„Zicând: Binecuvântat este Împăratul care vine întru numele Domnului! Pace în cer şi slavă întru cei de sus. Dar unii farisei din mulţime au zis către El: Învăţătorule, ceartă-ţi ucenicii. Şi El, răspunzând, a zis: Zic vouă: Dacă vor tăcea aceştia, pietrele vor striga. Şi când S-a apropiat, văzând cetatea, a plâns pentru ea, zicând: Dacă ai fi cunoscut şi tu, în ziua aceasta, cele ce sunt spre pacea ta! Dar acum ascunse sunt de ochii tăi” (Luca 19, 38-42).
„Deșteaptă-te, române, din somnul cel de moarte, / În care te-adânciră barbarii de tirani, / Acum ori niciodată croiește-ți altă soartă, / La care să se-nchine și cruzii tăi dușmani. / Acum ori niciodată să dăm dovezi în lume, / Că-n aste mâini mai curge un sânge de român. // Preoți, cu crucea-n frunte căci oastea e creştină, / Deviza-i libertate și scopul ei preasfânt. / Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină, / Decât să fim sclavi iarăși în vechiul nost' pământ” (din Imnul României, „Deșteaptă-te române”).
De mare actualitate, în toate vremurile istorice, sunt cuvintele Domnului Hristos „Mântuitorul lumii” (Ioan 4, 42), că dacă vor tăcea oamenii să mărturisească pe Creatorul lor Dumnezeu și „pietrele vor striga” adevărul (Luca 19, 40). Așa a răspuns, la Intrarea Triumfală în Ierusalim, Marele „Dumnezeu și Mântuitor al nostru Hristos Iisus” (Tit 2, 13), fariseilor care I-au cerut să-Și certe ucenicii, ce cântau Osanale, împreună cu mulțimile ce-L însoțeau, că „pietrele vor striga”, „dacă vor tăcea aceştia”, Apostolii, după Scripturile ce ne descoperă, zicând: „Dar unii farisei din mulţime au zis către El: Învăţătorule, ceartă-ţi ucenicii. Şi El, răspunzând, a zis: Zic vouă: Dacă vor tăcea aceştia, pietrele vor striga” (Luca 19, 39-40).
Dar ucenicii nu au tăcut, căci S-a pogorât Duhul Sfânt peste ei (Fapte 2, 1-4) și așa au mărturisit adevărul divin și istoric cu privire la mântuirea lumii, împlinindu-se profeția „În tot pământul a ieşit vestirea lor, şi la marginile lumii cuvintele lor” (Psalmul 18, 4). Astfel, onorate Guvern Român de la București, popor român din Țară, de la Nistru până la Tisa și frați români din Diaspora, să știm că dacă noi nu vom mărturisi credința în Dumnezeu și nu vom striga Adevărul istoric, cum că pământul Transilvaniei este daco-român, „pietrele vor striga”, ce acoperă pe Sfinții români, pe mai-marii poporului, începând de la regele Decebal al Daciei și până astăzi, deoarece pământul Transilvaniei este pământul dat de Dumnezeu națiunii dacilor și românilor zămisliți din daci și romani.
În jurul anilor 1000 după Hristos, când au venit ungurii și secuii și s-au așezat în Câmpia Panonică, înaintașii poporului român erau acolo, în jurul Carpaților, încă înainte de Hristos. Iar cum românii de atunci erau ospitalieri ca și cei de azi, le-au zis fraților unguri din acea vreme: vă dăm de mâncare, dar din pământul Țarii nu vă dăm nici o palmă. Nu vreau să aduc evidențe istorice, căci ar trebui să mă extind prea mult, iar aceste rânduri nu sunt un document istoric, ci un strigăt de durere al națiunii române în fața unui miting și a unei demonstrații injuste de autonomie a minorității secuiești de la Târgu Mureș și din celelalte județele locuite de minoritatea maghiară.
Rămân uimit în fața pretențiilor depășite și injuste de autonomie a minorității secuilor în Transilvania românească, pentru că istoria cu dovezile ei stă mărturie divină, căci cu toate cuceririle nedrepte de către unguri, care au fost în Ardeal și alte părți ale Transilvaniei, Dumnezeu a adus înapoi națiunii daco-române, pământul dacilor și românilor din Transilvania, dat lor înainte de venirea Domnului Hristos pe pământ, să aducă pace în lume. O ridicare a unei națiuni, să ia pământul altei națiuni, este un act de violare a dreptății lui Dumnezeu, care a împărțit pământul națiunilor precum a crezut El, Creatorul cerului și al pământului – Dumnezeu în Sfântă Treime. Acest adevăr reiese din Scripturile care descoperă cum Dumnezeu a dat pământul Canaan lui Avraam (Facere 17, 8) și urmașilor națiunii Israel, readucându-i pe pământul lor la 430 de ani după locuirea în Egipt (Ieșire 12, 40-41) și la aproape două mii de ani de diasporă israeliteană după Hristos.
Astfel, onorat Guvern Român de la București, popor român din Țară, de la Nistru până la Tisa și din Diaspora română, să știți că dacă noi nu vom striga în lume că Transilvania este pământ daco-român, „pietrele vor striga”, iar Dumnezeu va revendica din nou, la vreme, pământul Transilvaniei, pentru națiunea daco-română din jurul Carpaților; dar păcatul cedării ni se va imputa, căci nu ne-am rugat, n-am strigat și n-am acționat ca Dumnezeu să ne ajute, întru evitarea unei noi suferințe în vremurile noastre, la fel ca în istoria din trecut, de tristă amintire.
Alături de strigătul Transilvaniei, ne cheamă glasul sângelui Sfinților români și a înaintașilor din mormintele pământului Transilvaniei, care au fost omorâți de-a lungul istoriei în luptele cu maghiarii, veniți de dincolo de Tisa să ne ia pământul. Glasul sângelui ce strigă ne este descoperit de Dumnezeu, când i-a răspuns lui Cain, după ce a vărsat sângele fratelui său Abel, prin Scripturile care zic: „Și a zis Domnul: „Ce ai făcut? Glasul sângelui fratelui tău strigă către Mine din pământ. Şi acum eşti blestemat de pământul care şi-a deschis gura sa, ca să primească sângele fratelui tău din mâna ta. Când vei lucra pământul, acesta nu-şi va mai da roadele sale ţie; zbuciumat şi fugar vei fi tu pe pământ” (Facere 4, 10-12).
Doamne, Te rugăm să audă tot Guvernul Român de la București, glasul sângelui înaintașilor noștri din mormintele Transilvaniei și să purceadă a lumina cu învățătura divină pe frații creștini secui și pe cei dintre maghiari ce vor autonomie nedreaptă, să înțeleagă adevărul și să facem pace. Să auzim glasul sângelui lui Mihai Viteazul de pe Câmpia Turzii, din 19 August 1601, care a răspuns împăratului de la Viena că: „Aceasta-i pofta ce-o poftesc, Țara Românească, Țara Transilvaniei și Țara Moldovei, Una să fie”, întru Hristos Iisus.
Tot de mare actualitate, ca și Sfintele Scripturi de la început, cum că „pietrele vor striga” (Ioan 4, 42), este pentru poporul român și Imnul României „Deșteaptă-te române” de Andrei Mureșanu, marșul anului 1848, care răsună și azi, trebuind să-l considerăm ca marșul anului 2013, pentru salvarea pământului Transilvaniei de la autonomia secuilor. În conformitate cu evidențele istorice, secuii nu sunt unguri și de aceea nu asociez numele de „secui” cu cel de „maghiar” sau „ungur”. De altfel, găsim în multe evidențe istorice că maghiarii se disociază de secui, ca și acum la acest miting de la Târgu Mureș din 10 Martie, 2013. Acțiunile secuilor de autonomie pe etnii sunt depășite în cadrul unei Europe pe drumul desfințării granițelor. Astfel, conducerea Comunității Europene trebuie să fie vigilentă la manifestarea secuilor pentru autonomie, fiindcă aceasta crează precedente în viitor în cadrul altor țări europene.
Domnul Hristos Iisus „Mântuitorul lumii” (Ioan 4, 42), când a mers la bolnavii de la scăldătoarea Vitezda din Ierusalim, nu l-a întrebat pe slăbănogul de 38 de ani, dacă crede că poate El să-l facă sănătos, cum Domnul obișnuia, ci l-a întrebat: „Voieşti să te faci sănătos?” (Ioan 5, 6), iar după ce slăbănogul a zis că vrea, prin cuvintele: „Doamne, nu am om, care să mă arunce în scăldătoare…, Iisus i-a zis: Scoală-te, ia-ţi patul tău şi umblă. Și îndată omul s-a făcut sănătos, şi-a luat patul şi umbla” (Ioan 5, 8-9).
Așa întreabă Hristos Domnul și pe Guvernul Român și pe poporul român de azi „Voiești…” să ai Transilvania? Și de îndată ce vrem să avem Transilvania, cu Ardealul și celelalte regiuni, Dumnezeu ne zice „Scoală-te,…” (Ioan 5, 8-9) strigând secuilor și maghiarilor care îi susțin și întregii lumi, că pământul Transilvaniei l-a dat Dumnezeu poporului daco-român, încă înainte de venirea lui Hristos, iar secuilor și ungurilor, care au venit în Europa Centrală abia în jurul anilor 1000, le-a dat Câmpia Panonică, fiindcă erau încă triburi migratoare.
Că Domnul Dumnezeu voiește să ne păstrăm pământul Sfinților români și a mai-marilor înaintași, a moșilor și părinților noștri, cu mormintele lor de credință creștină ortodoxă, ne stă în față adevărul istoric, cum că de fiecare dată când pământul ne-a fost luat, Dumnezeu ni l-a dat înapoi, dar și adevărul Evangheliei cu voința lui Dumnezeu arătată omului bolnav de lepră, care s-a apropiat de Iisus și I S-a închinat zicând: „… Doamne, dacă voieşti, poţi să mă curăţeşti. Şi Iisus, întinzând mâna, S-a atins de el, zicând: Voiesc, curăţeşte-te. Şi îndată s-a curăţit lepra lui” (Matei 8, 2-3). Astfel, aflând că Bunul Dumnezeu voiește să ajute oamenii, care luptă pentru adevăr și dreptate în istorie, trebuie ca și oamenii să voiască și să creadă pentru ca Dumnezeu să-i ajute și să le întindă mâna de ajutor, precum Hristos bolnavului, fiindcă voința lui Dumnezeu lucrează împreună cu voința și credința dreaptă a oamenilor și a popoarelor.
Dacă unii din Guvernul Român de la București, pe care poporul i-a votat, nu vor să poarte strigătul pământului Transilvaniei, atunci să-și dea demisia din fruntea Țării, și vom duce noi, poporul daco-român, strigătul Transilvaniei, de la Nistru până la Tisa și Diaspora română, că vrem să rămână Transilvania în trupul Țării Românești și că „Acum ori niciodată să dăm dovezi în lume, / Că-n aste mâini mai curge un sânge de român. // Preoți, cu crucea-n frunte căci oastea e creştină, / Deviza-i libertate și scopul ei preasfânt. / Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină, / Decât să fim sclavi iarăși în vechiul nost' pământ” (din Imnul României, „Deșteaptă-te române”).
Când Hristos Domnul S-a apropiat de cetatea Ierusalimului, la Intrarea Triumfală
înainte de Paști, aflăm că a plâns pentru ea, fiindcă a prevăzut dărâmarea ei în anul 70, la venirea romanilor: „Şi când S-a apropiat, văzând cetatea, a plâns pentru ea, zicând: Dacă ai fi cunoscut şi tu, în ziua aceasta, cele ce sunt spre pacea ta! Dar acum ascunse sunt de ochii tăi” (Luca 19, 41-42). Tot așa, Hristos Domnul plânge și azi, pentru toate cetățile și locuitorii lor din lume, care nu-L primesc să le dea pacea divină, deoarece prevede dărâmarea lor și suferința poporului.
Astfel, plânge și azi Fiul lui Dumnezeu, Iisus Hristos, pentru Transilvania, fiindcă secuii și unii dintre maghiarii ce îi susțin, în loc să se bucure că locuiesc pe un pământ binecuvântat cu pâine, ei se răscoală împotriva poporului român, care i-a primit pe pământul lor, să aibă și ei pâinea cea de toate zilele (Matei 6, 11), spre mântuirea în Hristos. Iisus plânge și azi pentru că prevedea suferința locuitorilor Transilvaniei la răscoalele minorității secuilor pentru autonomie pe pământul altei Țării. Iisus plânge, deoarece vede lipsa de dragoste din inimile secuilor și a unora din Guvernul Român de la București, în prezentarea adevărului istoric despre pământul Transilvaniei și lipsa dorinței de a fi pace. Iisus plânge, fiindcă vede viața tuturor în păcate și fărădelegi de tot felul și lipsa de credință și rugăciune înaintea lui Dumnezeu pentru iertare. În loc să se pocăiască în contextul atâtor crize, aceștia se răscoală pentru autonomii, care afectează unitatea etniilor naționale, viața economică și culturală împreună, cât și căsătoriile mixte în iubire și dragoste, în creșterea și educarea copiilor.
Nu vor să ia cu un ceas mai devreme pilda de pocăință a regelui și locuitorilor marei metropole a lumii de altădată Ninive (Iona 3, 1-10), cu post și cu rugăciune ca să fie iertați de păcatele lor și restaurați la o viață de pace cu Dumnezeu și unii cu alții. Înțelepciune: Cine nu ia pocăința, acela va avea parte de judecata divină și dreaptă. În descoperirea Scripturilor, crizele de tot felul, ca și crizele economice în lumea de azi, sunt rezultatul crizelor morale, iar dezastrele din univers sunt urmarea păcatelor.
Din punct de vedere istoric, ridicarea secuilor de azi pentru autonomie în Transilvania, este rezultatul politicii deficitare în apărarea gliei strămoșești, a Guvernelor României de la Revoluție și până în prezent. Dacă Guvernele, care s-au perindat la București de-a lungul anilor, ar fi avut o politică fermă față de pământul României, nu numai secuii și unii dintre maghiari nu s-ar fi ridicat, ci și Basarabia și Bucovina, care sunt tot pământuri daco-române, erau unite acum cu România, spre binele Europei.
Glasul Milostivului Dumnezeu îndeamnă atât pe secui, cât și pe Guvernul de la București, la primirea mesajului divin: „Deşteaptă-te cel ce dormi şi te scoală din morţi şi te va lumina Hristos” (Efeseni 5, 14), astfel văzându-și fiecare datoria ce o are de îndeplinit. Spre ajutorarea Guvernului Român de la București, prezint mesajul lui Dumnezeu către guvernatorii tuturor timpurilor istorice, prin Scripturile care zic: „Şi acum împăraţi înţelegeţi! Învăţaţi-vă toţi, care judecaţi pământul! Slujiţi Domnului cu frică şi vă bucuraţi de El cu cutremur. Luaţi învăţătură, ca nu cumva să Se mânie Domnul şi să pieriţi din calea cea dreaptă, când se va aprinde degrab mânia Lui! Fericiţi toţi cei ce nădăjduiesc în El” (Psalmul 2, 10-12).
Mă bucur să fi auzit și să fi văzut în direct pe Internet, că mulți dintre liderii Guvernului Român de la București și din toată Țara, au luat spre rezolvare pașnică mitingul și manifestarea secuilor pentru autonomie, de la Târgu Mureș, din 10 Martie, 2013. La fel, conducerea Comunității Europene nu admite asemenea manifestări etnice de autonomie, care pot crea precedente în viitor, când este vorba de o Europă unită. Ce ar fi, dacă comunitatea română din Ungaria ar cere autonomie, sau alte etnii din alte țări ale lumii ar face aceasta? Cu siguranță, ar afecta unitatea națională și integritatea teritorială a unui popor.
În respect de frați în Hristos, pentru toți guvernatorii de la București și pentru toți secuii, maghiarii și alte etnii din România, cât și față de autoritățile lor, închei acest articol, „Strigătul Transilvaniei”, salutându-i și îndemnându-i pe toți la recunoașterea adevărului istoric, despre pământul daco-român al Transilvaniei și a adevărului că cererea etniilor de autonomie în țările Europei nu duc la depășirea crizelor economice, ci la mărirea lor și la destabilizarea unității naționale.
În același timp, închei mesajul articolului „Strigătul Transilvaniei”, pentru toată suflarea românească și pentru toată Europa, cu Rugăciunea pentru toți către Domnul Iisus Hristos „Mântuitorul lumii” (Ioan 4, 42), Care poate vindeca cu adevărat toate rănile, zicând: „Doamne Iisus Hristoase, Dumnezeul nostru, Carele ai plâns pentru Lazăr și lacrimi de întristare și de milostivire ai vărsat pentru dânsul, primește lacrimile mele. Cu patimile Tale vindecă patimile mele, cu rănile Tale tămăduiește rănile mele, cu sângele Tău curățește sângele meu și pătrunde-mi trupul cu mireasma trupului Tău, celui de viață făcător. Fierea cu care vrăjmașii Te-au adăpat să îndulcească amărăciunea cu care potrivnicul mă adapă. Trupul Tău întins pe cruce să întindă către Tine mintea mea cea trasă-n jos de către diavoli. Capul Tău, pe care L-ai aplecat pe cruce, să înalțe capul meu pălmuit de potrivnici. Preasfintele Tale mâini, pironite de necredincioși pe cruce, să mă tragă spre Tine din prăpastia pierzării, precum preasfântă gura Ta a făgăduit. Fața Ta, cea batjocorită cu pălmuiri și cu scuipări, să umple de strălucire fața mea cea întinată în fărădelegi. Sufletul Tău, pe care L-ai dat Tatălui când erai pe cruce, să mă povățuiască spre Tine prin darul Tău.
Nu am inimă îndurerată ca să Te caut, nu am pocăința și nici umilința care-i întoarce pe fii la moștenirea lor, nu am lacrimi mângâietoare, Stăpâne. Întunecatu-s-a mintea mea cu cele lumești și nu poate să caute spre Tine cu durere. Răcitu-s-a inima mea de atâtea ispite și nu poate să se-nfierbânte cu lacrimile dragostei de Tine. Ci Tu, Doamne Iisus Hristoase Dumnezeule, vistierul bunătăților, dăruiește-mi pocăință neștirbită și inimă îndurerată ca să pornesc cu tot sufletul în căutarea Ta; căci fără de Tine mă voi înstrăina de tot binele. Dă-mi așadar, Bunule, darul Tău. Tatăl, Carele mai înainte de veci Te-a născut din sânurile Sale cele mai presus de timp, să înnoiască în mine închipuirea icoanei Tale. Te-am părăsit, nu mă părăsi; am iești de la Tine, ieși în căutarea mea. Du-mă la pășunea Ta. Numără-mă între oile turmei Tale celei prea alese. Hrănește-mă împreună cu ele, din verdeața dumnezeieștilor Tale Taine. Căci inima lor curată este sălașul Tău și într-ânsa se vede strălucirea descoperirilor Tale. Strălucirea Ta este mângâierea și odihna celor ce S-au ostenit pentru Tine în necazuri și în tot felul de chinuri. Acestei străluciri mă învrednicește și pe mine, nevrednicul, cu darul și cu iubirea Ta de oameni, în vecii vecilor. Amin.” (Rugăciunea Sf. Isaac Sirul, din „Acatistul Domnului nostru Iisus Hristos”).
Slavă „Marelui Dumnezeu şi Mântuitorului nostru Hristos Iisus, Care S-a dat pe Sine pentru noi, ca să ne izbăvească de toată fărădelegea şi să-Şi curăţească Lui popor ales, râvnitor de fapte bune” (Tit 2, 13-14). Să rugăm, iarăși, pe Milostivul Dumnezeu, ca să binecuvinteze toate neamurile pământului și pe poporul nostru român, de la Nistru până la Tisa și din toată Diaspora, să rămână mai departe un popor creștin ortodox „ales, râvnitor de fapte bune”, pentru care să ne binecuvinteze Domnul Dumnezeu în Sfântă Treime, după rugăciunea din Psalmul 66, zicând: „Dumnezeule, milostiveşte-Te spre noi şi ne binecuvintează, luminează fața Ta spre noi şi ne miluieşte! Ca să cunoaştem pe pământ calea Ta, în toate neamurile mântuirea Ta. Lăuda-Te-vor pe Tine popoarele, Dumnezeule, lăuda-Te-vor pe Tine popoarele toate! Veselească-se şi să se bucure neamurile, că vei judeca popoarele cu dreptate şi neamurile pe pământ le vei povățui. Lăuda-Te-vor pe Tine popoarele Dumnezeule, lăuda-Te-vor pe Tine popoarele toate. Pământul şi-a dat rodul său. Binecuvintează-ne pe noi, Dumnezeule, Dumnezeul nostru. Binecuvintează-ne pe noi, Dumnezeule, şi să se teamă de Tine toate marginile pământului” (Psalmul 66, 1-6). Amin.