Romanian Times | Aprilie 2018

8 / 24

Meditații creștine 8
ROMANIANTIMES
IDENTITATEA
Identitatea creștinului și sănătatea fizică
Dacă L-ai primit pe Domnul Isus ca Domn și Mântuitor al vieții tale, ai primit
mântuirea, iertarea de păcate și o nouă identitate. “Căci, dacă este cineva înHristos, este o
făptură nouă. Cele vechi s-au dus: iată că toate lucrurile s-au făcut noi. Și toate lucrurile
acestea sunt de la Dumnezeu, care ne-a împăcat cu El prin Isus Hristos” (2 Corinteni
5:17, 18a). Domnul Isus a venit în lumea noastră și a trăit o viață fără păcat. Totuși, El
a devenit păcat pentru noi și a plătit prin moartea Lui pe cruce, pedeapsa pe care noi o
meritam. Cei care am decis ca să Îl urmăm pe Domnul Isus, am primit natura Lui,
identitatea Lui, neprihănirea Lui și Duhul lui cel Sfânt.
Domnul Isus a venit ca noi să trăim o viață de victorie asupra păcatului,
viață care ne aduce bucuria, pacea și sănătatea la nivel de trup, suflet și duh. “…Eu
am venit ca oile să aibă viață și s-o aibă din belșug” (Ioan 10:10). Noi cei care aparținem
Lui, înțelegem că El nu Își împarte slava Lui cu nimeni. El este Stăpânul vieții noastre. Și
pentru că El este Stăpânul nostru, nimeni nu mai poate să pună stăpânire pe noi. Aceasta
este omare eliberare pentru noi, din cauză că știmcăDumnezeu ne iubește, ne vrea binele
și toate poruncileLui sunt bune pentru noi. Pe de altă parte, păcatul ne va aduce distrugere,
atât aici pe pământ cât și în veșnicie. Orice, sau oricine ia locul Lui Dumnezeu în viața
noastră, este un idol. Pentru că aparținem lui Dumnezeu, faptele noastre vor reflecta
identitatea făpturii noi pe care El o prelucrează în noi, în fiecare zi. “Eu sunt Domnul,
acesta este Numele Meu; şi slava Mea n-o voi da altuia, nici cinstea mea idolilor.”
(Isaia 42:8). Noi nu Îl adăugăm pe Dumnezeu în viața noastră, noi ne dăruim Lui din
dragoste și El devine Stăpânul nostru.
Domnul Isus, Marele nostru Preot, înțelege ispitele prin care trecem zi de zi
pentru că El Însuși a fost ispitit în toate, la fel ca noi, dar fără păcat. “Căci n-avem un
Mare Preot care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre, ci unul care în toate lucrurile a
fost ispitit ca şi noi, dar fără păcat.” (Evrei 4:15). Dumnezeu ne-a pus totul la dispoziție
ca să fim și noi biruitori asupra păcatului. Odată luminați în privința unor comportamente
greșite din viața noastră, noi vomalege să renunțămla ele pentru că Îl iubimpeDumnezeu
mai mult ca orice. “Cine are poruncile Mele şi le păzeşte, acela Mă iubeşte şi cine
Mă iubeşte va fi iubit de Tatăl Meu. Eu îl voi iubi şi Mă voi arăta lui.” (Ioan 14:21).
Cuvântul lui Dumnezeu este hrană pentru noi. Noi creștem în cunoașterea lui Dumnezeu
prin citirea Biblie, luminați de Duhul Sfânt. Noi oglindim, prin trăirea noastră, imaginea
Domnului Isus în lumea întunecată și fără speranță, atunci când trăim călăuziți de Duhul
Sfânt. Prin aceste articole vreau să descriu frumusețea noii identități, reflectată prin
transformarea caracterului nostru. În numerele anterioare am discutat despre: relația
cu Dumnezeu și cu alți oameni, iertare, muncă, bani, omul – coroana creațiunii, căsătorie
și despre sănătatea fizică. Doresc ca în acest articol să continui seria de discuții despre
identitatea creștinului și sănătatea fizică. Amamintit în articolul trecut motivele pentru
care noi trebuie să dorim și să căutăm să avem trupuri sănătoase. Am încheiat articolul
vorbind despre victoria pe care creștinul o are în mijlocul suferinței și a bolii.
Aș dori să încep cu o întrebare: „… cine a păcătuit: omul acesta sau părinţii lui,
de s-a născut orb?” (Ioan 9:2). Acesta este o întrebare care a fost pusă, chiar de ucenicii
Domului Isus Este o întrebare negrăită, dar pe care o poți citi pe fețele unor oameni, sau
o poți simți chiar în lăuntrul tău. Mă bucur așa de mult de îndrăzneala pe care au avut-o
ucenicii ca să spună clar și răspicat ce era în gândirea lor. Așa facem și noi la studiile
Biblice din Biserica noastră, Duminică dimineața. Avem libertatea să vorbim deschis și
astfel să ne aliniem gândirea cu învățătura Bibliei. În gândirea ucenicilor, un păcat anume
a cauzat defectul fizic în această întâmplare. Domnul Isus a răspuns ucenicilor: „N-a
păcătuit nici omul acesta, nici părinţii lui, ci s-a născut aşa, ca să se arate în el lucrările lui
Dumnezeu.” (Ioan 9:3). Iov a fost un om bogat, care trăia în ascultare de Dumnezeu, era
respectat de cei din jur, era sănătos şi avea o familie fericită. Dumnezeu îi atrage atenţia
lui Satan cu privire la Iov, spunând: „Ai văzut pe robul Meu Iov? Nu este nimeni ca
el pe pământ. Este un om fără prihană şi curat la suflet, care se teme de Dumnezeu
şi se abate de la rău.” (Iov 1: 8). Peste Iov s-au abătut trei mari nenorociri, chiar patru
aș spune dacă includem aici că soția lui nu îi împărtășește credința și-l îndeamnă să se
lepede de Dumnezeu. El și-a pierdut intr-o noapte, toată averea, i-au murit toți copiii și
s-a îmbolnăvit grav până acolo că a ajuns să se scarpine cu un ciob de sticlă. Cu toate
acestea, credința și încrederea lui Iov în Dumnezeu au rămas nezdruncinate. “Atunci,
Iov s-a sculat, şi-a sfâşiat mantaua şi şi-a tuns capul. Apoi, aruncându-se la pământ,
s-a închinat şi a zis: „Gol am ieşit din pântecele mamei mele şi gol mă voi întoarce
în sânul pământului. Domnul a dat şi Domnul a luat. Binecuvântat fie Numele
Domnului În toate acestea, Iov n-a păcătuit deloc şi n-a vorbit nimic necuviincios
împotriva lui Dumnezeu.” (Iov 1: 20-22). Înmijlocul acestei suferințe, prietenii lui încep
să-i aducă reproșuri și învinuiri grave. De fapt, ce ziceau ei era că, cu siguranță că Iov a
făcut un păcat anume care ia adus boala și necazul care au venit peste el. La fel ca ucenicii
Domnului Isus și ei au tras aceeaşi concluzie, cum că nenorocirea lui fusese cauzată de un
anumit comportament păcătos. E bine să nu fim grabnici să judecăm pe cei în suferință.
Cum spunea Iov:„Cel ce suferă are drept la mila prietenului, chiar dacă părăseşte frica de
Cel Atotputernic.” (Iov 6:14). Este adevărat că boala a intrat în omenire odată cu păcatul.
Este tot atât de adevărat și faptul că dacă ne complacem într-un comportament dăunător
trupului, cum ar fi cel al fumatului, o boală, cum ar fi emfizemul pulmonar, poate rezulta
din aceasta. Totuși, suferințele și bolile vin în viața noastră și pe neașteptate, chiar în viața
unor oameni care trăiesc în ascultare și supunere față deDumnezeu. Când amaflat că fetița
noastră s-a născut cu un defect la inima, primul gând a fost acesta: „Oare ce am făcut ca să
cauzez această boală fetiței mele?”. Acest gând acuzator m-a urmărit o perioadă lungă de
timp și mi-a luat pacea. Citind acest text din Ioan capitolul 9, mi-am realiniat gândirea cu
cea a Bibliei și am respins gândul acuzator și apăsarea care a venit peste înțeles,
pentru mine personal, că nu toate bolile vin din cauză că noi am săvârșit un anume păcat.
Dumnezeu nu a adus, în viața noastră, pedeapsă prin boala fetiței noastre. Dumnezeu e
un Tată bun, care ne iubește și care ne vrea binele. Ba mai mult, Dumnezeu face ca toate
lucrurile să lucreze împreună spre binele nostru, dacă Îl iubim pe El. Noi nu mai trăim
sub frică, condamnare sau blestem. Domnul Isus ne-a împăcat cu Dumnezeu, care acum
este Tatăl nostru. Numai este nici o condamnare pentru cei care sunt în Christos. (Romani
8:28). A fi în Christos înseamnă a-L iubii pe El și a face voia Lui. Pentru cei care sunt
în Christos, păcatul este o urâciune care Îi despart de Iubitul inimii lor. Când un creștin
cade în păcat, nu poate să rămână acolo pentru că nu poți să rămâi în Christos și să rămâi
și în păcat - este o alegere. Mă rog ca toți să facem alegerea de a alerga la Domnul Isus,
Mijlocitorul nostru, să ne mărturisim păcatele și să ne lăsăm de ele.
Fiecare avem dorința veșniciei în inimile noastre, unde nu vommai experimenta
boală, lacrimă și suferință. Drumul spre casa cerească însă e presărat și cu necazuri. Totuși,
sunt unele suferințe pe care ni le aducem în viața noastră noi, cu mâna noastră,
pentru că nu urmăm sfaturile Scripturii. Păzindu-ne de anumite comportamente
condamnate în Scriptura, ne ferim de a ne atrage singuri, suferință în trup, suflet
și spirit.
Idolul Mâncării
Mâncarea, un lucru necesar și bun creat de Dumnezeu pentru noi, poate
deveni un idol. Idolul mâncării poate să ia mai multe forme, printre care: ortorexia și
îmbuibarea. Ortorexia este obsesia de a mânca sănătos. A mânca sănătos, pentru cei
care suferă de această obsesie, este centrul preocupării lor. Ei își dedică timpul, energia și
resursele pentru a urma cea mai nouă dietă recomandată. Acest comportament alimentar,
este o tulburare care ține de psihiatrie și este anormal. Pe seama acestor oameni se fac
mulți bani. Tot timpul apar noi recomandări referitoare la ce avem voie să mâncăm și
ce nu. Noi creștinii, trebuie să fim înțelepți și să urmăm învățăturile Biblie cu privire la
alimentație. Totuși, nu trebuie să facem din alimentație scopul final al existenței noastre.
Trupul și mâncarea sunt trecătoare, dar atitudinea de ascultare, din dragoste
pentru Dumnezeu, este ceea ne va forma omul din lăuntrul, care va trăii veșnic.
Noi nu trebuie să pierdem din vedere faptul că trăirea noastră pe acest pământ este pentru
a-L glorifica pe Dumnezeu. “Mâncărurile sunt pentru pântece şi pântecele este pentru
mâncăruri. Şi Dumnezeu va nimici şi pe unul, şi pe celelalte.” (1 Corinteni 6:13).
Ascultați ce scrie Apostolul Pavel în Epistola către Coloseni: “ Dacă aţi murit
împreună cu Hristos faţă de învăţăturile începătoare ale lumii, de ce, ca şi cum aţi trăi
încă în lume, vă supuneţi la porunci ca acestea: „Nu lua, nu gusta, nu atinge cutare
lucru!” Toate aceste lucruri, care pier odată cu întrebuinţarea lor și sunt întemeiate pe
porunci şi învăţături omeneşti, au, în adevăr, o înfăţişare de înţelepciune într-o închinare
voită, o smerenie şi asprime faţă de trup, dar nu sunt de niciun preţ împotriva gâdilării firii
pământeşti.” (Coloseni 2:20-22). Ortorexia este foarte la modă în zilele noastre. Eu o văd
ca pe o închinare înaintea creaturii, punând astfel pe primul loc trupul, nu Creatorul lui.
Acești oameni nu sepot bucurade alimentație. Ei se îngrijorează încontinuuce sămănânce
sau ce să bea. Eu nu spun că noi nu trebuie să mâncăm sănătos. Chiar dimpotrivă, cât
depinde de noi, vom lupta ca să avem trupuri sănătoase, ca să putem slujii lui Dumnezeu
și celor din jur la capacitate maximă. Dar această decizie de a ne alimenta trupurile cu
hrană sănătoasă, trebuie să vină dintr-o motivație corectă nu idolatră. Domnul vrea ca noi
să ne mâncăm mâncarea cu bucurie și cu mulțumire, recunoscând purtarea Lui de grijă
asupra vieții noastre.
Va continua.
MARINELABUZAS