Romanian Times | Septembrie 2019

10 / 24

ROMANIANTIMES
VLADIMIR TISMĂNEANU 10
Lecții și moșteniri
Annus mirabilis 1989 a fost deopotrivă un moment de
grandoare și de sublim final pentru intelectualii central
și est-europeni.
Vremedemaimult depatrudecenii, ei aupututfidescriși
ca aparținând unei categorii sociologice și politice
aparte. Acești intelectuali au împărtășit caracteristici
care i-au distins de colegii lor din Occident: afirmarea
existenței valorilor morale, reticența legată de schemele
utopice, scepticismul vizavi deparadigmele redemptive,
respingerea colectivismului în orice formă s-ar afla.
Înmulte dintre cazuri, politica era privită ca un degradant exercițiu întru ipocrizie. Vorbesc
aici, desigur, de acei intelectuali care au rezistat și/sau au subminat regimurile leniniste
din regiune. Mă gândesc în special la cei care au alimentat o cultură democratică anti-
comunistă, acei indivizi care au creat finalmente mișcarea disidentă. Ei erau intelighenția
critică, adică „forțele armate” ale tăcutei revoluții din 1989.
Unele din evenimentele fatidice ale Europei Est-Centrale au fost declanșate tocmai de
intervenția intelighenției critice în dezbaterile publice: de la Cercul Petőfi din Budapesta
la Cele două mii de cuvinte ale lui Ludvík Vaculík, în timpul Primăverii de la Praga, fără
a mai vorbi de imensul impact pe care l-a avut eseul lui Václav Havel, Puterea celor fără
de putere, în întreaga zonă. Experiențele redeșteptării politice în Europa Centrală și de Est
au creat un statut special pentru acești intelectuali. Au fost făcuți să se simtă importanți
și de neînlocuit. Discursul lor a permis emanciparea în sensul că a demitizat minciuna
prevalentă (minciuna de stat) și i-a invitat pe oameni să trăiască în adevăr.
Viziunea lor asupra politicii a fost fundamental anti-politică, adică anti-machiavelică. Au
respins logica acordurilor tacite și a consimțirilor și au propus în schimb logica onoarei,
a revoltei și a eliberării. În vreme ce sistemul încerca să penetreze toate aspectele vieții
cu ale sale tentacule ideologice, intelectualii critici au oferit o viziune alternativă care nu
credea decât în adevărul libertății. Au jucat un joc periculos; apoi, au plătit cu închisoare
sau exil; și totuși, într-un final, eforturile lor au fost răsplătite prin sprijinul populației.
Ceea ce trebuie să reținem atunci când analizămmoștenirea intelectualilor după 1989 este
că acapararea puterii nu a reprezentat visul disident suprem: activiștii anti-politici ai anilor
1970 și 1980 erau dedicați restaurării adevărului și moralității în sfera publică, reabilitării
virtuților civice și eliminării metodei totalitare de control, intimidare și coerciție.
Revoluția lor a fost auto-limitată. Au dorit implozia regimurilor comuniste cu ajutorul
„dinamitei” valorilor democratice. În acest sens, ei au reușit! Este adevărat, noua ordine
politică nu a fost chiar un paradis liberal și tot felul de fenomene dizgrațioase au ieșit
la suprafață: cinismul galopant, corupția, înstăpânirea economică a fostei nomenclaturi,
puseurile șovine și naționaliste de intoleranță și ură, noile forme de excluziune și aroganță
etnică.
Europa Estică și Centrală de după 1989 a fost un laborator politic și economic în care noile
aranjamente instituționale au fost puternic influențate de moștenirile celor patruzeci de ani
de leninism. În 1989, atunci când regimurile comuniste se prăbușeau, atitudinea prevalentă
în aceste țări privind intelighenția critică a fost una de simpatie și chiar de admirație. Trei
decenii mai târziu, intelectualii par a-și fi pierdut mare parte din aura morală și sunt adesea
atacați drept campioni ai futilității, arhitecți ai dezastrului și visători incorigibili...
/ 09.09.2019
Adevăr, curaj, încredere: In Memoriam László Rajk, Jr. (1949–2019)
Arhitectul și dizidentul din Ungaria László Rajk a încetat
din viață la 70 de ani. Tatăl său – fostul ministru de externe
comunist cu același nume -a fost executat de comuniști în
1949 după un proces-spectacol .
Arhitectul și scenograful Rajk (1949 - 11septembrie
2019) s-a implicat în mișcarea dizidentă din Ungaria
comunistă din anii 70, susținând publicațiile samizdat. A
fost ales membru al parlamentului Ungar în 1990. După
execuția tatălui său și arestarea mamei sale, Laszlo Rajk
a fost crescut într-un orfelinat și i s-a dat un alt nume. In
1954, după eliberarea mamei sale din detenție și-a reluat
numele.
Comunitatea internaționalăaprietenilor societățiideschise
a suferit în ultima vreme câteva lovituri dureroase. Mai
cu seamă că ele privesc Ungaria, țara în care Viktor
Orbán și camarila sa cleptocratic-autoritară se străduiesc
din răsputeri să emasculeze statul de drept, presa liberă,
justiția independentă. Întâi s-a stins din viață, pe 19 iulie,
Ágnes Heller (1929–2019), gânditoare umanistă de
mare profunzime, spirit neliniștit și nedomolit în lupta
pentru valorile adevărului, încrederii și toleranței. Apoi,
pe 11 septembrie, a trecut în lumea drepților László
Rajk, Jr., arhitect, disident, unul din liderii istorici ai
Alianței Democraților Liberi. Iar vineri, 13 septembrie,
a încetat din viață unul din marii romancieri și eseiști
central-europeni, György Konrád (1933–2019), autorul
unor cărți fundamentale despre antipolitică, melancolia
post-comunistă, rezistența la ofensiva naționalismului
primordialist, etc.
Mă voi limita în acest text să împărtășesc câteva din
propriile mele amintiri despre László (Laci) Rajk. Purta
același prenume precum tatăl său, militantul comunist
executat după unul din sinistrele procese-spectacol din
anii stalinismului dezlănțuit (1949). Se discuta mult la
noi în casă despre acele monstruoase înscenări, Rajk Sr.
fusese voluntar în Brigăzile Internaționale din Spania, la
fel și ai mei. În anii războiului, Rajk-tatăl a fost unul din
liderii rezistenței anti-naziste, a fost arestat, schingiuit,
condamnat. În anii imediat postbelici, a fost membru al
Biroului Politic, ministru de externe, ministru de interne,
deputat, etc.
Relațiile cu echipa moscovită condusă de Mátyás Rákosi
erau extrem de tensionate. În plus, Rajk era prieten, încă
din Spania, cu unii dintremembrii Olimpului comunist de
la Belgrad. Nu voi intra în detalii, am analizat subiectul în
cărțile mele, inclusiv Reinventarea politicului. Europa de
Est de la Stalin la Havel. László Rajk Jr. s-a născut pe 21
ianuarie 1949. Tatăl său a fost condamnat ca spion titoist
și spânzurat pe 15 octombrie 1949. Fiul nu și-a cunoscut
deloc tatăl.Apoi a fost arestată mama sa, Julia, iar el a fost
plasat, sub nume fals, într-un orfelinat. În martie 1953,
murea Stalin, iar puțin după aceea începea noua apropiere
de Iugoslavia. Iuda-Tito devenea, din nou, tovarășul
Tito. Acuzațiile din 1949 deveniseră stânjenitoare pentru
Rákosi&co. Iulia revenea acasă și obținea dreptul de a-și
recupera fiul. În octombrie 1956, mama și fiul participau
la ceremonia reînmormântării publice a celui ucis cu șapte
ani în urmă. Sute de mii de oameni erau acolo, înfruntând
o ploaie inclementă. Există câteva fotografii de atunci, cu
Julia și Laci, piese iconice din arhiva onoarei și a suferinței
din Europa de Est. Le-am arătat joia trecută studenților
mei, tocmai aflasem de laAndrás Bozóki trista veste.
Laci a terminat liceul, a devenit un arhitect de succes.
La putere se afla János Kádár, cândva prietenul tatălui
său, omul care-l convinsese pe Rajk să recunoască acele
diabolice crime din actul de acuzare. Ca în Koestler,
Rubașov și Ivanov. Kádár i-a promis viața. L-a mințit.
După ani de zile, într-o seară la Varșovia, era în martie
2000, am purtat cu Laci o lungă discuție despre stalinism,
fascism, antifascism, rezistență, disidență. Eram în barul
hotelului Bristol, participam amândoi la o conferință
organizată de cotidianul Gazeta Wyborcza. L-am întrebat
dacă în toți anii de după 1956 s-a întâlnit vreodată cu
Kádár. Azâmbit amuzat: „Eram cu mama la un spectacol
de teatru, chiar în fața noastră s-au așezat Kádár și soția
sa. Ne-au observat de îndată. În timpul pauzei, au plecat”.
În anii ’80, când tirania lui Kádár se transformase într-un
despotism mai puțin întunecat decât cele din alte țări din
Est, Laci a fost unul din exponenții renăscutei societăți
civile. Opoziția Democratică s-a transformat apoi în
partid politic, Laci a devenit parlamentar liber-democrat.
Afost cel care a imaginat scenografia reînmormântării lui
Imre Nagy în iunie 1989. Se cunoștea cu Viktor Orbán, a
ascultat emoționat cuvântarea care l-a propulsat pe tânărul
avocat anticomunist într-un personaj politic național și
internațional.
O altă amintire: martie 1999, Universitatea Central
Europeană, conferința despre anul 1989 organizată de
Sorin Antohi (pe atunci prorector) și de mine. Sunt acolo
Kati Marton și soțul ei, ambasadorul Richard Holbrooke,
Flora Lewis, Adam Michnik, Katherine Verdery, Gail
Kligman, Karen Dawisha, Miklós Haraszti, G. M. Tamás,
Gabor Demszky, Ilya Prizel, Bart Kaminski. Prelegerea
centrală, the keynote address, a fost rostită de Ágnes
Heller. Cea de închidere a fost ținută de Timothy Garton
Ash. În prima seară suntem invitați la Laci, e acolo și
George Konrád.Wine and cheese, discuții intense, glume,
amintiri. Richard Holbrooke se duce în biroul lui Laci,
fusese sunat pe celular. După vreo cinci minute, revine:
„Era Miloșevici. A respins propunerile noastre. Va fi
Triumful răului în flacăra mistuirii
Luca 11-23 ; 16-13
Apocalipsa 20:10
Răul zboară-n toate, prin sateliți și fire,
Prin energii ascunse în crăpături de aer;
Strivit e creștinismul de lipsa de cinstire,
Aproape-i sucombarea de cel din urmă vaier!
Lumea se tot zbate în dense confruntări
Într-ale ei exite plantate tot mai rar;
Din trupul ei cad părți ce nu-și găsesc salvări,
Pe margine de drumuri se zbat și-ncet dispar.
Că ea mereu tot strânge cu cel ce ispitește
Și-și ruinează-ncet vigoarea existenței;
Că bruma ce adună din palme-o risipește,
Iar tic-tacu-i sună din trâmbița scadenței.
Mamona-și dezlipește solzi din cruda fiară,
Trufaș, pe-a lui coroană el și-i potrivește
Și de pe-ntreg pământul miliarde cară;
Dar focul din coroană în veci îl mistuiește.
Amin!
Vasile Ghiță
9-14-2019
război”. Nu m-am putut înfrâna, l-am întrebat: „How did
he have your phone number?” S-a uitat cumva intrigat și
a trecut la alt subiect. Pe 24 martie începea bombardarea
Serbiei. Într-o lume a pasiunilor tribale și a atașamentelor
gregare, László Rajk Jr. a apărat cu ceea ce putem numi
curaj civic valorile civilității democratice.Atrăit sub semnul
demnității și al responsabilității. Să se odihnească în pace...
Washington, D.C.
15 septembrie 2019