"Cercetați toate lucrurile, si păstrați ce este bun!"

Apostolul Pavel

Suspinurile îmi sunt hrana de toate zilele, și jalea mi se varsă ca apa.” (Iov 3:24)

 „Domnul a adus pe Iov iarăși în starea lui de la început, după ce s-a rugat Iov pentru prietenii săi. Și Domnul i-a dat înapoi îndoit decât tot ce avusese.“ (Iov 42:10)

Ați auzit vorbindu-se despre răbdarea lui Iov, și ați văzut ce sfârșit i-a dat Domnul, și cum Domnul este plin de milă și de îndurare.” (Iacov 5:11 )

TEXTE BIBLICE: Mat 5:13-15; 1 Timotei 2:1-12; Amos 5:14-15
CUVÂNT DE AUR: Ieremia 29:7 „Urmăriți binele cetății, în care v-am dus în robie, și rugați-vă Domnului pentru ea, pentru că fericirea voastră atârnă de fericirea ei!”

INTRODUCERE
    

Trăim într-un timp al valorilor în schimbare. Astfel de vremuri au existat și în trecut. Credincioșii au avut întotdeauna de-a face cu diferențele dintre valorile proprii și cele ale societății în care au trăit.  Domnul Isus chiar a comparat vremurile sfârșitului cu timpul în care a trăit Noe (Mat. 24:37-39).

“Domnul i-a vorbit lui Moise și a zis: „Trimite oameni să spioneze țara Canaanului, pe care o dau copiilor lui Israel; din fiecare seminție a părinților lor să trimiți un om, fiecare dintre ei un conducător”. Numeri 13: 1-2
“Ei au zis: “ţara pe care am străbătut-o, ca s-o iscodim, este o ţară care mănâncă pe locuitorii ei; toţi aceia pe cari i-am văzut acolo sunt oameni de statură înaltă.” ( NUMERI 13:27-32)

Domnul a zis: “Simone, Simone, Satana v-a cerut să vă cearnă ca grâul. Dar Eu M-am rugat pentru tine, ca să nu se piardă credința ta; și după ce te vei întoarce la Dumnezeu, să întărești pe frații tăi.” (Luca 22:31-32).

„Și fără vărsare de sânge, nu este iertare” (Ev.9:22b)

INTRODUCERE

Pentru noi creștinii, Vinerea Mare este o zi crucială a anului, deoarece comemorăm ceea ce credem că este cea mai importantă zi din istoria omenirii. În Vinerea Mare ne amintim de ziua în care Domnul Isus  Christos a suferit de bunăvoie și a murit prin răstignire ca jertfă supremă pentru păcatele noastre (1 Ioan 1:10).

“În aceeași zi, iată, doi ucenici se duceau la un sat, numit Emaus, care era la o depărtare de şaizeci de stadii de Ierusalim; şi vorbeau între ei despre tot ce se întâmplase. Pe când vorbeau ei şi se întrebau, Isus S-a apropiat, şi mergea pe drum împreună cu ei. Dar ochii lor erau împiedicați să-L cunoască. El le-a zis: “Ce vorbe sunt acestea pe cari le schimbați între voi pe drum?” şi ei s-au oprit, uitând-se triști. Drept răspuns, unul din ei, numit Cleopa, I-a zis: “Tu eşti singurul străin aici în Ierusalim, de nu ştii ce s-a întâmplat în el zilele acestea?”- Luca 24: 13-35

 „În ceasul tămâierii, toată mulţimea norodului se ruga afară. Atunci un înger al Domnului s-a arătat lui Zaharia, şi a stătut în picioare la dreapta altarului pentru tămâiere. Zaharia s-a spăimântat, când l-a văzut; şi l-a apucat frica. Dar îngerul i-a zis: “Nu te teme Zahario; fiindcă rugăciunea ta a fost ascultată. Nevastă-ta Elisaveta îţi va naşte un fiu, căruia îi vei pune numele Ioan. El va fi pentru tine o pricină de bucurie şi veselie, şi mulţi se vor bucura de naşterea lui.” Luca 1:10-14

Mai era acolo şi o proorociţă, Ana, fata lui Fanuel, din seminţia lui Aşer. Ea era foarte înaintată în vârstă, şi trăise cu bărbatul ei şapte ani după fecioria ei. Rămasă văduvă, şi fiind în vârstă de optzeci şi patru ani, Ana nu se depărta de Templu, şi zi şi noapte slujea lui Dumnezeu cu post şi cu rugăciuni. A venit şi ea în același ceas, şi a început să laude pe Dumnezeu, şi să vorbească despre Isus tuturor celor ce așteptau mântuirea Ierusalimului. Luca 2:36-38

“Isus mergea spre Ierusalim, şi a trecut printre Samaria şi Galilea. Pe când intra într-un sat, L-au întimpinat zece leproși. Ei au stătut departe, şi-au ridicat glasul, şi au zis: “Isuse, Învăţătorule, ai milă de noi!” Când i-a văzut Isus, le-a zis: “Duceţi-vă şi arătaţi-vă preoţilor!” şi pe când se duceau, au fost curăţiţi.

Texte biblice: Geneza 30:13, 35:26; 49:20; Deuteronom 33:24, 25 (Luca 2:36; Apocalipsa 7:6).

Cuvânt de Aur: „Mai era acolo și o prorociţă, Ana, fata lui Fanuel, din seminția lui Așer. Ea era foarte înaintată în vârstă, și trăise cu bărbatul ei șapte ani după fecioria ei. Rămasă văduvă, și fiind în vârstă de optzeci și patru ani, Ana nu se depărta de Templu, și zi și noapte slujea lui Dumnezeu cu post și cu rugăciuni. A venit și ea în același ceas, și a început să laude pe Dumnezeu, și să vorbească despre Isus tuturor celor ce așteptau mântuirea Ierusalimului.” (Luca 2:36-38)