ÎMPĂRĂŢIA – MÎNTUIRE - BISERICA
Citeste articolul complet in varianta e-book "carte electronica"
Împărăţia, Mîntuire şi Biserica sunt trei termeni scripturali care trebuie înţeleşi în contextul Scripturii.
Domnul Isus când a fost pe pământ mai întâi şi-a întemeiat Împărăţia, apoi a definitivat Mântuirea şi a pus bazele Bisericii.
ÎMPĂRĂŢIA lui Dumnezeu sau Împărăţia cerurilor sau Împărăţia care va dăinui veşnic este amintită de peste 100 de ori în Scriptură începând din cartea 1 Cronici până la Apocalipsa. Locul predominant al prezentării sunt evangheliile cu prioritate Matei şi Luca, iar Evanghelia după Matei este supranumită Evanghelia Împărăţiei. Pentru o adâncire în studierea Împărăţiei lui Dumnezeu recomand citirea şi recitirea de mai multe ori a Evangheliei după Matei.
Evanghelia după Matei are 12 pilde referitoare la Împărăţia cerurilor, numite pildele Împărăţiei, pe care le voi prezenta într-o ordine uşor accesibilă, folosind acrostihul ÎMPARATIA. Pildele Împărăţiei prezintă tainele relaţiei din Împărăţia lui Dumnezeu la nivel de individ şi grup.
Binecunoscuta rugăciune poetică „Tatăl nostru” dă definiţia Împărăţiei lui Dumnezeu: „Tatăl nostru ... vină Împărăţia Ta; facă-se voia Ta, precum în cer şi pe pământ.” Definind poezia evreiască ca o combinaţie de rânduri ale versului care se completează unul pe celălalt, tragem concluzia din rugăciunea poetică că Împărăţia lui Dumnezeu este locul unde se face voia lui Dumnezeu aşa precum se face voia Lui în cer. În Matei 7:21 găsim aceiaşi ideie: „... va intra în Împărăţia cerurilor, cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri”. La această cerinţă s-a conformat şi Omul Isus Christos. El a fost total dedicat împlinirii voii lui Dumnezeu, a trăit pentru aceasta: „Mâncarea Mea este să fac voia Celui ce M‑a trimis…” (Ioan 4:34). În primele trei evanghelii este menţionat următorul adevăr: „Adevărat vă spun că unii din cei ce stau aici nu vor gusta moartea până nu vor vedea pe Fiul omului venind în Împărăţia Sa” (Matei 16:28; Marcu 9:1; Luca 9:27). Voia Tatălui a fost înfăptuită prin acceptarea paharului suferinţei pentru întreaga lume. În Gheţimani Omul Isus Christos S-a rugat, zicând: „Tată, dacă nu se poate să se îndepărteze de Mine paharul acesta, fără să-l beau, facă-se voia Ta!” (Matei 26:42). În multe locuri din Scriptură găsim profeţii cu referire la Domnul Isus, în împlinirea voii Tatălui, care pentru El a constat în venirea Lui în lume pentru mântuirea întregii omeniri. Omul Isus Christos a venit în Împărăţia Sa veşnică prin moartea şi învierea din morţi, intrând cu un trup veşnic într-o Împărăţie veşnică.
Definesc ÎMPARATIA ca fiind inima omului care se Îmbracă cu haina neprihănirii pentru fi putea fi prezent la nunta Fiului Împăratului Împărăţiei cerurilor. Este individul care acceptă Metamorfoza transformării omului nou spre statura plinătăţii lui Christos. Sunt acei care, prin citirea şi adâncirea Scripturii sub călăuzirea Duhului Sfânt, trăiesc învăţăturile Scripturii, au ieşit din anturajul lumii şi se Pregătesc pentru întâmpinarea Mirelui ţinând candela aprinsă (Cuvântul lui Dumnezeu) şi păstrând suficient untdelemn (Duhul Sfânt fără măsură) pentru a duce mântuirea până la capăt. În Împărăţia lui Dumnezeu vor fi cei care judecaţi fiind de Dumnezeu potrivit cu adevărul, după legea Autorevelată în inimile lor, vor fi găsiţi vrednici de Împărăţie. Împărăţia lui Dumnezeu este a celor care au fost iertaţi şi în acelaşi timp a celor care, Responsabili fiind faţă de Dumnezeu, iartă aşa cum au fost ei iertaţi. Cel ce găseşte Împărăţia, se leapădă de tot ce are, îl primeşte pe Domnul Isus ca Domn şi Mântuitor, şi astfel într-o relaţie continuă cu Domnul, îşi Asigură viaţa pe pământ şi în ceruri. Viaţa veşnică este plata Tocmită de Împărat încă de pe vremea când era pe pământ. Alături de plata tocmită de Împărat, moştenitorii Împărăţiei vor fi răsplătiţi funcţie de Isprăvnicia care o vor dovedi-o strălucind ca nişte lumini în lume. Alegerea celor ce vor moşteni Împărăţia va fi în baza principiilor enunţate cu mult timp înainte şi prezentate de Scriptură.
MÎNTUIREA este scăparea omului de sub urmările călcării legilor divine. Ea are de-a face cu natura omului şi cu faptele făcute de el fiind născut în păcat. Omul nu se poate mântui pe sine. El nu se poate spăla de păcatele sale, nu se poate dezvinovăţi şi nici nu se poate ascunde de pedeapsa pentru păcat. Mântuirea este procesul de eliberare a omului de sub păcat prin credinţa în Domnul Isus, Mântuitorul lumii şi numai prin această credinţă, şi nicidecum prin fapte - aţi fost mântuiţi, prin credinţă ...Nu prin fapte. (Efeseni 2:8,9). De-a lungul istoriei singura soluţie de mântuire a fost, este şi va fi credinţa în jertfa Domnului Isus pentru că în nimeni altul nu este mântuire: căci nu este sub cer nici un alt Nume dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiţi. (Faptele apostolilor 4:12). Cei din vechime (Înainte de Christos = Before Christ = B.C.) au crezut într-o mântuire care avea să vină prin Mesia. Cei din vremea noastră (Anno Domini = Anul Domnului = A.D.) au crezut, cred şi vor crede într-o mântuire care a venit prin acelaşi Mesia.Prin Domnul Isus, mântuirea s-a realizat de drept. Pentru fiecare individ mântuirea este un proces care se realizează de fapt, prin credinţă, prin har.
Definesc MÎNTUIRE, în procedeul acrostih, ca fiind Mărturisire + Închinare + Neprihănire + Transformare + Urcare + Izbăvire + Răscumpărare + Eliberare.
Definesc BISERICA prin procedeul acrostih ca fiind: Botez + Impărăție + Salvare (Mântuire) + Edificare + Relaţie + Identittae + Conformare + Adevăr.