"Cercetați toate lucrurile, si păstrați ce este bun!"

Apostolul Pavel

Obositi de atata tensiune adunata pe parcursul unui an plin informatii contradictorii, de framantari spirituale si incertitudini sociale, nazuim dupa un timp de liniste, de tihna, dupa un cantec topit intr-o cana de ceai parfumat. Intruparea Mantuitorului aduce si in vremuri pandemice speranta si lumina peste framantarile noastre ajutandu-ne sa ne relationam corect la un eveniment crucial al umanitatii: Dumnezeu s-a facut om si a locuit printre noi plin de Har si Adevar (Ioan 1:14).

Covid nu numai ca a ucis milioane de oameni si i-a afectat pe foarte multi, ci a fost si o pandemie a dezbinarii in gruparile eclesiale si intre oameni in general. Daca se spunea ca incercarea/suferinta ne uneste se pare ca acum de prea mult bine am devenit foarte polarizati si usor de impartit.

Ti-ai prins vreodata degetul in usa? Sau te-ai lovit cu degetul mic de la picior de vreun corp de mobila? Durerea este imediata, puternica, intensa. In acel moment nu te mai poti gandi la nimic altceva. Intreaga lume se reduce la durerea unui deget fie el si de la picior. Nimic altceva nu mai conteaza pentru cateva secunde. Insa dupa un timp, cand durerea dispare, iți dai seama ca deși nu a fost o experiența placuta, durerea nu ne mai domina gandirea.

Asta ne face durerea, ne reduce perspectiva. Cand suferim, fie ca este fizic sau emoțional, tot ce ne pasa in acel moment este durerea pe care o simțim. Nu avem chef de discuții filosofice și nu mai putem pune lucrurile in perspectiva corecta. Ceea ce simtim, durerea noastra, este cel mai important lucru din lume pentru noi.

Cred ca in timpul acesta destul de bulversant pe care il traversam devenim oameni cu o perspectiva deformata.
In Evanghelia lui Matei (cap 18) Domnul Isus prezinta o intamplare care evidentiaza ideea unei perspective corecte. Christos a spus ucenicilor sai despre un slujitor care avea o datorie de zece mii de talanți iertata de un rege milostiv. Aceasta este o suma uimitoare de bani. Este dificil de convertit exact in termeni moderni, deoarece un talant a fost din punct de vedere tehnic o greutate (in jur de 30 kg) și nu o unitate de moneda; a variat ca valoare in funcție de materialul cantarit. Daca presupunem ca talantul era de argint, fiecare ar fi in valoare de aproximativ 6000 de denari, aproximativ douazeci de ani de salariu pentru un zilier. Daca luam ratele minime actuale de plata, datoria iertata de milostivul rege ar fi de cateva miliarde de dolari. Da, miliarde, nu milioane. Suma este uimitor de grozava și a ierta aceasta datorie arata incredibila indurare a regelui.    

Intretasuta in aceasta imagine este prezentare clara a Evangheliei. Cu toții suntem pacatoși care avem o datorie in fața lui Dumnezeu din cauza razvratirii noastre. Acea datorie este masiva, lucru pe care nu l-am putea rambursa niciodata. Vom putea avea intrare inaintea lui Dumnezeu numai daca El ne iarta datoria. De obicei perspectiva pe care o avem asupra noua insine este ca suntem foarte buni cu ceva accente/aspecte rele din cand in cand. Parabola prezentata de Mantuitorul ne arata ca suntem total pierduti si avem nevoie de mila. Cu adevarat ni s-a iertat mult.    

De ce folosește Isus Christos un numar atat de mare atunci cand descrie datoria pe care slujitorul o are fața de rege? Pentru a pune in perspectiva corecta iertarea pe care suntem datori sa o aratam celor din jur, celorlalți credincioși. Pilda continua sa descrie pe slujitorul iertat intalnindu-se apoi cu un coleg de slujba care ii datora o suta de denari. Aceasta este o suma rezonabila de bani, aproximativ trei luni de salariu pentru un zilier. Primul slujitor nu a invațat lecția despre iertarea propriei sale datorii și nu arata mila fratelui sau, cerandu-i sa ramburseze datoria.

Mesajul parabolei este clar: trebuie sa ne iertam frații. Ne poate fi greu, pare ca va costa mai mult, dar daca vedem lucrurile in perspectiva a ceea ce a facut Dumnezeu pentru noi, nu avem alta cale de ales. De fapt, Isus o numește o problema atat de importanta, incat slujitorul care nu ierta se afla sub judecata lui Dumnezeu. Acțiunile sale au dezvaluit ca nu a apreciat iertarea si mila lui Dumnezeu.

Toate acestea depind de perspectiva. Datoria pe care al doilea slujitor o avea era semnificativa si adesea, raul pe care ni l-au provocat alți oameni este insemnat. Nu vreau sa minimalizez durerea resimtita de cei tradati, cei ce au fost deteriorati spiritual si fizic chiar de catre proprii lor frati. Parabola Mantuitorului este clara si in acest sens: raul pe care ni l-ar putea provoca alții, datoria pe care au acumulat-o, poate fi foarte mare. Și in mijlocul acelei dureri, nu putem vedea cum i-am putea ierta. Suntem prea raniți. Este ca și cand ne-am prinde degetul in ușa. Ne trezim gandindu-ne la cat de nedreapta este situația noastra. Ne oprim asupra durerii noastre. Și nu putem vedea sau chiar lua in considerare iertarea ce depinde de noi.

Domnul Isus ne spune sa ne extindem perspectiva. Acest lucru nu este usor atunci cand suferim, dar nu imposibil nici unui om. Dumnezeu ne-a iertat mult mai rau decat oricat ne-ar putea face altii. Daca suntem oameni iertați, iar iertarea a venit cu prețul morții Fiului lui Dumnezeu, atunci trebuie sa iertam. Chiar și cand doare.

Iertarea este dificila si nu prea pare un lucru extra, ceva optional pentru oamenii credinciosi. Daca aveți pe cineva cu care nu ați facut niciodata vreun efort sa va impacați sau sa iertați, rugați-va pentru asta. Gandește-te la ce s-a facut pentru tine. Apoi gandește-te la ce a facut Dumnezeu pentru tine și in ce stare te-ai afla daca Dumnezeu s-ar gandi doar la durerea Lui și nu ar fi acționat niciodata pentru a ierta si plati datoria noastra.

Dumnezeul nostru este un Dumnezeu caruia ii place sa binecuvanteze acțiunile noastre de impacare. Avem un Dumnezeu care știe durerea si care suporta costul iertarii celor care L-au ranit.

Iertarea este un dar exceptional pe care Dumnezeu ni l-a oferit. Il iubim si onoram pe Domnul Isus in masura in care ne aliniem viata la valorile Cerului.



Emanuel C. Pavel
Vancouver, BC, Canada

Fiecare suntem parte a unei colectivitati. Chiar si “lupii singuratici”. Fie ca esti intr-un domeniu de productie, de creatie, ca esti o parte dintr-o companie sau si mai important esti o parte a Bisericii Universale esti parte a unui angrenaj uman ce isi face simtita prezenta. Trebuie sa recunosti ca echipa ta nu are numai oamenii care iti plac. Si atunci ai doua posibilitati.

Avem sansa in aceste zile sa invatam lectii solide despre viitor. Unele dintre ele le gandeam sau enuntam doar intr-o forma ipotetica, sau abstracta. Alte lucruri nu credeam va se for dezvolta asa de rapid sau violent. Valul industrializarii inceput inca din secolul trecut a dus la cerfiticarea unui nou zeu numit stiinta. Profetii lui sunt oamenii de stiinta, cercetatori care prin ipotezele lor fac judecati de valoare.

Mi-am propus ca in unele seri sa citesc cate o scrisoare de a lui Pavel, apostolul. Le printez cursiv si le citesc asa cum au fost scrise, fara impartire pe versete, subiecte sau litere boldate. Recitind scrisoarea adresata unui prieten si colaborator, Tit, m-a intrebat din nou: “Chiar traim cele mai grele vremuri din istorie?”

Cat de ofensator a fost Isus Christos? Este o intrebare legitima in timpul acesta in care orice mentionare a numelui Sau, orice actiune/atitudine crestina este taxata drept deranjanta. Cred ca oricine sustine ca Domnul Isus a fost un lider religios bland si calm care le-a spus urmasilor Sai sa fie cat mai draguti si protectivi unii cu altii, oricine gandeste asa, a citit Evanghelia partial.

In fiecare clipa sunt oameni printre noi care descopera ca este ceva mai greu decat COVID-19. Un copil plecat prea devreme de acasa si cu care nu mai ai legatura, un parinte ce nu mai raspunde la telefon, un prieten ce ti-a inselat increderea si exemplele pot continua. In plina pandemie pacatul este in continuare mult mai daunator.

Ceea ce se desfasoara acum sub ochii nostrii in lumea occidentala si America de Nord este o inlantuire de convulsii. Apar de peste tot crize perpetue ce modeleaza panica perpetua. Apoi urmeza frica perpetua si agitatie perpetua. Situatia se potriveste de minune unor conducatori  politici ce sunt fericiti sa se continue asa spre control complet al puterii. Si incredibil, majoritatea maselor de oameni par a fi perfect fericite de toate acestea, oferind suport benevol politicilor duse.

Evenimentele prin care ne derulam la pas viata provoaca spre analize etice la nivel personal si de grup. Prabusirea publica a standardelor morale crestine la nivelul unor conducatori sau grupari eclesiale alimenteaza debusolarea morala. Si cand nici crestinii nu mai stiu directia, care mai este standardul acum?