12 / 24
ROMANIANTIMES
Publicația Romaniantimes dedică una din pagini a fiecărei luni ale anului 2018 aniversării
Centenarului României, reținându-vă atenția la evenimentele cele mai semnificative care s-au
petrecut în anul Marii Uniri.
Vă așteptăm cu sugestii ale materialelor de publicat conținând evenimente ale anului 1918.
Planificăm a sărbători împreună Ziua Marii Uniri, Sâmbătă, 1 Decembrie 2018.
Vă rugam să adesați sugestiile dumneavoastră grupului de inițiativă,
pentru metropola PORTLAND – VANCOUVER:
Andreea Bodea (503.784.6169), George Horga (503.421.8643), Persida Stana (503.803.8085),
Nelu Ciorba (503.708.3384)
(continuare din numarul trecut)
UNIREA BASARABIEI CU REGATUL ROMÂNIEI
Condi[iile unirii, puse de majoritatea româneasc],
men[ionate în declara[ia specific] a Sfatului {]rii, au fost
urm]toarele:
Sfatul {]rii
1.
urma s] duc] la bun sfâr\it o reform]
agrar], care trebuia s] fie acceptat] f]r]
obiec[iuni de guvernul român;
Basarabi
2.
a avea s] r]mân] autonom], având
s] aib] propriul s]u organ legislativ,
Sfatul {]rii
,
ales prin vot democratic;
Sfatul {]rii
3.
avea s] voteze bugetul local, urma
s] controleze consiliile zemstvelor \i ora\elor \i
avea s] numeasc] func[ionarii administra[iei
locale;
Recrut]rile aveau s] fie f]cute pe baze
4.
teritoriale;
Legile locale \i forma de administrare puteau
5.
fi schimbate numai cu acordul reprezentan[ilor
locali;
Drepturile minorit][ilor urmau s] fie garantate
6.
prin lege \i respectate în statul român;
Doi reprezentan[i ai Basarabiei aveau s] fac]
7.
parte din guvernul central român;
Basarabia urma s] trimit] în Parlamentul
8.
României un num]r de deputa[i propor[ional cu
popula[ia regiunii;
Toate alegerile aveau s] fie organizate pe baze
9.
democratice, urmând s] se bazeze pe votul
direct, egal, secret \i universal;
Noua
10.
Constitu[ie urma s] garanteze libertatea
cuvântului \i a religiei;
Urma s] fie proclamat] o amnistie pentru toate
11.
persoanele care comiseser] infrac[iuni politice
în timpul revolu[iei.
Aceste cerin[e/condi[ii însemnau o respingere a
sistemului politic [arist \i a politicii culturale de rusificare,
precum \i o hot]râre de a\ezare a provinciei pe un curs
nou, democratic, de dezvoltare.
Din cei 135 de deputa[i prezen[i, 86 au votat în favoarea
Unirii, 3 au votat împotriv], iar 36 s-au ab[inut, în special
în rândurile deputa[ilor germani, bulgari \i ucraineni, 13
deputa[i fiind absen[i ( lista \i op[iunile la votare). Citirea
rezultatului a fost înso[it] de aplauze furtunoase \i strig]
te entuziaste „Tr]iasc] Unirea cu România! Dup] votare
\i citirea rezultatului au fost invita[i în cl]dire prim-ministrul
Alexandru Marghiloman \i suita sa, c]rora li s-a comunicat
hot]rârea adoptat]. Prim-ministrul a luat cuvântul \i a
declarat c] “în numele poporului român \i al regelui s]u,
Majestatea sa Ferdinand I, iau act de hot]rârea Sfatului
{]rii \i proclam Basarabia unit], de data aceasta pentru
întotdeauna, cu România una \i nedivizibil].”
La 30martie/12 aprilie 1918, dup] întoarcerea premierului
român la Ia\i, s-as]rb]torit UnireaBasarabiei cuRomânia.
Decretul regal de promulgare a actului Unirii Basarabiei cu
România a fost datat 9/22 aprilie 1918.
Dup] ce la data de 2 aprilie 1918, Ion Incule[ \i-a dat
demisia din conducerea Sfatului {]rii, fiind numit ca
ministru f]r] portofoliu pentru Basarabia în guvernul
Marghiloman, a fost numit ca pre\edinte al Sfatului {]rii
omul politic Constantin Stere (2 aprilie 1918 - 25 noiembrie
1918) \i apoi PantelimonHalippa (25-27 noiembrie 1918).
Cea de-a doua sesiune a Sfatului {]rii \i-a [inut lucr]rile
între 25-27 noiembrie 1918. Dup] aprobarea reformei
agrare pentru Basarabia în noiembrie 1918,
Sfatul {]rii
a votat o mo[iune prin care aproba unirea f]r] condi[ii cu
România, exprimându-\i încrederea în viitorul democratic
al noului stat, în care nu mai era nevoie de o protec[ie
special] pentru Basarabia. La data de 27 noiembrie
1918, Sfatul {]rii s-a autodizolvat.
Lloyd George, pre\edintele Consiliului Suprem al
Conferin[ei de Pace de la Paris (Consiliu Suprem
format din Clémenceau, Wilson, Lloyd George \i Vittorio
Emanuele Orlando) îi comunic] la 3 martie 1920 lui
Alexandru Vaida-Voevod, pre\edintele Consiliului de
Mint\tri român, c] întrucât guvernul român a f]cut
dovada dorin[ei sale de a rezolva chestiunile în suspensie
în interesul României \i al Europei în general, guvernele
aliate consider] c] chestia basarabean] numai trebuie s]
r]mân] în suspensie. Nota Consiliului Suprem arat] c]
“dup] ce a luat în considera[ie aspira[iile de ansamblu ale
popula[iei basarabene, caracterul moldovenesc al acelei
provincii din punct de vedere geografic \i etnografic,
precum \i argumentele economice \i istorice, principalele
puteri aliate se pronun[] pentru aceste motive în favoarea
reunirii Basarabiei cu România, reunire care a fost formal
proclamat] de c]tre reprezentan[ii Basarabiei...”
Tratatul pentru recunoa\terea unirii Basarabiei cu
România s-a semnat la 28 octombrie 1920, la Paris, de
Consiliul ambasadorilor Imperiului britanic, Fran[ei, Italiei
\i Japoniei, pe de o parte \i ai României, pe de alt]
parte. Acest tratat recunoa\te României suveranitatea
asupra teritoriului basarabean, cuprins între Prut, Nistru,
vechea grani[] a Bucovinei \i Marea Neagr]. Articolul 9 al
Tratatului anun[] c] p]r[ile contractante vor invitaRusia s]
adere la acest Tratat, de îndat] ce va exista un guvern rus
recunoscut de ele. A\adar, detaliile acordului de recunoa\
tere a unirii Basarabiei urmau s] fie stabilite prin negocieri
directe între România \i Rusia.
Tratatul a fost ratificat de principalii semnatari: Anglia,
Fran[a \i România. Italia \i Japonia nu au ratificat Tratatul.
Rusia s-a men[inut în atitudinea de nerecunoa\tere a
actului unirii. Nici tratativele directe cu Rusia de la acea
vreme n-au dat vreun rezultat. În 1925, pentru întâia
dat], o delega[ie român] compus] din Langa-R]\canu,
Rubrică îngrijită de Lucia McNeff
Dr]ghicescu, M. Djuvara \.a. s-a întâlnit la Viena cu
delega[ia sovietic] condus] de Krestinski. De la primul
contact, ru\ii au pus chestiunea Basarabiei în a\a fel
încât delega[ia român] s-a v]zut nevoit] s] refuze
discu[ia \i conferin[a s-a dizolvat, f]r] nici un rezultat.
(Kiri[escu, 1989,
op. cit
.).
În toamna anului 1919, au fost convocate alegeri
parlamentare înBasarabia. Au fost ale\i 90 de deputa[i
\i 35 de senatori.
Pe 20 decembrie 1919, ace\tia au votat, al]turi de
reprezentan[ii altor regiuni române\ti, ratificarea
Actelor Unirii aprobate de
Sfatul {]rii
, de
Congresul
Na[ional din Transilvania
\i de
Congresul Na[ional
din Bucovina
. La 29 decembrie 1919, Parlamentul
României întregite a votat legile de ratificare ale Unirii
celei mari. Legile au fost depuse de bucovineanul Ion
Nistor, de basarabeanul Ion Incule[ \i de ardeleanul
|tefan Cicio Pop, mini\tri în cabinetul României Mari.
Timp de 22 da ani, Unirea cu România a ferit Basarabia
de r]zboiul civil rus, de tragediile colectiviz]rii, ale
Holodomorului, ale «
terorii ro\ii
» dezl]n[uit] de Ceka-
GPU-NKVD \i ale deport]rilor c]tre Gulag. Acesta era
întocmai scopul Sfatului {]rii, inclusiv al delega[ilor
ru\i sau ucraineni care au votat Unirea. În acest r]
stimp Basarabia a primit, conform datelor « Oficiului
interna[ional pentru refugia[i al Societ][ii Na[iunilor »
întemeiat de Fridtjof Nansen, zeci de mii de refugia[i
din Rusia \i Ucraina, majoritatea simpli civili (printre
care me\te\ugari sau mici pr]v]lieri evrei, credincio\i
pravoslavnici, simpli []rani ucraineni) care-\i riscau
via[a trecând Nistrul înot sau pe ghia[] sub gloan[ele gr]
nicerilor ru\i (uneori \i români). Dintre ace\ti refugia[i,
socoti[i nediferen[iat «
reac[ionari
» sau «
contra-
revolu[ionari
» de autorit][ile sovietice, to[i cei care se
mai aflau în Basarabia în vara anului 1940, cândArmata
Ro\ie a ocupat [ara, au fost deporta[i în Siberia.
O minoritate dintre locuitorii Basarabiei, îndeosebi
printre cei mai s]raci \i printreevreii de tendin[] radical]
(desprin\i din partidul socialist evreiesc «
Bund
» sau
Всеобщий еврейский рабочий союз
), era favorabil]
regimuluibol\evic\i,prinurmare,ostil]Unirii,c]reiais-a
opus \i pe carec]Uniunea Sovietic] s-a bazat pentru
a lupta politic împotriva României. Dintre toate teritoriile
pierdute de Imperiul Rus, Basarabia a fost singurul a
c]rui cedare nu a fost recunoscut] de URSS, nefiind
confirmat] de nici-un tratat semnat de guvernul bol\
evic. Prin urmare, acesta a reac[ionat împotriva Unirii
pe de-o parte suscitând în Basarabia îns]\i r]scoala
de la Tatarbunar, pe de alt] parte înfiin[ând în Ucraina
sovietic], pe malul stâng al Nistrului,c]Republica
Autonom] Sovietic] Socialist] Moldoveneasc], în
care a dezvoltat «
Moldovenismul
». La procesul r]
scula[ilor de la Tatarbunar, au venit, ca ap]r]tori ai
acuza[ilor, mul[i intelectuali comuni\ti din Europa
occidental] precum Henri Barbusse, careaucontribuit,
spre satisfac[ia Uniunii Sovietice, s] popularizeze în
str]in]tate imaginea unei Românii represive care ar
fi «
ocupat în mod nedrept un teritoriu profund doritor
de a fi sovietic.