"Cercetați toate lucrurile, si păstrați ce este bun!"

Apostolul Pavel

Moto: Libertatea lupilor înseamnă moartea oilor (Isaiah Berlin)


Vremuri de război, propagande și neostalinism xenofob autarhist

O lume a războaielor și o lume a propagandei. Aceasta este noua realitate în care trăim. Și încă din ce în ce mai rău. Războaiele sunt teribile: în Ucraina, Orientul Mijlociu și Sudan. Propaganda turează peste tot: TV, web, rețele de socializare. Comunicațiile intense și globalizarea fac ca veștile rele, adesea scenarii falsificate, să ajungă peste tot, generând o anxietate universală greu de stăpânit.

România are tradiții solide în a opune propagandei contrapropagande care mai de care mai radicale și mai fundamentaliste. Miturile doctrinare și comunismul naționalist, impregnând timp de aproape o sută de ani mentalul colectiv, își extrage azi roadele din fluența cu care cele trei tentative - stând la baza fie a extremei drepte, fie a extremei stângi - au alimentat un bazin dominat de un specific românesc, pe care chiar în aceste momente dure ale istoriei îl exploatează dezvoltările ce stau la baza unei crize fără precedent. Dreapta radicală și mișcările antisistemice hibride diluându-se, după ce la începutul secolului XXI mișcările antiglobaliste se temperaseră, au făcut loc anarhismului cooperativist local, definit de o distanțare - cel puțin în intenție, adesea prohibită - față de stat și o inventare peste tot în lume a unor grupuri de supraviețuire sofisticate, ce par a indica tendința în viitorul pe termen mediu.

Unele mutații și bizarerii funcționale sunt vizibile la tot pasul. Evoluând mai ales înspre protocronism, populism și tradi­ționalism ultra‑ortodox și ultranaționalist, conducătorii din ultimele trei decenii, sau cei de azi, ca și culturnicii lor, țintesc din nou către anihilarea culturii civice, laice, intelectuale, a culturii specifice dezbaterii, libertății de expresie, dialogului și democrației; un fundamentalism extremist, bine finanțat și susținut politic și media, scoate la lumină din nou instrumentele dictaturilor din anii ’30, ’50, ’70, anii isterici ai propagandei și ame­nințărilor de tip extremist. Neostalinismul xenofob autarhist își repetă colosala demență: nici cel de pe vremea lui Ceaușescu, nici cel reînnodat azi schematic, nu vor să revizuiască punctele de vedere, persecutându-i, dimpotrivă, pe reformatori, ceea ce pune presiune pe populații, care aleg exodul în mod hemoragic.

Întrebarea care se pune este de ce statul român, prin clanurile de putere, susține, și la ora actuală, aproape numai figuri și grupuri ce vin din zona propagandei totalitare, iar pe de altă parte, în ciuda legislației asumate oficial, interzice sau subminează puternic personalitățile din zona democrației.

Ce educație primesc tinerii, dacă le reducem orizontul numai la modele și autori ai literaturii scrise sub totalitarism și la agenți de influență ai propagandelor totalitare?

Despre care Europă vorbim, și despre care Românie, dacă sunt livrate public, mai mult spre a fi salvate și legitimate, aproape toate valorile im­puse de regimurile totalitare?


Despre forța propagandei, cu luciditate, acum 75 de ani

Mecanismul prin care operează azi propaganda rusă (v. sovietică) este descris, poate pentru prima oară la noi, de mama Monicăi Lovinescu. Rămasă în țară ostatică, în perioada de început a bolșevizării României, mama o avertizează pe fiica sa:
… într‑o marţi dimineaţa de 17 ianuarie 1950, Ecaterina Bălă­cioiu îi scrie de la București, fiicei sale, Monica Lovinescu la Paris, încărcată de resemnare şi de luciditatea bunului român ce asistă fără putere la „invadarea şi la mutilarea ţării sale”:
„O, scumpa mea, toţi cei care îşi închipuie că trecutul se va în­toarce exact cum a fost sunt orbi, obtuzi, inconştienţi. N‑au habar de uriaşa muncă de propagandă ce se desfăşoară aici. Ca şi cum ai vrea să redai un ten ca crinul celor care au suferit de vărsat de vânt. Aş vrea, draga mea, să te pun în gardă împotriva speranţelor deşarte. Cu cât trece timpul, cu atât pierdem teren…
La voi, mordibezza, hiperestetism – faţă de forţa asta, de avalanşa care s‑a pornit şi n‑o să mai poată fi oprită de nimeni şi de nimic: asta nu din cauza justeţei „geniale” a marxismului, ci fiindcă poporul s‑a ridicat, e în plin marş şi are să distrugă totul. „Proşti, dar mulţi” (Alexandru Lăpuşneanu). Că vor fi păcăliţi şi că‑şi vor da seama prea târziu, asta‑i altă poveste; dar forţa s‑a dezlănţuit şi, ca o erupţie de lavă inepuizabilă, are să culce la pământ şi are să pârjolească tot ce întâlneşte în cale” (citat din volumul Bălăcioiu‑Lovinescu, Ecate­rina: „Scrisori către Monica”, 1947‑1951, Ed. Humanitas, 2012).
Îndemnul mamei, rămasă prizonieră în țara invadată de sovietici, către fiica sa, rămasă de cealaltă parte a Cortinei de Fier, e pătruns de un autentic patriotism nobil și liberal:
„chiar şi dacă se întâmplă ce e mai rău, tu trebuie să fii o fiinţă raţională; va trebui să trăieşti, nu pentru răzbunare, ci pentru cei care te‑au iubit şi care poate au murit, căci, dulcea mea copilă, dragostea mea e atât de mare, încât am să‑ţi urmăresc de dincolo, din ceruri, paşii, faptele, ascensiunea…” (28 decembrie 1949, Ecaterina Bălă­cioiu Ex‑Lovinescu, mama, către fiica sa Monica Lovinescu).
               
Propaganda derulată de Rusia azi, prin vehiculul războiului hibrid,  care o atașează la maskirovka, operează la fel asupra mentalului populației. Avantajele oferite Răului propagandelor de tehnologia și comunicațiile de azi, mergând până la TikTok și strategii cyber sofisticate, după 75 de ani, sunt evidente. Când se vor trezi cei ce acum au fost prostiți și târâți în neant prin râurile manipulării către generarea unui haos fără precedent al țărilor și popoarelor, va fi prea târziu. Spre deosebire de anii ’50, ai bipolarității, când puteai fugi din dictatură în Lumea Liberă, astăzi, nimeni nu va mai putea fugi nicăieri din dezastrele ce vor șterge de pe fața pământului țările slabe și popoarele amăgite. Toată lumea va fi ostatică în iluzia unei false libertăți.