7 / 24
ROMANIANTIMES
7
Meditații est-etice
MIHAI EMINESCU – 130 de ani de la plecare
Unicul document grafic din epocă a - Anul 1889,
17 iunie - Inmormantarea lui Eminescu
În urmă cu 130 de ani, pe 17 iunie 1889, Mihai Eminescu,
cel mai mare poet român, era condus pe ultimul său
drum. Murise la doar 39 de ani. Din singura imagine
păstrată de la înmormântarea poetului – un desen realizat
de cunoscutul grafician Constantin Jiquidi – se poate
observa că Eminescu a fost înmormântat (la umbra unui
tei din cimitirul Bellu din București), pe o vreme ploioasă
și mohorâtă, unii dintre cei prezenți având în mână
umbrele. Se relatează în jurnalele vechi că apropiații,
puținii prieteni, dar și cei închipuiți, mulți studenți și elevi
ai Școlii Normale de Institutori din București, precum și
nelipsiții curioși au înțesat biserica și curtea acesteia în
ziua înmormântării. Presa vremii scria că o doamnă din
Moldova – cel mai probabil Veronica Micle -, îmbrăcată
în negru, a așezat pe pieptul poetului un buchet de flori „nu
mă uita”! Șapte coroane, din parteaAcademiei Române și
a câtorva cotidiane, străjuiau sicriul, pe una din ele fiind
scris: „
din partea amicilor
”.
Sicriul era acoperit într-o pânză neagră și purta către
căpătâi volumul de poezii îngrijit de Maiorescu. Slujba
înmormântării a fost oficiată de un singur preot care, la
final, nu a rostit obișnuitul necrolog. La finalul slujbei,
corala a interpretat o melodie pe versurile poeziei
Mai am
un singur dor
.
După încheierea cuvântării, cortegiul funerar a pornit către
CimitirulBelu. Sicriul a fost așezat într-undric simplu, tras
de doi cai. În fruntea mulțimii care însoțea pe Eminescu
pe ultimul drum se aflau: Mihail Kogălniceanu, Toderiță
Rosetti (fratele Elenei Cuza), Titu Maiorescu, Lascăr
Catargiu și alți reprezentați de marcă ai vieții culturale și
politice a vremii.
***
Acum probabil 20 de ani, meditam într-un poem
filosofic, plin de amărăciune și de luciditate, la
zbuciumul și moartea lui Eminescu, dar mai ales la
faptul că românii nu știu să iasă în calea geniului (nația
suferă de un primitivism localist de protecție, maladie
protocronistă decelabilă mai ales după indicii de
agresivitate față de valoarea înaltă și universală); există un
apetit al românilor de a-și chinui geniile, de a le alunga și
tortura, apoi de a le pângări și posteritatea, iar solidaritatea
națională se coagulează de obicei în jurul mediocrităților
ce posedă abilitatea charismatică de a deveni stindard
pentru cauze populiste, conjunctural angajate, și de obicei
patriotard-sângeroase...
Am scris prin 1999 acest poem, intitulat
O ZI INTENS
COLORATĂ DE VARĂ
, dedicat morții lui Mihai
Eminescu. Cel mai recent, el apare în volumul
Primul
meu kaddish: texte salvate din exod
, Ed. Integral, 2016,
coperta de Maestrul Devis Grebu. Versiunea în franceză
aparține lui Constantin Frosin și poate fi citită în recenta
mea antologie intitulată
La ville blanche
, Ed. Vinea,
București, 2017.
o zi intens colorată de vară
era o zi intens colorată de vară
când lumina descompune cu înghiţituri mici
limburile platanilor în cruste meditative,
pe acoperişuri, pe umerii statuilor, pe tibiile fetelor
puteai găsi cristale ce adâncesc dimensiunea
imaginală a materiei aşa cum deasupra asfaltului
încins aerul dilată amoeba realului,
ziua era de vară şi era anume o zi intens colorată de vară
când nu ai nimic a schimba pentru ca lumina să-şi
supravieţuiască
(hai să nu discutăm aici şi despre simptomele
hipertermiei la exponatele din Muzeul Antipa
pentru că noi nu împăiem ideile din care Dumnezeu s-a
evaporat)
când există o anume tandreţe faţă de ceva ce stă
pe pervazul ferestrei în bătaia soarelui
şi care stând de prea multă vreme se poate dezacorda
cu un semiton aşa cum se duce naibii patina boierească
de pe plumbul frecat cu ziare vechi,
fereastra de la morgă era larg deschisă şi o vrabie
ciugulea lacom dintr-un cortex uitat pe pervaz,
în jurul ei alte vrăbii făceau gălăgie mare,
istoria literaturii române nu avea un anatomo-patolog
de serviciu în acea zi de iunie a anului una mie opt sute
optzeci şi nouă, când creierul domnului Mihai Eminescu
se înmuiase de căldură la soare uitat pe un pervaz de la
morgă
şi apoi a continuat să picure multe zeci şi sute de ani
în tâmpla mea ce nu poate să uite acea zi
intens colorată de vară
când lumina descompune cu înghiţituri mici
tot ce întâlneşte în cale
in vitro
şi mai ales tot ce ajunge la mine
mult mai târziu
in vivo
Angela FURTUNĂ
iunie 2019
Amparticipat,cainvitatoficialalorganizatorilor-PrimăriaMunicipiului
Iaşi, Casa de Cultură „Mihai Ursachi” a Municipiului Iași și Uniunea
Scriitorilor dinRomânia - în perioada 12-19mai 2019, la cea de-aVI-a
ediție a Festivalului Internațional „Poezia la Iași” (FIPI).
Timp de o săptămână, Iaşul a redevenit capitala europeană a poeziei,
cu un număr de 72 poeţi din 22 de ţări. Printre ei, Metin Cengiz,Arian
Leka, Pierre-Yves Soucy, Salim Babullaoglu, Maria Elena Blanco,
Niels Hav, Evgheni Stepanov, Philippe Delaveau, Florentin Palaghia,
Christian Schenk, Andreea Tavernati, Claudio Pozzani, Laura
Garavaglia, Dante Mafia, Marco Onofrio, Marco Antonio Campos,
Julius Bolek, Gabriel Chifu, Ioana Diaconescu, Angela Furtună, Radu
Andriescu, Ion Mureşan, Nicolae Prelipceanu, Varujan Vosganian,
Adrian Popescu, Ion Cristofor, Gheorghe Grigurcu, Horia Gârbea,
Cassian Maria Spiridon, Adi Cristi, Nichita Danilov, Valeriu Stancu,
Gellu Dorian, Nicolae Spătaru, Dumitru Crudu, Kuei Shien Lee,
Nicolae Panaite, Ding Shiling Heifeng, Ling Yaofang, Aymen Hacen
și alții.
În această perioadă, poeții participanți, împărțiți în 6 grupe, au susținut
recitaluri de poezie în liceele ieșene: Colegiul Naţional, Colegiul
Naţional „Mihai Eminescu”, Colegiul Naţional de Artă “Octav
Băncilă”, Colegiul Naţional „Emil Racoviță”, Colegiul Naţional
„Garabet Ibrăileanu”, Colegiului Agricol și de Industrie Alimentară
„VasileAdamachi”, Colegiul EconomicAdministrativ, Liceul Teoretic
„Alexandru IoanCuza”, LiceulTeoretic „DimitrieCantemir”, Colegiul
Tehnic „Gheorghe Asachi”, Seminarul Teologic Ortodox „Sfântul
Vasile cel Mare”, Colegiul Pedagogic „Vasile Lupu”, Iaşi.
Anul acesta, Festivalul Internațional POEZIALAIAȘI a fost partener,
pe durata festivalului, și cu Târgul Internațional de Carte LIBREX,
organizând împreună lansări și prezentări de carte, dar și recitaluri poetice și
întâlniri ale poeților cu publicul moldav. La Librex și, ulterior, și la Librăria
Cartea Românească Educațional (moderator Paul Gorban, prezentare Livia
Iacob, Emanuela Ilie), mi-am prezentat și lansat și cele mai recente apariții
editoriale:
Ultimul mirador
, Ed. Vinea, București 2018 și
Le Dernier
Mirador
, Ed. Vinea, Bucharest, 2018, lansate acum două luni și la Paris, la
mars 2019, dar și, între timp, la Bookfest, București 2019.
FIPI a devenit aproape un eurofestival, aducând momente fericite și unice
pentru iubitorii de cultură. Astfel, Iașul se dezvoltă și se exprimă puternic
în ultimii ani ca veritabilă Capitală a Poeziei și a Culturii românești și,
deopotrivă, universale.
Angela FURTUNĂ Iunie 2019
Festivalul Internațional Poezia la Iași, Editia a VI-a, 12-19 mai 2019
Mihai Eminescu - Mormântul la Cimitirul Bellu București
Mihai Eminescu Statuia de la Ateneu
de Gheorghe D. Anghel