"Cercetați toate lucrurile, si păstrați ce este bun!"

Apostolul Pavel

Ioan Sinitean

Categorie: Ioan Sinitean

Luni, 16 septembrie 2024, Biblioteca Județeană „Alexandru D. Xenopol” a găzduit un dublu eveniment cultural: prezentarea cărții „Birul cezarului și dreptul lui Dumnezeu” și lansarea cărții „Îl numeau Învățătorul”. Ambele cărți poartă semnătura aceluiași autor, Ioan Sinitean, și au fost publicate de Editura Societatea Biblică Română din Oradea, prima în 2023, iar cea de-a doua în 2024.

Evenimentul a fost moderat de dna. Lucia Bibarț în colaborare cu dr. Sorin Bulboacă, director al Complexului Muzeal Arad.

Categorie: Ioan Sinitean

Numele meu este Mihai  Racovicean, sunt din Timișoara, unul din cei mulți sau puțini, care cred în puterea Domnului nostru Isus Hristos, pe care-L promovez ori de câte ori am ocazia.
Timișoara a reprezentat un loc extrem de interesant pentru mulți arădeni care au mers să se echipeze pentru viață, atât din punct de vedere profesional dar și spiritual.
Astăzi sunt bucuros să răspund invitației lui Sini, așa cum îl știe multă lume sau Ioan Sinitean, un fiu al Țării Zarandului din Județul Arad și putem spune fără putință de tăgadă că a ajuns la momentul când nu mai primește el de la alții, ci oferă celor din jur din ceea ce a primit el de la Stăpânul lui spre administrare, evident înțelepciune.
Se spune că, în esență, scrierea unei cărți despre credința ta este o expresie a ceea ce este cel mai profund și mai adevărat în tine, și poate fi un dar prețios atât pentru tine, cât și pentru cei care o vor citi.

Mulțumesc, Sini, pentru ocazia de a fi alături de tine și faptul că mi-ai oferit ocazia să-mi exprim câteva gânduri despre munca ta de 20 de ani.

Acest gest mă onorează și sper ca, prin ceea ce voi spune, să nu fac altceva decât să determin pe cât mai multă lume să citească și să învețe ceea ce se regăsește într-un îndreptar, manual sau un ghid de bună practică, care te poate scuti de mari eforturi, evident dacă citești și, mai mult, înțelegi ce citești, pentru a fi integrat într-o societate modernă extrem de aglomerată și, de ce nu, de multe ori nepăsătoare.

o Contextul personal: Îmi aduc aminte din tinerețe de faptul că Sini mi se părea un om cu suflet deosebit, evident care mi-a rămas în minte ca om hotărât, un lider de opinie, care ardea pentru a promova ceea ce credea.

L-am căutat pe Sini, aproximativ cu un an în urmă (23 septembrie 2023), cu un interes, în calitate de realizator de emisiuni, pentru că îmi propuneam să am în cadrul emisiunilor mele voci ale unor oameni simpli dar dedicați, oameni care înțeleg mesajul Domnului Isus Hristos care spune „Mergeți în toată lumea... Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit!”, pentru că știam și simțeam că mai mult ca oricând, istoria lui Oseea se retrăiește în România și nu numai.

Trăim o stare extrem de periculoasă, care se poate regăsi în ceea ce s-a mai întâmplat în istorie „Poporul Meu piere din lipsă de cunoştinţă”. Cei 45% de analfabeți funcționali (date oficiale preluate de la Ministerul Educației), sunt fapte grăitoare. Oare cine a contribuit la această situație?

Oferta lui Sini, atunci când l-am abordat, a fost una generoasă, „citește cartea scrisă de mine la care am lucrat 20 de ani „Birul Cezarului și dreptul lui Dumnezeu””.
Da, dragii mei, cunosc ce înseamnă să fii alergător de cursă lungă, pentru că lucrez la un proiect de țară, am curajul să spun acest lucru, încă din anul 1999, când am fost trimis de Guvernul Românei în America pentru a identifica punți de legătură pentru dezvoltarea unui domeniu de importanță națională în România, cum este cadastrul.
M-am întors acasă cu trei idei: perfecționare, instruire și formare și munca continuă, ceea ce se poate identifica și în ceea ce a făcut Sini.

Trebuie să menționez un lucru foarte interesant, Aradul a avut o contribuție extrem de importantă în devenirea noastră în această lume.

În Biblie, Aradul este cunoscut în special ca un oraș canaanit cu care israeliții au avut conflicte în timpul călătoriei lor spre Țara Promisă. Este un simbol al luptei și al cuceririi, parte din istoria poporului Israel în drumul lor de la sclavia egipteană la stabilirea în Canaan. Deci, dragul meu Sini, ai făcut parte și, de ce nu, faci parte dintr-un oraș simbol al abolirii sclaviei „comuniste”. Sperăm acest lucru dar mai este de lucrat.

Revenind la cartea „Birul Cezarului și dreptul lui Dumnezeu”, am citit-o și mi-a plăcut. Nu numai atât. A venit la momentul potrivit, așa scrie în Cântarea cântărilor că Dumnezeu face orice frumos la vremea lui. De ce spun asta? Anul 2024 putem spune că este un an greu al alegerilor. Ce alegem? Cezarii. Și pe cei mici, pe care i-am ales deja și pe cei mari, care urmează. Și în România, și America și nu numai.  

Am ales să promovez argumentele identificate în capitolul IX Responsabilitatea Cezarului față de Dumnezeu și popor în cadrul unor emisiuni realizate, care au ca temă recomandarea celui pe care îl numeau Învățătorul: „Cereţi, şi vi se va da; căutaţi şi veţi găsi; bateţi, şi vi se va deschide. Eu cu cine votez?”

Sunt aici, la dorința lui Sini, și vreau să vă încurajez să vă implicați în viața societății civile, evident respectând Cezarul, însă fără compromisuri și acordându-I lui Dumnezeu ceea ce este al lui Dumnezeu.  

Titlul cărții ales este unul extrem de puternic și este fundamentat pe un pasaj biblic unde Domnul Isus vorbește despre separarea dintre obligațiile față de autoritățile lumești („Cezar”) și cele față de Dumnezeu. Acesta sugerează o temă de dualitate între puterea temporală și cea spirituală.

Abordarea subiectului principal o apreciez ca fiind una curajoasă, însă extrem de bine argumentată.

De altfel, numai un om hotărât care crede din toată inima lui în ceea ce afirmă, care mai mult este conectat la energia divină, poate înfrânge graba de a trece cu vederea sau de a pune unele subiecte la… “și altele”. Nu poți vorbi despre cineva dacă nu-l cunoști.

Da, putem constata că Sini îl cunoaște pe Dumnezeu și Fiul său Domnul nostru Isus Hristos.
Unul din lait motivele acestei lucrări este responsabilitatea.

Ce semnificație are responsabilitatea? Ea reprezintă obligația sau îndatorirea de a îndeplini anumite sarcini sau de a răspunde pentru propriile acțiuni, decizii sau rezultate. Ea implică asumarea consecințelor, fie ele pozitive sau negative, ale faptelor realizate și capacitatea de a acționa într-un mod etic și corect.
Iată de ce cartea „Birul Cezarului și dreptul lui Dumnezeu” caută să direcționeze, să  ghideze, să lumineze omul care dorește să ia decizii asumate, să nu risipească ce are, ci să construiască. Parcă prea mult căutăm paiul în ochiul altuia, iar noi de fapt avem o bârnă fără măsură sau citându-l pe Sini identificăm o „monstruoasă cualiție” (pag. 25), pentru că deranjăm un grup de persoane care deține puterea sau autoritatea în societate și care are interes să mențină ordinea existentă, evident dacă ne raportăm la unele aspecte din punct de vedere religios ale vremii, care în acea vreme s-a realizat cu sprijinul fariseilor și cărturarilor, care puneau sau pun accent pe respectarea tradițiilor și a legilor scrise. Oare s-a modificat ceva în timp? Poate ne-am mai rafinat. Dar tot oameni suntem.

Mesajul central: Cartea explorează tensiunea dintre stat și credință, respectarea legilor lumești vs. urmarea valorilor divine. Există tensiune între stat și credință? Parcă apar niște progresiști prin zonă, grupuri minoritare care doresc să domine. Cum procedăm în astfel de situații?

Putem aprecia că argumentația forte a autorului este susținerea ideilor prin referințe biblice și evident cu citate din oamenii care au făurit istorie:
„Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu și de folos ca să învețe, să mustre, să îndrepte, să dea înțelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârșit și cu totul destoinic pentru orice lucrare bună.” 2 Timotei 3:16
sau
„Trebuie să ne reamintim că orice opresiune, orice injustiție și orice ură este o pacoste pusă să atace civilizația noastră” (F. D. Roosevelt)
Temele și mesajele principale sunt identificate în cele 10 capitole, unde cifra 10,  care în Biblioteca lui Dumnezeu-Biblia semnifică simbolul completitudinii (proprietatea sistemului ipotetic-deductiv în care orice propoziție supusă regulilor de deducție poate fi demonstrată), ordinii divine și al responsabilității, ceea ce face ca în această carte să identificăm idei cu greutate, de valoare semnificativă.

Un alt aspect deloc de neglijat, în carte, este cel referitor la etică (Etica este o ramură a filosofiei care se ocupă cu studiul principiilor morale care guvernează comportamentul uman).

Studiile actuale pun în evidentă faptul că minciuna, trădarea și manipularea se constituie ca instrumente de tortură spirituală și materială la adresa românilor și nu numai. Avem conducători care promovează o astfel de etică. Întrebarea este: Unde ajungem cu astfel de conducători, care promovează o astfel de etică?

Mai mult, unul dintre cele mai discutate aspecte ale eticii politice îl reprezintă aşa numita minciună pentru înfăptuirea binelui public. Este solicitat chiar dreptul moral de a minți. Acest tip de comportament trece adeseori drept altruism politic. La o analiză mai atentă, astfel de justificare se poate regăsi în paternalismul politic.

Dar dacă ne ducem la etimologie, aflăm că termenul de ministru provine din engleza medie, derivând din cuvântul francez vechi ministre, inițial minister în latină, însemnând „slujitor, însoțitor”, care însuși a fost derivat din cuvântul „minus”, adică „mai puțin”.

Putem observa că în ultimul timp „Cezarii” vremii se manifestă ca niște oameni care citesc, dar nu înțeleg ce citesc sau nu vor să înțeleagă ce citesc.
Și dacă un ministru trebuie să fie un slujitor, noi ce ar trebui să fim? Este o întrebare simplă care așteaptă un răspuns pe măsură: Evident oamenii ale căror virtuți morale să fie implicate în deciziile luate, bazate pe:

- Optimism, care este legat de însuși conceptul de „bine public” înțeles ca scop al actelor tuturor categoriilor de profesioniști;
- Curaj, care constă în capacitatea de a acționa drept, chiar dacă presiunile politice și cererea de favoruri din partea partidelor, organizațiilor, politicienilor sau chiar a celor apropiați sunt uneori copleșitoare;
- Corectitudine, care este asociată cu datoria supunerii față de lege;
- Empatie, care pune în evidență capacitatea de a te pune în situația celor care depind de deciziile luate.

Virtuțile amintite mai sus, și altele extrem de bine argumentate,  Sini  le detaliază și le explică pe înțelesul tuturor în capitulul IX „Responsabilitatea Cezarului față de Dumnezeu și popor”, ceea ce te scutește pe tine, cititorule, să risipești timpul, ținând cont de munca de 20  de ani pe care Sini a încununat-o pe care a închinat-o Domnului cu dorința sinceră, sunt convins de acest lucru, de a-L prezenta pe Creatorul lui în toată splendoarea și înțelepciunea Lui.


Impactul asupra cititorilor

- De ce este relevantă cartea astăzi? Această carte o apreciez ca fiind extrem de relevantă, pentru că se poate constitui într-un îndreptar, manual sau un ghid de bună practică și te poate scuti de mari eforturi pentru a înțelege ce a spus Învățătorul nostru prin asigurarea valabilă și astăzi peste veacuri: „În lume veți avea necazuri, dar îndrăzniți, Eu am biruit lumea.” Ioan 16:33b

- În altă ordine de idei, așa cum precizam anul acesta sunt alegeri. Ce alegem? Cum alegem? Pe cine alegem? Această carte vine și te pune în situația să devii informat, să știi cum trebuie să faci, să știi ce să ceri celui care îți cere votul pentru a vedea dacă-ți respectă opțiunea, astfel încât să nu guști din ceea ce Sini vrea să ne atragă atenția prin afirmația lui Robert Brasillach „Dacă vrei să știi cine este un om, dă-i o funcție de conducere”, ca motto al ultimului capitol, pentru că poate fi prea târziu.

- Am putea spune multe despre ceea ce a scris Sini în această carte, evident că s-ar putea să se ridice și nemulțumiți sau cârcotași.


Dragă Sini, vreau să-ți spun un lucru. Fiind pus într-o astfel de situație, am precizat că atâta timp cât cartea va stârni interese, înseamnă că tu, ca autor, ți-ai atins ținta.
De aceea recomand cu căldură să citiți această carte, care în opinia mea se adresează publicului larg, atât cel creștin practicant dar și cel laic, pentru că și el are nevoie de „Cezari” care să fie demni, onești, respectuoși și empatici.


În concluzie

Închei cu o reflecție personală. Atunci când Dumnezeu l-a creat pe om  i-a pregătit și o activitate, citez: „Şi Domnul Dumnezeu a luat pe om şi l-a pus în grădina Edenului, ca s-o lucreze şi s-o păzească” Geneza 2:15. Din păcate omul a greșit și, astăzi, putem spune, plastic vorbind, că el caută să găsească drumul spre grădina pierdută. De ce caută? pentru că lui Dumnezeu i-a păsat de om, i-a dat și soluții de îndreptare, garantând evident un lucru important că „Orice lucru El îl face frumos la vremea lui. A pus în inima lor chiar şi gândul veșniciei, măcar că omul nu poate cuprinde, de la început până la sfârșit, lucrarea pe care a făcut-o Dumnezeu”.

Deci dorința de a ajunge în Edenul pierdut trebuie cultivată.

Cum m-a influențat pe mine lectura acestei cărți? Am învățat ceva? Da, pot spune fără rezerve pentru că am încercat să comunic și altora ceea ce am citit, promovând secvențe din cadrul cărții în cadrul emisiunilor „Dialogul constructiv salvează România!”, pentru că mie, ca și lui Sini de altfel, ne pasă de românii noștri dragi, oriunde ar fi ei.
Iată de ce vă recomand să o citiți, că în mod cert nu pierdeți vremea, ci o răscumpărați, mai ales că vă veți și îmbogăți.

Chintesența acestei cărți se poate identifica în textul: „Noi datorăm respect autorității de stat, dar niciodată închinare; închinarea I-o datorăm în exclusivitate lui Dumnezeu. Când cezarii devin tirani, noi trebuie să ne opunem lor cu toată puterea și înțelepciunea primită de la Dumnezeu.

Aceasta consider eu că este rațiunea fundamentală a poruncii Mântuitorului: „Dați Cezarului ce este al Cezarului și lui Dumnezeu  ce este a lui Dumnezeu”. Haideți dar atunci să o facem în mod consecvent!” Ioan Sinitean

Mulțumesc pentru ocazia de a aduce și eu o mică contribuție la munca excelentă a lui Sini, privind scrierea unei cărți despre credința sa care reprezintă o formă de mărturisire publică. Este un mod de a împărtăși convingerile sale profunde, experiențele personale și felul în care credința l-a influențat și l-a ghidat în viață.
Bravo, Sini, și Bunul Dumnezeu care dă cu mână largă să-ți răsplătească efortul și să-ți binecuvânteze familia!

Și vreau să-ți mai spun că în „Proclamația din Banat” care este un act de demnitate națională, prin care provocăm națiunea română la renașterea ei plecând de la educație fundamentată pe morala creștină există un punct, unde precizăm: „Vom iniția forme democratice ale dialogului social între societatea civilă și guvernanți, în scopul identificării și servirii interesului public. În acest scop, vom încuraja dialogul constructiv, comunicarea profesionistă și responsabilă, prin care să-i chemăm pe toți românii, din țară și din străinătate, la efortul comun de a deveni, fiecare în parte, o binecuvântare pentru pământul străbun și pentru istoria sa.”, iată de ce a trebuit ca eu să-ți prezint cartea, pentru că, vrând nevrând, prin efortul tău ai devenit un „misionar al acestei Proclamații”, citându-l pe Preotul Prof. univ. dr. Stelian Tofană și pentru acest lucru te felicit.
Doamne, binecuvântează România și pe toți românii, oriunde s-ar afla, orice profesie și orice vârstă ar avea, bărbați și femei, deopotrivă! Harul Tău să se reverse peste toți în sănătate, pace și liniște, în bunăstare materială și spirituală, precum și în dorința sinceră de a face Voia Ta!

Arad, 16 septembrie 2024                                   
dr. ing. Mihai Racovicean

 

 

Categorie: Ioan Sinitean

Cuvânt înainte

Cu mai bine de 16 ani în urmă, am fost solicitat să scriu meditații creștine pentru o publicație din SUA. După un timp, a venit la mine un frate prezbiter din biserica din care fac parte și mi‑a spus că dumnealui tăia pagina 19 din ziar (adică articolele scrise de mine) și le colecta într‑un dosar. Apoi, același frate, mi‑a sugerat că ar fi o idee bună ca toate aceste studii biblice publicate în ziar să fie redactate într‑o carte.

Categorie: Ioan Sinitean

Celelalte fapte ale lui Ezechia, toate isprăvile lui, cum a făcut iazul şi canalul prin care a adus apă în cetate, nu sunt scrise oare în „Cartea cronicilor regilor lui Iuda“ (2 Regi 20:20)

Categorie: Ioan Sinitean

Când a ajuns Isus de partea cealaltă, în ţinutul gadarenilor, L-au întâmpinat doi îndrăciţi, care ieşeau din morminte. Erau aşa de cumpliţi, că nimeni nu putea trece pe drumul acela.  Şi iată că au început să strige: „Ce legătură este între noi şi Tine, Isuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici să ne chinuieşti înainte de vreme?”

Categorie: Ioan Sinitean


„Birul Cezarului și dreptul lui Dumnezeu” este o carte care merită citită, o recomand celor care vor să-și îmbunătățească cunoștințele atât biblice cât și intelectuale.
Cartea este scrisă cu multă măiestrie și pe înțelesul tuturor. Găsim aici toate informațiile de care avem nevoie pentru a fi buni cetățeni în societate și buni credincioși în biserica Domnului. Apreciez munca titanică a autorului foarte bine documentat atât din istoria poporului Israel cât și din istoria universală toate capitolele sunt susținute cu citate. Consider că orice credincios ar trebui să știe îndatoririle și drepturile ce le are atât față de Dumnezeu cât și față de guvern.

Categorie: Ioan Sinitean


„După ce și-au bătut astfel joc de El, L-au dezbrăcat de haina stacojie, L-au îmbrăcat cu hainele Lui și L-au dus să-L răstignească” (Marcu 14:20).
„Pe când ieșeau din cetate, au întâlnit pe un om din Cirene, numit Simon, și l-au silit să ducă crucea lui Isus. Când au ajuns la un loc numit Golgota, care înseamnă: „Locul căpățânii”, I-au dat să bea vin amestecat cu fiere; dar, când l-a gustat, n-a vrut să bea.” (Matei 26:32-34).
„Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa, care ne dă pacea, a căzut peste El, și prin rănile Lui suntem tămăduiți” (Isaia 53:5).

Categorie: Ioan Sinitean


 „Învățătorul îți zice: „Unde este odaia pentru oaspeți, în care să mănânc Paștele cu ucenicii Mei?” Și are să vă arate o odaie mare de sus, așternută gata: acolo să pregătiți Paștele.” Ei au plecat și au găsit așa cum le spusese El. Și au pregătit Paștele.” (Luca 22:11-13).

Categorie: Ioan Sinitean

Așa cum mi-am format obiceiul să-mi ridic poșta din căsuța poștală a casei în jurul orei unu după amiază, am făcut-o și în urmă cu trei luni de zile. Dar spre deosebire de alte dăți, căsuța era plină ochi, cum se zice, pentru că pe lângă câteva plicuri, în ea se afla un colet înghesuit a cărui dimensiuni mi-au atras atenția. Fiind curios să știu ce este înăuntrul acelui pachet, m-am grăbit să-l desfac, și mare mi-a fost mirarea să aflu că primisem o carte de la unul din nepoții mei care locuiește în Chicago, carte pe care tocmai o publicase. Numele nepotului este Ioan Sinitean, cunoscut printre cei mai apropiați ai lui sub numele prescurtat de “Sini”. Numele cărții? “Birul Cezarului și dreptul lui Dumnezeu”!

Categorie: Ioan Sinitean

„Au dat fiilor lui Gherşon dintre familiile leviţilor: din cealaltă jumătate a seminţiei lui Manase, cetatea de scăpare pentru ucigaşi Golan, din Basan, şi împrejurimile ei, şi Beeştra şi împrejurimile ei, două cetăţi; ”
(Iosua 21:27).
„...mâncaţi carnea vitejilor şi beţi sângele voievozilor pământului, sânge de berbeci, de miei, de ţapi, de tauri îngrăşaţi din Basan! ” (Ezechiel 39:18).

Împreună cu un grup din biserica din care facem parte eu și soția am vizitat locuri pe unde Mântuitorul a umblat pe pământ. Suntem profund recunoscători Domnului pentru această oportunitate deosebită. Din itinerariul parcurs, astăzi voi scrie despre  Înălțimile Golan.
Înălțimile Golan sunt un punct strategic în nordul Israelului. La granița cu Libanul și Siria, este o zonă critică pentru securitatea Israelului. Era o zonă importantă de pământ deja din vremurile biblice.

Așa cum se poate vedea din poza alăturată, pe drumul nostru spre Înălțimile Golan am văzut tancuri rămase amintire din războiul din 1967 de șase zile și foarte multe indicatoare despre terenuri minate (rămase acolo, tot de atunci).

Golan este orașul de refugiu numit în Biblie Basan.

Aici s-a stabilit jumătate din tribul lui Manase  menționat în următoarele pasaje:
„Atunci, Moise a ales trei cetăţi dincoace de Iordan, la răsărit,  pentru ca să slujească de scăpare ucigaşului care ar fi omorât fără voie pe aproapele lui, fără să-i fi fost vrăjmaş mai dinainte, şi să-şi poată scăpa astfel viaţa, fugind într-una din aceste cetăţi. 43 Aceste cetăţi erau: Beţer, în pustie, în câmpie, la rubeniţi; Ramot, în Galaad, la gadiţi, şi Golan, în Basan, la manasiţi. ” (Deuteronomul 4:41-43);
 „Ben-Geber, în Ramot Galaad (așezările lui Iair, fiul lui Manase, în Galaad sunt ale lui, precum și regiunea Argob din Basan și șaizeci de orașe mari cu ziduri, cu porți de aramă. ” (1 Împărați 4:13).
și „peste toți cedrii Libanului, care sunt înalți și înalți, și peste toți stejarii din Basan. (Isaia 2:13).

Evenimente biblice din Înălțimile Golan

Basan este menționat pe nume de 60 de ori în Scriptură, mai ales în Vechiul Testament. Tradiția biblică spune că regatul amorit din Basan a fost cucerit de israeliți în timpul domniei regelui Og. De-a lungul perioadei monarhice, Basanul a fost disputat între regatele lui Israel și Aram-Damasc.
Una dintre cele mai notabile figuri din Manase a fost Gideon, un războinic și judecător.

În vremurile timpurii ale Primului Templu (953-586 î.Hr.), zona a fost disputată între regatul evreiesc din nordul Israelului și regatul aramean cu sediul în Damasc. Regele Ahab al Israelului (a domnit c. 874-852 î.Hr.) l-a învins pe Ben-Hadad I al Damascului lângă locul Kibbutz Afik din sudul Golanului (I Regi 20:26-30), iar profetul Elisei a prorocit că regele Ioas al Israelului (a domnit c. 801-785 î.Hr.) avea să-l învingă pe Ben-Hadad al III-lea din Damasc, tot lângă Kibbutz Afik (II Regi 13:17).

La sfârșitul secolelor al VI-lea și al V-lea î.Hr., regiunea a fost stabilizată prin întoarcerea evreilor exilați din Babilon (Irakul modern). La mijlocul secolului al II-lea î.Hr., Iuda Macabeul și frații săi au venit în ajutorul comunităților evreiești locale când acestea din urmă au fost atacate de vecinii lor neevrei (I Macabei 5). Nepotul lui Iuda Macabeul, regele hasmonean Alexandru Jannai (a domnit între 103-76 î.Hr.) a adăugat mai târziu înălțimile Golanului regatului său.
          
Grecii s-au referit la această zonă ca „Gaulanitis”, un termen adoptat și de romani, ceea ce a dus la aplicarea curentă a cuvântului „Golan” pentru întreaga zonă.
Golanul, în teritoriul dat tribului lui Manase, era situat la est de râul Iordan. A fost desemnat atât oraș levitic, cât și loc de refugiu (Iosua 21:27). Era cel mai nordic dintre cele trei orașe de refugiu la Est de Iordan. Dumnezeu a decretat șase orașe de refugiu în Israel, astfel încât oricine seminție să fie la o călătorie nu mai mult de o zi de a ajunge la unul dintre ele. Cele trei orașe de refugiu la Vest de râul Iordan au fost Chedes, Sihem și Hebron. Cele la Est de Iordan au inclus Golan, Ramot-Galaad și Bețer (Exod 21:12 - 14, Iosua 20). Scopul unor astfel de orașe era să-i protejeze pe cei care au ucis pe cineva (fără voie) să nu fie uciși ei înșiși ca răzbunare.
             
Legătura intimă a poporului evreu cu Golanul continuă, de asemenea, în perioada monarhiei regelui Saul, care a postat miniștri în numele său în Golan, așa cum este descris în Cartea Regilor:
„Fiul lui Ghever, în Ramot Galaad; el avea satele lui Iair, fiul lui Menaşeh, care sunt în Galaad, el avea ţinutul Argov, care este în Basan – şaizeci de cetăţi mari cu ziduri, cu porţi cu zăbrele de aramă.”
După despărțirea regatului, Golanul a rămas sub controlul Regatului Israelului și, ca regiune fertilă, a avut o importanță economică considerabilă. Importanța sa pentru Regatul Israel este evidentă din abundența de războaie și bătălii magnifice care s-au purtat acolo, inclusiv victoria lui Ahab asupra lui Ben-Hadad, regele Aram, la Afek, în Golan.
        
Irod cel Mare, care a domnit din 37 până în 4 î.Hr., a condus Golanul ca parte a regatului său. După moartea sa, zona a fost guvernată de Filip Tetrarhul, unul dintre fiii săi, din anul 4 î.Hr. până în 34 d.Hr.

În anul 67 Î.Hr., cu trei ani înainte de căderea Ierusalimului și distrugerea celui de-al Doilea Templu, Asediul Gamla a fost purtat în Golan, una dintre rebeliunile evreiești împotriva Imperiului Roman, care a devenit parte a etosului apărării și sacrificiului asupra pământul. Aproximativ 9.000 de războinici evrei au căzut în timpul acelei bătălii, care era asemănătoare ca caracteristici cu asediul de la Masada.

În perioada de după rebeliune, evreii au continuat să trăiască în Golan încă aproximativ 500 de ani, până după epoca talmudică. Sinagoga din Katzrin și diverse descoperiri arheologice atestă existența unei populații evreiești prospere în regiune și în perioada bizantină.
         
Săpăturile arheologice din Golan au descoperit până în prezent aproximativ 25 de sinagogi care au fost folosite în perioada dintre rebeliunea evreiască din secolul I și cucerirea musulmană de la mijlocul secolului al VII-lea. S-au găsit și dovezi ale existenței multor sate și comunități evreiești. Stăpânirea musulmană a întrerupt cei peste 1.600 de ani de rezidență evreiască continuă și a forțat convertirea religioasă asupra evreilor care trăiau în regiune, dar există dovezi considerabile ale vieții evreiești în Golan chiar și după cucerirea musulmană.
         
În ultimele două zile (9-10 iunie 1967) ale Războiului de șase zile, forțele armate israeliene, după ce au învins Egiptul și Iordania, și-au îndreptat atenția către Siria. Sub acoperirea Forțelor Aeriene Israeliene, trupele de ingineri au construit căi de acces în sus pe înălțimile abrupte Golan, care au fost apoi atacate frontal de vehicule blindate și de infanterie. Apărătorii sirieni și majoritatea locuitorilor arabi au fugit, iar Siria a cerut un armistițiu; luptele au încetat la 10 iunie. Înălțimile au fost plasate sub administrația militară israeliană, iar Golanul a fost integrat în cadrul de comunicații și financiar al Israelului. Cinci sate formate în majoritate de arabi druzi au rămas și li sa oferit cetățenia israeliană, deși majoritatea au refuzat și și-au păstrat cetățenia siriană. Până la sfârșitul anilor 1970, aproape 30 de așezări evreiești fuseseră înființate pe înălțimi, iar în 1981 Israelul a anexat unilateral zona.
        
Un acord de dezangajare între Israel și Siria, semnat în urma războiului de la Yom Kippur din octombrie 1973, a stabilit o zonă tampon a Națiunilor Unite în Înălțimile Golan, monitorizată de o Forță ONU de observare a dezangajării (UNDOF). Mandatul UNDOF a fost reînnoit ulterior la fiecare șase luni.
În 1981, Israelul a decis oficial să înceapă să aplice legile sale asupra pământului, pe care mulți l-au văzut ca fiind o anexare de facto a teritoriului. În 2019,Statele Unite ale Americii recunosc oficial zona Golan ca teritoriu suveran al Israelului.

Înălțimile Golanului și călătoriile Domnului Isus
         
O mare parte a secolului I, Galileea (partea de vest a Mării Galileii), precum și Înălțimile Golan (la estul Mării Galileii) au fost sub domnia imperiului roman și gestionate de către fiii regelui Irod Filip și mai târziu, Agrippa. Domnul Isus și-a avut reședința de slujirea în Capernaum, pe coasta de vest a Mării Galileii. Deși se numește marea Kinneret (Yam Kinneret) în Biblie, este de fapt un lac. El și discipolii au navigat adesea spre cealaltă parte a mării (partea de est), care este Înălțimile Golan. Acolo, El a predat și a demonstrat calitatea Sa de Mesia în repetate rânduri.O dată, în timp ce se îndrepta spre cealaltă parte, El a potolit o mare furtună. Când a ajuns la mal, El a scos dintr-un om o legiune de demoni, care au fugit într-o turmă de porci care s-au aruncat în mare (Matei 23–34).
          
Altă dată, pe partea Golanului, Domnul Isus a hrănit 5.000 de oameni cu cinci pâini. După ce El a dat afară mulțimile, „S-a suit singur pe un munte să se roage. Mai târziu în noaptea aceea, El era acolo singur” (Matei 14:13–21, 23).
 
Muntele Hermon, în înălțimile Golan, este de asemenea proeminent în multe versete biblice. Înălțimile Golan sunt, de asemenea, locația Templului Pan, care este semnificativ în Biblie ca locul în care Isus Hristos și-a dezvăluit adevărata identitate ucenicilor săi.

Un alt eveniment foarte important din viața Domnului Isus ce a avut loc pe aceste locuri a fost Ispitirea partea a III-a.

„Diavolul L-a suit pe un munte înalt, i-a arătat într-o clipă, toate împărăţiile pământului, ...” Luca 4:5
Apoi Deavolul l-a condus sus şi i-a desfăşurat pe un timp extrem de scurt în faţa lui toate împărăţiile pământului “Poţi avea împărăţia acum; închină-te mie şi ai scăpat de cruce“ parafrazat) (Luca 4:5-8).
        
Majoritatea comentatorilor biblici consideră că partea a III a Ispitirii Domnului Isus a fost pe Muntele Hermon din mai multe considerente:
Muntele Hermon este cel mai înalt munte al Israelului, așezat pe cea mai înaltă parte a Înălțimilor Golan. Înzăpezit în timpul iernii, acest vârf găzduiește singura stațiune de schi din Israel în timpul iernii. Asta pentru că are o înălțime de aproape 10.000 de picioare!

Muntele Hermon se înalţă la  9,232 feet (2,814 m) deasupra nivelului Mării. M. Hermon este cel mai înalt munte din aceea zonă geografică (Israel, Liban, şi Siria). Vârful lui se vede de la 128 de miles depărtare. Chiar şi de la M. Moartă...
 Locaţia: Siria, Liban, Israel. Coordonate:  33°24′N 35°51′E

Aici își începe călătoria râul Iordan, curgând spre sud în Marea Galileii la aproape 60 de mile distanță. Roua lui Hermon descrisă în Psalmul 133 prezintă o imagine a măreției și frumuseții:
„Tu ziceai în inima ta: ,Mă voi sui în cer, îmi voi ridica scaunul de domnie mai pe sus de stelele lui Dumnezeu; voi şedea pe muntele adunării dumnezeilor, la capătul miază-noaptei; mă voi sui pe vârful norilor, voi fi ca Cel Prea Înalt.”     (Isaia 14:13-14)

În original propunerea lui Satan apare că această închinare ar fi fost doar o singură dată, o singură închinare, şi ar fi fost de ajuns...
“Proskuneo”, descrie practica orientala de a se proşterne în faţa unei persoane importante până acolo de ai săruta piciorele, hainele şi chiar pământul pe care acesta stătea......prin acest gest se recunoştea superioritatea celui în faţa cărei te proşterneai...Substratul acestei ispite teribile era ca Domnul Isus să cedeze fără luptă, fără suferinţă, fără cruce în fața lui Satan.

O SINGURĂ ÎNCHIARE ÎN SCHIMB LA TOATE ÎMPĂRĂŢIILE ŞI SPLEDORILE ACESTORA. Dar Domnul a văzut șiretlicul imediat. El pentru aceasta de fapt a venit pe pământ, ca să fi Rege, dar în Împărăţia lui Dumnezeu şi nici de cum în ceea a lui Satan...Domnul Isus nu a negat că Satan era domn,  „...după domnul puterii văzduhului. „Acum are loc judecata lumii acesteia, acum stăpânitorul lumii acesteia va fi aruncat afară” (Ioan 12:31). Ascultând pe Satan ar fi încălcat prima poruncă “

„Să nu ai alţi dumnezei afară de Mine.  Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a lucrurilor cari sunt sus în ceruri, sau jos pe pământ, sau în apele mai de jos de cât pământul.  Să nu te închini înaintea lor, şi să nu le slujeşti; căci Eu, Domnul, Dumnezeul tău, sânt un Dumnezeu gelos”. Exod 20:3-5
      
SATAN ERA “domn” dar  prin UZURPARE. Diavolul L-a suit pe un munte înalt, i-a arătat într-o clipă, toate împărăţiile pământului, ...” Luca 4:5. Unii cercetători biblici considera că expresia toate împărăţiile pământului, s-ar referi la împărăţile existente în jur(ul). Predominant fiind imperiul roman.

I-a arătat toate împărăţiile lumii şi strălucirea lor: „Diavolul L-a suit pe un munte înalt, i-a arătat într-o clipă, toate împărăţiile pământului, ...” Luca 4:5. Un amănunt important: într-o clipă.  Cum a putut fi aceasta? Părerea mea personală e aceea că Diavolul a avut atâta puterea încât a făcut să treacă prin fața Domnului Isus toate aceste împărății. Toate, ce au fost, ce existau la timpul respectiv, ce vor veni, într-o clipă (toate simultan). Sau, fiecare pe rând câte o clipă.

Toate aceste lucruri ţi le voi da ţie, dacă Te vei arunca cu fața la pământ şi Te vei închina mie.”

Altfel spus: “Poţi avea împărăţia acum; închină-te mie şi ai scăpat de cruce“
        
Se pare că Satana este acum convins de acreditările mesianice ale lui Isus, iar acum Îi oferă o scurtătură pentru a introduce Regatul mesianic. De asemenea, probabil că Satana știa că oamenii sperau într-un Mesia militar cuceritor. Iată o șansă pentru Isus de a ajunge Rege și de a sări peste toate acele afaceri încrucișate. Acesta ar putea fi, de asemenea, pledoaria lui Satan; facem o înțelegere aici și nu mă duc la lacul de foc (din adânc) mai târziu.
        
Scriitorul către Evrei ne amintește că Isus „a fost ispitit în toate, așa cum suntem noi, dar fără păcat” (Evrei 4:15). Pentru ca aceasta să fie o ispită validă, înseamnă că Isus recunoaște că Satana deține aceste lucruri și că ele sunt cu adevărat ale Lui pentru a le oferi. Isus nu contestă stăpânirea lui Satana. Aici, lumea care îi aparține pe bună dreptate lui Dumnezeu se află sub autoritatea Satanei.
      
Cele trei ispite ale Satanei în pustie nu au fost singurele ispite pe care Domnul nostru le-a suferit vreodată pe Pământ. Citim în Luca 4:2 că El a fost ispitit de diavol timp de patruzeci de zile, dar, fără îndoială, El a fost ispitit în alte momente (Luca 4:13; Matei 16:21–23; Luca 22:42), și totuși în toate acestea Era fără păcat sau compromis. Deși unii au sugerat că perioada de post a Domnului se compară atât cu cea a lui Moise (Ieșirea 34:28) cât și a lui Ilie (1 Regi 19:8), punctul principal este modul în care Domnul tratează ispita în lumina umanității Sale.

Lecții din ispitirea Domnului Isus
    
Isus încheie fiecare test așa cum ar face orice rabin bun; El face un apel la Scriptura. „Așa cum este scris...” ar trebui să fie o expresie pe care noi, în calitate de talmidim, începem să o folosim frecvent pe măsură ce continuăm să învățăm să fim imitatori ai lui Isus.

Cele trei ispite sunt paralele cu avertismentul dat în 1 Ioan 2:15-17: „Nu iubiți lumea sau lucrurile din lume. Dacă iubește cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în el. Căci tot ce este în lume – dorințele cărnii și dorințele ochilor și mândria vieții – nu este de la Tatăl, ci este din lume. Și lumea trece împreună cu dorințele ei, dar oricine face voia lui Dumnezeu rămâne în veac.”
Pâinea – dorința cărnii
Aruncă-te jos și îngerii te vor salva – mândria vieții
Regate – dorința ochilor
      
Satana reciclează practic abordarea pe care a folosit-o în Grădină: „Așa că, când femeia a văzut că pomul era bun pentru hrană (dorința cărnii) și că era o încântare pentru ochi (ochi), și că pomul trebuia să fie a dorit să facă pe cineva înțelept (mândria vieții), ea a luat din rodul ei și a mâncat și a dat și bărbatului ei, care era cu ea, și el a mâncat” (Geneza 3:6).
Primul Adam nu a putut rezista ispitei, dar Ultimul Adam a rezistat.
Domnul Isus a fost victoris pentru că:
A cunoscut (chiar mai mult: l-a trăit) Cuvântul lui Dumnezeu (la citat curent de trei ori: este scris:)
A fost plin de Duhul Sfânt
A fost convins de misiunea sa, adică ştia că era Adevăratul Mesia
A fost credincios Tatălui Său
Domnul Isus a trecut victorios prin ispitele satanei, i-a cerut acestuia pleacă, Satano şi a plecat până la o vreme, deci Satan poate fi înfrânt...
Dacă Domnul Isus pierdea acest test, ar fi afectat orice persoană care dorea să fie mântuită; Pierderea Lui, devenea pierderea noastră:
„Prin urmare, a trebuit să Se asemene fraţilor Săi în toate lucrurile, ca să poată fi, în ce priveşte legăturile cu Dumnezeu, un mare preot milos şi vrednic de încredere, ca să facă ispăşire pentru păcatele norodului. Şi prin faptul că El însuş a fost ispitit în ceeace a suferit, poate să vină în ajutorul celor ce sînt ispitiţi. “ (Evrei 2: 17-18)
„Căci n-avem un Mare Preot, care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre; ci unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi, dar fără păcat.” (Evrei 4:15).

Concluzie

Doresc să vă împărtășesc câteva implicații pe care le putem lua în considerare atunci când încheiem acest studiu:
În primul rând, Domnul Isus înțelege toate ispitele cu care ne confruntăm noi. El a dovedit că El este într-adevăr Ultimul Adam. Trebuie să ne mângâiam că El s-a identificat cu noi.

În al doilea rând, Domnul Isus l-a învins pe Satan. El a câștigat lupta împotriva lui Satan (aici) și Isus își va desăvârși victoria asupra lui Satan la cruce. Aceasta înseamnă că rezistăm și luptăm împotriva ispitei din perspectiva învingătorului. Căci Domnul Isus a câștigat deja biruința supremă. Duhul Său trăiește acum în noi și avem posibilitatea de a alege, libertatea de a alege să nu cedăm ispitei.

Mulțumesc Tatălui Ceresc că mi-a dat această oportunitate să călătoresc în Țara unde Cuvântul prinde viață. Să calc prin locurile prin care cu 2000 de ani în urmă a călcat și Domnul meu.

Data viitoare când veți citi unele dintre aceste pasaje din Biblie, amintiți-vă că Dumnezeul Cărții vorbește și astăzi. Rugați-I să dezvăluie comori în Cuvântul Său.
Fă-ți timp să studiezi geografia Cărții și să mergi pe teren. Cuvântul lui Dumnezeu este viu și activ astăzi. Și Duhul Sfânt este gata să rostească un cuvânt proaspăt în peregrinările pe care le poți face în Țara Sfântă. Amin