Romanian Times | Iunie 2019

10 / 24

ROMANIANTIMES
VLADIMIR TISMĂNEANU 10
Marxismul în Europa de Est: împlinire sau bastardizare?
Marxismul este unul dintre cele mai importante mituri
politice maniheiste ale istoriei contemporane.
Este un discurs fundamental al modernității care
contrapune așa-zisele forțe ale reacțiunii, barbarismului
și declinului celor care reprezintă progresul istoric.
Marxismul promite salvarea prin intermediul distrugerii
unui sistem perceput ca fiind bazat pe dominație,
exploatare și alienare. În această viziune soteriologică,
proletariatul este mântuitorul omenirii sau, așa cum a
afirmat în tinerețe însuși Marx, clasa-Mesia a Istoriei.
Mă voi concentra aici asupra avatarurilor acestei escatologii utopic-revoluționare
îndreptându-mi atenția asupra tezelor Manifestului Partidului Comunist. Acest text
incendiar a fost numit pe bună dreptate de către Leszek Kołakowski drept „o capodoperă
a literaturii de propagandă”. Manifestul a formulat miezul unei ideologii al cărei scop
principal a fost transformarea societății, economiei, culturii și, nu în ultimul rând, a naturii
umane. Într-adevăr, marxismul a fost, înainte de toate, un proiect demiurgic fixat asupra
distrugerii societății burgheze fundamentată pe respectarea și protejarea proprietății
private.Aurmărit să transceandă o societate presupusă a fi iremediabil reificată. Obiectivul
era acela de a pregăti forțele sociale revoluționare pentru confruntarea finală care urma
să aducă cu sine „saltul din imperiul necesității în imperiul libertății.” Pentru Marx,
convingerea că Istoria este guvernată de legi a echivalat cu faptul că aceste legi pot fi
cunoscute și chiar „stăpânite”. În consecință,Weltanschauung-ul său a fost înmod necesar
științific, non-utopic, distingându-se astfel de orice altă formă anterioară de socialism.
Una dintre ideile centrale aleManifestului este aceea a „luptei de clasă”. Primatul eliberării
a făcut ca violența, sanctificată ca act purificator, să fie situată în inima proiectului
marxist. Mai târziu, leninismul s-a folosit și a abuzat această filosofie a Aufhebung-ului
istoric-revoluționar. El a impus supremația partidului de avangardă în condițiile absenței
unui proletariat matur într-o Rusie subdezvoltată industrial. Ca gnoză politică, filosofia
bolșevică a propus opusul a ceea ce Marx a accentuat în scrierile sale din tinerețe,
și anume, dezvoltarea spontană a conștiinței de clasă. Așa cum a arătat tânărul Georg
Lukács, extaziat el însuși de acest vis redemptiv, pentruMarx clasa revoluționară, expresia
istorică a conștiinței nefericite, era încarnarea totalității, creându-se astfel premisele pentru
a ajunge la adevărul istoric suprem (coincidența subiect-obiect din metafizica hegeliană).
Pentru Lenin însă, Partidul îndeplinea o astfel de funcție izbăvitoare în care predestinarea
se contopea cu infailibilitatea. Această distincție capitală a fost punctul de pornire pentru
diferențele esențiale dintre marxismul sovietic și cel occidental, de la conflictul dintre
Lenin și Rosa Luxemburg, până la sfârșitul secolului trecut.
Pot fi identificate, așadar, două direcții în mesajul Manifestului care anticipează
experiențele viitoare ale teoriei marxiene. Pe de-o parte, există accentul pus pe
dezvoltarea autonomă, spontană, organică, a conștiinței de clasă. Pe de altă parte, avem
glorificarea și cultul violenței.
Perpetuarea unei asemenea dihotomii în istoria și evoluția marxismului scoate în evidență
problema centrală a acestei filosofii politice: cea a moralității praxisului revoluționar.
Manifestul demonstrează ambivalența fatală a emancipării dobândită prin violență:
în numele democrației proletare autentice libertățile formale trebuie suspendate, chiar
reprimate. Pentru a atinge un nivel înalt de moralitate, care transcende ipocrizia burgheză,
moralitatea tradițională trebuie abrogată (a se vedea tezele lui Troțki pe acest subiect,
reluate mai apoi de Slavoj Žižek și adepții săi).
Marxismul pretinde că deține frâiele destinului omenirii deoarece crede că are soluția la
suferințele și anxietățile milenare ale societății. Nu cred că a existat vreodată vreun alt
proiect revoluționar impregnat de o mai amplă pretenție profetică sau de un mai masiv
simț al predestinării carismatic-istorice. Din acest punct de vedere, mitul „partidului de tip
nou” al lui Lenin este un ecou fidel al mitului lui Marx al clasei hărăzite care urmează să
aducă salvarea umanității dincolo de propriile sale condiționări subiective.
Declinul marxismului ca strategie de transformare radicală a societății a însemnat sfârșitul
epocii radicalismului. În același timp însă, componenta utopică amarxismului își păstrează
relevanța și influența. Durabilitatea, persistența acesteia din urmă, este explicabilă prin
intermediul năzuinței scientiste a doctrinei. Marxismul a subordonat imperativul etic
ambiției sale hiper-raționaliste și ultra-pozitiviste. PentruMarx, nerecunoașterea validității
postulatelor sale a fost egală cu orbirea istorică, cu înstrăinarea ideologică a subiectului, cu
„conștiința falsă”. Toți cei care nu au reușit interiorizeze axiomelemarxismului au devenit,
în chip „obiectiv”, avocații status-quo-ului, victime alienate ale mistificărilor ideologice.
Acesta este și ethosul Manifestului: o întreagă clasă—burghezia—este pusă la stâlpul
infamiei, iar ordinea sa socială—capitalismul—este proclamată, cu fervoare chiliastic-
oraculară, drept ținta unei anihilări obiective și inexorabile. Manifestul este textul
sacru care proclamă legitimitatea morală a revoluției totale și totalizante. În acest sens,
Manifestul prescrie marxismul drept substitut secular al religiei tradiționale. Milenarismul
său incandescent explică magnetismul acestui text. El a impus marxismul drept doctrina
noului eroism romantic, al colectivismului inflamant.
Manifestul prezintă epopeea conflictului iremediabil în cadrul societății umane, sursa
justificativă a speranței și iluziilor celor care au ales calea radical transformatoare, oricare
ar fi costurile umane ale acestei aventuri. În ultimă instanță, raportat la traducerea sa
concretă în istorie, Manifestul este totuși punctul de pornire al teribilei inginerii sociale
exterministe a secolului XX. Este pamfletul în careMarx și Engels au proclamat adepților
drumul privilegiat către noua grădină aOmului, în care nu vor mai exista discordie, război,
foamete, prigoană și frică. În chip deopotrivă tragic și ironic, a devenit le livre de chevet a
extremismului de stânga bântuit de visul apocaliptic al eliberării universale a omenirii.
/ 12.06.2019
/06.06.2019
România devine cel de-al 22-lea membru al
Centrului Cooperativ de Excelență NATO
pentru Atacuri Cibernetice de la Tallinn
România a devenit membru cu drepturi depline în calitate de națiune-sponsor
al Centrului Cooperativ de Excelență NATO pentru Atacuri Cinernetice de la
Tallinn, devenind cel de-al 22-lea membru.
Potrivit unei postări pe pagina de Facebook a Serviciului Român de Informații,
”decizia vine la capătul unui an în care SRI a participat activ la acțiunile de
analiză tehnică și de instruire a experților internaționali”.
Amintim că din luna aprilie a anului trecut, și Portugalia, membră a centrului
care se concentrează, în mod particular, asupra cercetării, pregătirii și
exercițiilor în domeniul apărării cibernentice CCDCOE, oferă atât țărilor
membre, cât și NATO, expertiză în apărarea cibernetică în domeniile
tehnologiei, strategiei, operațiunilor și dreptului.
Centrul de Excelență a fost înființat în 2008, la un an după un atac cibernetic
masiv care a vizat Estonia și a fost recunoscut rapid de NATO și SUA care
au aderat la acesta în 2011.
Centrul este dotat şi finanţat de ţările membre. Acesta numără în prezent 21
ţări membre ale NATO, printre ele aflându-se state precum Statele Unite,
Spania, Germania, Franța sau Polonia.
THAAD – Cel mai performant sistem de rachete al
SUAa fost adus în premieră în Europa, fiind instalat
și operaționalizat în România sub comanda NATO
Statele Unite au amplasat, în premieră în Europa, sistemul de racheteTHAAD (Terminal
High Altitude Area Defense) la facilitatea antirachetă de la Deveselu, în România, în
condițiile în care sistemul Aegis Ashore din țara noastră este supus în această vară unei
reactualizări tehnice.
”Sistemul antirachetă de la Deveselu, care a costat în jur de 800 de milioane de dolari,
este în pline lucrări de actualizare: este înconjurat de schele și macarale demare tonaj. La
doar 3 ani de la inaugurare, americanii schimbă interceptorii cu unii de ultimă generație.
Pe timpul acestor lucrări, Europa va fi protejată de o baterie THAAD, Terminal High
Altitude Area Defence, cel mai performant sistem antirachetă”, relatează Știrile TVR,
care a realizat un videoreportaj în exclusivitate la Deveselu, acolo unde SUAau instalat
două lansatoare THAAD cu câte 8 interceptori.
Cele două lansatoare costă în jur de o jumătate de miliard de dolari și pot doborî
rachete balistice cu rază scurtă și medie de acțiune.
Anterior, peste 100 de militari americani au sosit la Baza Aeriana Mihail
Kogalniceanu încă de la finalul lunii aprilie, unul dintre lansatoarele Terminal High
Altitude Area Defense (THAAD) fiind adus în România în perioada 3-5 mai.
Unitatea THAAD, sistem pe care SUA îl folosesc în Coreea de Sud pentru a
descuraja o potențială amenințare nord-coreeană, se află sub controlul operațional
al NATO și controlul politic complet al Consiliului Nord-Atlantic.
Acest sistem va rămâne operațional numai pe durata mentenanței și îmbunătățirii
componentelor facilității Aegis Ashore România.
Practic, în timpul actualizării sistemului Aegis Ashore de la Deveselu, Statele
Unite își vor îndeplini angajamentul de a apăra rachete balistice ale NATO prin
desfășurarea temporară a unui sistem Terminal High Altitude Area Defense
(THAAD) la Deveselu în România.