13 / 24
ROMANIANTIMES
Sâmbătă 14 aprilie, Statele Unite ale Americii, Franța și Anglia au vizat și
bombardat “centrele” unde se presupune că guvernul sirian deținea și dezvolta arme
chimice. Coaliția celor 3 state au lansat peste 100 de rachete asupra Siriei.
Un grup de parlamentari ruși, care s-au întâlnit cu președintele sirian Bashar
Assad, a declarat că a considerat atacurile aeriene ale celor 3 țări ca un act de agresiune.
Armata Rusiei a afirmat că apărarea Siriei de sol-aer a doborât câteva dintre
rachetele lansate de forțele occidentale însă departamentul Apărării al SUA a declarat
sâmbătă că niciuna dintre rachete nu a fost doborâtă.
Într-o emisiune de știri de duminică, secretarul britanic de externe, Boris Johnson,
a subliniat declarația premierului britanic Theresa May că bombardamentele nu au fost
menite să conducă la schimbarea regimului sau la amestecul în războiul civil din Siria.
Johnson a spus că rachetele au fost lansate pentru a descuraja și a avertiza regimul
Assad de a lansa arme chimice în viitor împotriva propriului său popor.Acesta a mai spus
că, în ciuda angajamentului asumat de Siria în 2013 de a-și distruge arsenalul chimic - și
promisiunea Rusiei de a supraveghea acest lucru - “RegimulAssad și Rusia au făcut lucrul
acesta doar “pe hârtie””.
Între timp, liderul partidului de opoziție din Marea Britanie, Jeremy Corbyn, a
descris atacurile de sâmbătă ca fiind un “atac întemeiat din punct de vedere juridic”. El a
spus că Parlamentul ar fi trebuit consultat înainte ca atacurile să se fi produs.
În zilele care au condus la loviturile aeriene conduse de SUA, atât Siria, cât și
Rusiaauspuscă rapoarteleatacului chimicaufost fabricate.Guvernul rusaacuzat guvernul
britanic că a pus capăt atacului, pe care guvernul britanic spune că este “absurd”.
Nikki Haley, ambasadorul SUA la U.N., a declarat că Statele Unite vor impune
noi sancțiuni asupra Rusiei. “Sancțiunile vor afecta direct orice fel de companie care se
ocupă de echipamente legate de guvernul lui Assad și de utilizarea armelor chimice”,
Cauzele conflictului din Siria
Nu există o cauză clară a conflictului din Siria. Înaintea începerii conflictului,
mulți sirieni se plângeau de șomaj ridicat, de corupție și de lipsa de libertate politică în
timpul președintelui Bashar al-Assad, care l-a succedat pe tatăl său Hafez în 2000.
În martie 2011, demonstrații pro-democratice au izbucnit în orașul sudic Deraa,
inspirat de “Primăvara arabă” din țările vecine.
Când guvernul a intervenit în forță pentru a zdrobi protestele care cereau demisia
președintelui Asad, alte demonstrații masive au izbucnit la nivel național.
Răspândirea tulburărilor s-au intensificat. Suporterii opoziției s-au înarmat mai
întâi ca să se apere și mai târziu ca să-și scape zonele de forțe de securitate ale guvernului.
Președintele Assad și-a propus să zdrobească ceea ce el a numit “terorismul sprijinit din
străinătate”.
Violența s-a intensificat rapid și țara a degenerat într-un război civil care se pare
că nu mai are sfârșit.
Războiul a generat până în prezent, peste 400 000 de mii de persoane ucise sau
au dispărute. Acesta este mai mult decât o luptă între cei pentru sau împotriva domnului
Assad.
Multe grupuri și țări - fiecare cu propriile lor scopuri - sunt implicate, făcând
situația mult mai complexă și prelungind luptele. Aceștia au fost acuzați că promovează
ura între grupurile religioase ale Siriei, punândmajoritateamusulmanilor sunniți împotriva
sectei șhia.
Astfel de diviziuni au determinat ca ambele părți să comită atrocități de nedescris,
au sfâșiat comunități și multe speranțe de pace. Această atmosferă a permis, grupurilor
jihadiste numite Statele Islamice (IS) și al-Qaeda, să înflorească.
Kurzii sirieni, care doresc dreptul la autoguvernare, dar care nu au luptat cu
forțele lui Assad, au adăugat o altă dimensiune conflictului.
Cine sunt implicați în acest conflict?
Principalii susținători ai guvernului sirian sunt Rusia și Iranul, în timp ce SUA,
Turcia și Arabia Saudită îi susțin pe rebelii. Rusia - care a avut deja baze militare în Siria
- a lansat o campanie aeriană în sprijinul lui Assad în 2015, care a fost crucială pentru a
transforma războiul în favoarea guvernului sirian.
Armata rusă au declarat că bombardamentele sale țintesc numai “teroriștii”, însă
se spune că aceștia ucid în mod regulat rebeli și civili în masă.
Se crede că Iranul a desfășurat sute de trupe și a cheltuit miliarde de dolari pentru
a-l ajuta peAssad. Mii de rebeli musulmani înarmați, instruiți și finanțați de Iran - mai ales
din mișcarea Hezbollah din Liban, dar și din Irak, Afganistan și Yemen - au luptat alături
de armata siriană.
StateleUnite,MareaBritanie, Franța și alte țări occidentale au oferit sprijin pentru
ceea ce consideră rebelii “moderați”.
O coaliție globală pe care au condus-o, au efectuat atacuri aeriene asupra
militanților IS din Siria începând cu 2014 și au ajutat o alianță a milițiilor kurde și arabe
numite Forțele Democratice Siriene (SDF) să captureze teritoriul de la jihadiști.
Turcia a sprijinit mult rebelii, dar s-a concentrat pe utilizarea lor pentru a
contracara miliția kurdă care domină SDF, acuzând-o că este o prelungire a unui grup
rebelizat kurd interzis în Turcia.
Arabia Saudită, care dorește să contracareze influența iraniană, a armat și a
finanțat și rebelii.
Israelul, între timp, a fost atât de îngrijorat de transferurile de arme iraniene către
Hezbollah în Siria încât a efectuat atacuri aeriene în încercarea de a le contracara.
Pe lângă provocarea a sute de mii de morți, războiul a lăsat 1,5 milioane de
persoane cu dizabilități permanente, dintre care 86 000 au pierdut membrele.
Cel puțin 6,1milioane de sirieni sunt strămutați intern, în timp ce alte 5,6milioane
au plecat în străinătate.
Se va termina războiul din Siria?
Răspunsul scurt: nu într-un viitor apropiat. Consiliul de Securitate al ONU a
solicitat punerea în aplicare a Comunicatului de la Geneva din 2012, care prevede un
organism de guvernare de tranziție “format pe baza consimțământului reciproc”.
Nouă runde de negocieri de pace mediate de ONU - cunoscute sub numele de
procesul de la Geneva II - începând cu 2014 au înregistrat puțin progres.
Președintele Assad a apărut din ce în ce mai dispus să negocieze cu opoziția.
Rebelii însă susțin că președintele actual trebuie să demisioneze pentru ca negocierile de
pace să poată aibă loc.
Între timp, puterile occidentale au acuzat Rusia de subminarea discuțiilor de pace
prin instituirea unui proces politic paralel.
Siria, se învecinează cu Libanul și Marea Mediterană spre vest, Turcia spre
nord, Irak spre est, Iordania spre sud și Israel spre sud-vest. Capitala Siriei și cel mai
mare oraș este Damasc. O țară a câmpiilor fertile, a munților înalți și a deserturilor, Siria
găzduiește diverse grupări etnice și religioase, inclusiv arabi sirieni, greci, armeni, asirieni,
kurzi, circasi, mandeni și turci. Grupurile religioase includ sunniți, creștini, alawiți, druzi,
ismaili, mandeeni, șiiți, salafis, iasidi și evrei. Gruparea Sunni constituie cel mai mare
grup religios din Siria.
De ce este important să fim informați de ceea ce se întâmplă în Siria? Pentru
că este aproape de Țara Sfântă Israel. Acest tărâm străbun a fost răvășit de mii de ani de
conflicte și va fi tărâmul unde vor avea loc evenimente importante într-un viitor apropiat,
evenimente care se vor desfășura sub ochii noștri și vor implica o coaliție internațională
cu scopul de a distruge … Israelul.
de Marcel URS
de Nelu Ciorba =
amerotim@yahoo.com(continuare din pagina 5)
Războiul zilei celei mari a Dumnezeului celui Atotputernic ...
Siria, un tărâm al conflictelor din trecut și din viitor
Al doilea
a vărsat potirul lui în mare. Și
marea s-a făcut sânge, ca sângele unui
ommort. Și a murit orice făptură vie, chiar și tot ce era în mare
Al treilea
a vărsat potirul lui în râuri și în izvoarele apelor.
Și apele s-au făcut
sânge.
Al patrulea
a vărsat potirul lui peste soare. Ș
i soarelui i s-a dat să dogorească
pe oameni cu focul lui. Și oamenii au fost dogoriți de o arșiță mare și au hulit Numele
Dumnezeului care are stăpânire peste aceste urgii și nu s-au pocăit ca să-I dea slavă.
Al cincilea
a vărsat potirul lui peste scaunul de domnie al fiarei. Și
împărăția
fiarei a fost acoperită de întuneric. Oamenii își mușcau limbile de durere.
Al șaselea
a vărsat potirul lui peste râul cel mare, Eufrat.
Și apa lui a secat, ca
să fie pregătită calea împăraților care au să vină din răsărit.
Apoi amvăzut ieșinddingurabalaurului și dingurafiarei, și dinguraprorocului
mincinos trei duhuri necurate, care semănau cu niște broaște.
Acestea sunt duhuri de draci, care fac semne nemaipomenite și care se
duc la
împărații pământului întreg, ca să-i strângă pentru războiul zilei celei mari a
Dumnezeului celui Atotputernic.
Duhurile cele rele i-au strâns în locul care pe evreiește se cheamă
Armaghedon.
Al șaptelea
a vărsat potirul lui în văzduh.
Și dinTemplu, din scaunul de domnie,
a ieșit un glas tare, care zicea: “S-a isprăvit!”
E adevărat că războiul din Siria, demonstrează ceea ce am scris de peste 10 ani
la această rubrică, și anume că
Împărații Răsăritului, Esticii,
(de data asta: Iran, China,
Rusia, pe terenul sirian)
se aliază politic, militar și economic pentru ca în curând,
foarte curând să fie pregătiți pentru adevăratul Armaghedon.
”
Ce vă zic vouă, zic tuturor: Vegheați
!” v-o spun eu pentru că de fapt a spus-o
Domnul Isus (Marcu 13:37).