Saptamana trecuta a fost o saptamana nefericita…doi oameni pe care-i admiram mult, Kate Spade si Anthony Bordain au ales sa plece dintre noi. E un moment prielnic sa vorbim deschis despre cateva subiecte incomode, sinuciderea, bolile mintale, depresia. Incerc prin articolele mele sa captez atentia cititorilor si sa le prezint o lume putin mai frumoasa, sa alegem sa iesim din tiparele cotidiene si sa vedem frumosul, placutul, binele.
Intr-o lume in care stirile negative abunda, este greu, dar cred ca avem datoria sa fim scanteia binelui si a frumosului pentru cei din jur! Cu toata faima, renumele si situatia lor privilegiata, atat Kate, arhicunoscuta creatoare de moda, cat si Anthony, unul dintre cei mai iubiti critici culinari, in cel mai mare moment de slabiciune al lor, au ales calea cea fara de intoarcere, sinuciderea. S-a speculat mult pe seama depresiei, si ma gandesc cu tristate ca in atentia noastra, a celor care suntem nevoiti sa traim mereu cu grija zilei de maine ne ramane prea putin luxul de a fi “depresionati”…regret gestul lor, faptul ca au ales sa plece lasand un gol imens in inimile celor ce i-au iubit si admirat dar mai ales in sufletul familiei lor. Anthony a lasat in urma sa o fetita de 11 ani, oare cum poate sa inteleaga un copil atat de fraged o tragedie asa de mare la varsta ei? Daca a existat macar o clipa in care s-a gandit la fetita lui, Anthony avea datoria de dragul ei si pentru ea sa nu renunte, sa nu abandoneze si sa caute leacul pentru boala care-l macina. In societatea romaneasca, cel putin in trecut, bolile mintale erau un subiect tabu, toata lumea era “bine”. Nu stiu cat de mult s-au schimbat lucrurile in Romania, dar vad ca in America subiectul nu este privit ca o plaga ci asemeni oricarei boli, o boala ce trebuie studiata, analizata, tratata. Depresia poate avea si o cauza clinica, poate fi declansata de o balanta chimica fragila a componentelor chimice din creier, dar de multe ori noi suntem cei ce nu autoinducem o stare depresiva, apatica, lasam ca stirile negative sa ne afecteze mai mult decat trebuie…nu trebuie sa ne inchidem in spatele unui paravan si sa devenim indiferenti la relele ce ne inconjoara si la care suntem expusi cu sau fara voia noastra, dar avem obligatia sa cautam in noi, in jurul nostru, solutia…si pentru ca suntem cu totii atat de diferiti, fireste ca solutia va fi diferita de la persoana la persoana. Ce functioneza cu succes pentru anumite persoane s-ar putea sa fie total ineficace pentru altele! Noi trebuie sa devenim cei mai buni doctori ai nostril! Fericirea nu este o formula si in nici un caz nu este o pilula! Vine din noi dar trebuie sa o cautam, si poate dupa multe incercari gasim ce ne face cu adevarat fericiti! O carte buna, o plimbare in parc, o muzica frumoasa, o intalnire cu cei dragi, o rugaciune, un zambet, un cuvant bun, o incurajare, o floare, o clipa de meditatie, o amintire, sunt toate un motiv bun sa arunce o alta lumina si o noua perspectiva atunci cand ne-ncearca depresia.
Nu lasati ca frumusetea zilei de azi sa se ofileasca! Ziua de maine este un dar, vine fara nici o garantie, dar are in ea samburele unui nou inceput, promisiunea unei bucurii si speranta ca poate fi cea mai frumoasa zi din viata ta! Oace cum ar arata toate zilele noastre daca am sti ca “maine” va fi cea mai frumoasa zi din viata noastra? Am avea fireste un alt tonus si o alta pofta de viata! Sa incercam acest exercitiu si sa ne propunem sa incercam sa fim fericiti!! Fericirea vine din noi si este cu atat mai mare cu cat suntem dispusi sa o raspandim precum o ploaie de lumina celor din jurul nostru! Am inceput cu o veste trista si sfarsesc cu speranta unei vesti bune! Daca printre cei ce citesc randurile mele, se va gasi fie si o singura persoana care avea nevoie de un cuvant bun si care l-a gasit cititindu-mi randurile, inseamna ca am reusit ceea ce mi-am propus! Dragii mei, lasati grijile deoparte si fiti fericiti!! John Lenon, un artist drag mie pentru spiritul lui pacifist, spunea atat de frumos “Totul se termina cu bine intr-un sfarsit. Daca nu e bine, atunci nu e sfarsitul.”