de asemenea,
singurul sistemeconomic în care fiecare tranzacție este negociată personal și intrinsec
echitabilă pe baza valorii pe care fiecare parte o plasează dinpartea lordin tranzacție.
Orice alt sistem economic folosește furtul forțat (adică impozitarea nedreaptă) sau frauda
ca o măsură a economiei.
Țările socialiste au cele mai scăzute rate ale sărăciei în rândul copiilor din
lume. O persoană săracă într-o țară capitalistă are o putere de cumpărare mai mare
pentru a cumpăra mai multe lucruri pentru a-și crește nivelul de trai decât într-o
țară socialistă, unde resursele sunt raționalizate.
Capitalismul presupune că oamenii sunt conduși de propriile lor interese,
socialismul presupune că oamenii sunt conduși de dragul binelui comun. Istoria a dovedit
că prima este adevărată. Într-o economie capitalistă, producția este controlată în întregime
de ceea ce cer oamenii, balanța cerere și ofertă. Într-o economie socialistă guvernul sau
organizațiile centrale vor spune ce anume și ce cantitate de produs vor avea nevoie oamenii.
Aceasta duce adesea la o distribuie insuficientă și la o calitate mai scăzută a bunurilor.
Socialismul poate arăta bine în teorie, dar, în realitate, problemele economice pe care le
creează pe termen lung sunt foarte adânci și cu repercusiuni de nepătruns.
Pe lângă faptul că este mai eficient decât socialismul, capitalismul este mai moral
decât socialismul. Capitalismul nu spune că săracii ar trebui să moară de foame sau că
trebuie să li se refuze mâncarea dacă nu au resursele necesare pentru a-1 plăti. În sistemele
capitaliste, oamenii pot oferi încontinuareocaritateprivată folosităpentruaajutapersoanele
sărace să-și îmbunătățească standardele de viață sau pot oferi micro-împrumuturi pentru
a le ajuta să-și îmbunătățească afacerile. Cea mai imorală parte a socialismului este că
produsele sunt luate de guvern sub amenințare a forței și distribuite oamenilor prin
legi și reguli stabilite de guvern.
Sărăcia este, din nefericire, inevitabilă - singurul scop realist al oricărui sistem
economic poate fi acela de a o minimaliza.
Ce e de făcut? Să spunem ori de câte ori avem ocazia că socialismul este dăunător
societății. Să ne rugăm pentru America, ca Domnul Dumnezeu să nu îngăduie la nivel
spiritual, social și politic ca socialiștii să ajungă în puncte de decizie a direcției în care
se îndreaptă biserica și societatea. Să ne implicăm în viața socială. Însăși ideia ”noi nu
facem politică” a fost mesajul socialiștilor și comuniștilor către conducătorii bisericilor
din România. Pentru binele vostru, a copiilor voștri și urmașilor voștri, vă rog, nu stați
nepăsători.
Doamne ajută! Doamne dă izbândă!