"Cercetați toate lucrurile, si păstrați ce este bun!"

Apostolul Pavel

„Iar când Irod a văzut că a fost amăgit de magi, s-a mâniat foarte, şi trimiţând a ucis pe toţi pruncii care earu în Betleeem şi în toate hotarele, de doi ani şi mai jos, după timpul pe care îl aflase de la magi” (Matei 2,16).

După plecarea magilor, iată îngerul Domnului se arată în vis lui Iosif, zicând: Scoală-te, ia Pruncul şi pe mama Lui şi fugi în Egipt şi stai acolo până ce-ţi voi spune, fiindcă Irod a hotărât să caute Pruncul ca să-L ucidă” (Matei 2,13).

La Naşterea lui Iisus au fost mari bucurii, în cer şi pe pământ, pentru că S-a Născut Cel făgăduit de Dumnezeu, Mesia, Hristos Iisus, ca Salvator şi Mântuitor al lumii întregi, şi au cântat împreună, cerul şi pământul, Imnul aşteptat prin secole de istorie: „Mărire întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire”(Luca 2,12).

 

Dar alături de marea bucurie au fost şi lacrimi multe, pentru că Irod a omorât toţi pruncii, de doi ani şi mai jos, care erau în Betleem şi în toate hotarele (cf. Matei 2,16), împlinindu-se astfel proorocia lui Ieremia cu privire la ce se va întâmpla la Naşterea lui Mesia, Hristos: „Glas în Rama s-a auzit, plângere şi tânguire multă; căci Rahela plângea pe fii săi şi nu voia să se mângâie, pentru că nu mai sunt”(Matei 2,17-18).

Această furie de omor a regelui Irod a pornit pentru a-l prinde şi a-l ucide şi pe Pruncul Iisus, despre care aflase de la prooroci şi de la magi că va fi regele Iudeilor şi au văzut steaua Lui la Răsărit, când au întrebat: ”Iar dacă S-a născut Iisus în Betleemul Iudeii, în zilele lui Irod regele, iată magii de la Răsărit au venit la Ierusalim, întrebând: Unde este regele Iudeiilor, Cel ce S-a născut? Căci am văzut la Răsărit steaua Lui, şi am venit să ne închinăm Lui” (Matei 2,1-2).

Atunci Irod s-a tulburat, gândindu-se ca să nu-i ia nimeni locul, şi cu el tot Ierusalimul, şi astfel a adunat pe toţi arhiereii şi cărturarii poporului, întrebându-i: „Unde este să Se nască Hristos”?(cf. Matei 2,3-4).

Mai marii poporului, arhiereii şi cărturarii, i-au răspuns:„În Betleemul Iudeii, căci aşa este scris de proorocul: Şi tu Betleeme, pământul lui Iuda, nu eşti nicidecum cel mai mic între căpeteniile lui Iuda, căci din tine va ieşi Conducătorul care va paşte pe poporul Meu Israel”(Matei 2,5-6).

După aceasta Irod a chemat pe magi în ascuns, şi a aflat de la ei când s-a arătat steaua şi i-a trimis la Btleem, zicându-le: „Mergeţi şi cercetaţi cu de-amânuntulş despre Prunc, şi dacă Îl veţi afla, vestiţi-mi şi mie, ca venind şi eu, să mă închin Lui”(Matei 2,7-8).

Această falsitate a regelui Irod, să-l înştiinţeze şi pe el ca să meargă să se închine Pruncului Iisus, a fost descoperită magilor de Dumnezeu, şi astfel ei au mers pe altă cale în ţara lor (cf. Matei 2,12), precum şi lui Iosif, care a fost înştiinţat de îngerul Domnului în vis, că Irod vrea să ucidă Pruncul şi să fugă cu El şi cu mama Lui în Egipt (cf. Matei 2,13), cum s-a şi întâmplat.

Naşterea Pruncului Iisus în Betleem, a fost apoi confirmată şi vestită de magi, pentru că ei după ce au plecat din faţa mai marilor poporului şi a lui Irod, steau li s-a arătat iarăşi şi i-a călăuzit până la la Betleem, oprindu-se deasupra locului unde era Pruncul Iisus, mama Lui Maria şi Iosif, şi i-au dat daruri:„aur, tămâie şi smirnă” (cf.Matei 2,9-11), ca unui Împărat şi Dumnezeu.

Precum toate vremurile istorice au avut Irozii lor, tot aşa şi vremurile istoriei noastre au irozii lor, care caută azi să ucidă Credinţa în Pruncul Iisus care s-a Născut pentru mântuirea lumii, a crescut şi S-a Jertfit pe Cruce şi a Înviat pentru Răscumpărarea omenirii. Irozii tuturor vremurilor mai poartă numele, după Sf. Scripturi, şi Antihrişti, pentru că tăgăduiesc că Iisus este Hristos, Mântuitorul lumii, după Scriptura care zice: „Cine este mincinosul, dacă nu cel ce tăgăduieşte că Iisus este Hristos? Acesta este antihrist, care tăgăduieşte pe Tatăl şi pe Fiul. Oricine tăgăduieşte pe Fiul nu are nici pe Tatăl; cine mărturiseşte pe Fiul are şi pe Tatăl” (1Ioan 2,22-23).

Irozii şi antihrişti vremurilor noastre.

Astfel irozii şi antihrişti vremurilor secolului 21, în care trăim, sunt cei ce tăgăduiesc pe Iisus Hristos, conform Scripturii de mai sus (cf. 1Ioan 2,22-23), şi care sunt de multe feluri: persoane fizice, simple, cu şi fără responsabilităţi în societate, conducători de popoare, inventatori de ştiinţe, ideologii şi filozofii, religii vechi şi noi, a timpurilor moderne în care trăim, hristoşi mincinoşi etc, toţi care mărturisesc împotriva lui Hristos, împotriva lui Dumnezeu, împotriva Credinţei creştine în Dumnezeu, sunt mai mult sau mai puţin, fiecare irozii şi antihriştii generaţiei noastre, care caută înşelarea şi uciderea Credinţei în Dumnezeu din sufletele oamenilor.

Pentru popoarele care au fost sub regimuri comuniste este uşor de înţeles despre aceşti, irozi şi antihrişti, despre care vorbesc Sf. Scripturi, pentru că au trăit zilele persecuţiei şi a distrugerii Credinţei, prin diferite învăţături atieiste, ameninţări, închisori, omoruri etc. Urmările vremurilor comunist-ateiste au fost şi sunt distrugătoare în generaţii de oameni, care au fost educaţi împotriva Credinţei în Dumnezeu, şi astfel şi-au pierdut încrederea în Dumnezeu şi unii în alţii, şi aşa nu îşi mai găsesc numitorul comun: nici în aceeaşi limbă, nici în cultură, nici în credinţă şi nici de fii ai aceluiaşi neam. Aceşti oameni nu mai vor să ştie nici unul de altul, nici de Dumnezeu şi nici de Iisus Hristos, pentru că le dă legi morale, care nu le permite o viaţă imorală, care este o viaţă nesănătoasă şi pentru suflet şi pentru trup.

In acele vremuri comuniste, irozii şi antihriţti, erau pe faţă împotriva Credinţei în Dumnezeu, astăzi sunt ascunşi, care i-au diferite atitudini amăgitoare, care răspândesc învăţături seducătoare, persoane responsabile în funcţii mari care dau legi împotriva Credinţei creştine în viaţă. Persoane în funcţii guvernamentale şi justiţie care elaborează legi de promovare a vieţii imorale în societate, numind descriminare atitudinea oamenilor moralităţi faţă de imoralitate.

Câtă durere când priveşti azi, cum irozii şi antihrişti, responsabili mari şi mici, în diferite funcţii în ţările lor, caută să desfinţeze tradiţiile creştine şi sacre ale Sărbătorilor Naşterii lui Hrisos, ale Crăciunului, care au fost aşezate la începutul Bisericii creştine în lume şi s-au păstrat, din generaţie în generaţie, prin Credinţa în Iisus Hristos, Care S-a născut Prunc pentru mântuirea lumii.

Priviţi dintr-un observator în univers şi veţi vedea cum popoarele care au primit Religia Creştină au progresat în istorie, iar celelalte care au rămas în religiile vechi trăiesc în atâtea lacrimi. Dar priviţi la fel în acest secol la popoarele care au trăit după legile Religiei Creştine, douămii de ani, cum antihrişti istorici au început, încă din secolul trecut, să scoată din viaţă popoarelor legile morale creştine, cu tradiţiile lor educative şi sacre, precum şi Credinţa în Dumnezeu, numind Sărbătorile Naşterii lui Iisus „Holiday season”. Apoi în cadrul comunităţilor bisericeşti, de diferite confesiuni, şi a liderilor care le conduc se aud la televiziunile naţionale că se petrec lucruri strigătoare la cer.

Şi câte altele, care se cunosc pentru că le vedem şi le auzim în fiecare zi, şi nu vreau să le amintesc cu numele imoralităţile, distrugerile, tragediile, bolile de toate felurile în viaţa oamenilor, diferitele calamităţi în lume, pentru că se cunosc, datorită tehnici avansate de răspândire spre distrugerea Credinţei în Dumnezeu şi a relizării Sodomei şi Gomorei (cf. Facere Cap. 18 şi 19), ci vreau să prezint Sf. Scripturi din partea lui Dumnezeu, care nu se cunosc, şi care vin să vorbească despre salvare omului şi a popoarelor prin Credinţa în Iisus Hristos, Care S-a Născut pentru salvarea omului de la căderile în păcate.

Ce vorbesc Sfintele Scripturi despre vremurile Apocaliptice ?

De ce toate aceste lucrări ale deavolului se petrec iarăşi în viaţa oamenilor şi a popoarelor? Sf. Scripturi vorbesc că atunci când va avea loc lepădarea de Credinţa în Dumnezeu a oamenilor, vor avea loc lucrurile întunericului, a deavolului şi oamenii nu vor mai primi învăţăturile sănătoase, după Scriptura care zice: „Va veni o vreme când oamenii nu vor mai suferi învăţătura sănătoasă, ci dornici să-şi desfăteze auzul, îşi vor da învăţături după poftele lor, Şi îşi vor întoarce auzul de la adevăr şi se vor abate către basme”(2Tim.4,3-4).

Acestea sunt vremurile Apocaliptice pe care le trăim, când omul din păcate, nesocoteşte Scripturile: „De aceea, cine nesocoteşte aceste învăţături, nesocoteşte nu pe un om, ci pe Dumnezeu, care v-a dat şi Duhul Său cel Sfânt.”(1Tes. 4,8). „De aceea, Dumnezeu i-a lăsat pradă necurăţiei, să urmeze poftele inimilor lor; aşa că îşi necinstesc singuri trupurile”(Rom.1,24). „Zicând că sunt înţelepţi, au ajuns nebuni”(Rom.1,22).

Pentru identificarea vremurilor din urmă Sf. Scripturi ne prezintă astfel: „Şi aceasta să ştii, că în zilele din urmă, vor veni vremuri grele. Că vor fi oameni iubitori de sine, iubitori de argint, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători, de părinţi, nemulţumitori, fără cucernicie, Lipsiţi de dragoste, nenduplecaţi, clevetitori, nenfrânaţi, cruzi, neiubitori de bine, Vânzători, necuviincioşi, îngâmfaţi, iubitori de desfătări mai mult decât iubitori de Dumnezeu. Având înfăţişarea adevăratei credinţe, dar tăgăduind puterea ei. Depărtează-te de aceştia.”(2Tim. 3,1-5). Cine poate spune că nu ne confruntăm zilnic în societatea în care trăim, cu aceste lucruri dureroase în viaţă? Le trăim cu durere şi vedem urmările lor în viaţa popoarelor, de la o margine a lumii la cealaltă, prin dezastrele care se întâmplă în univers.

Lumea de astăzi poartă duhuri străine, de darurile Duhului Sfânt de la Dumnezeu, după Scriptura care vorbeşte: „In aceasta să cunoaşteţi duhul lui Dumnezeu: că orice duh care mărturiseşte pe Iisus Hristos, venit în trup, este de la Dumnezeu. Şi orice duh, care nu mărturiseşte pe Iisus, nu este de la Dumnezeu, ci este duhul lui antihrist, despre care aţi auzit că vine şi acum este chiar în lume” (1 Ioan 4,2-3). Din păcate putem spune că este vremea irozilor şi a antihriştilor.

Omul vremurilor din urmă a învăţat, ajungând să înlocuiască Credinţa prin ceea ce numeşte ştiinţă şi tehnică, gata să explodeze lumea în bombe nucleare, pentru că s-a rătăcit de la adevărul vieţii: “Mereu învăţând şi neputând să ajungă la cunoaşterea adevărului. După cum Iane şi Iambre s-au împotrivit lui Moise, tot aşa şi oamenii aceştia se împotrivesc adevărului, ca unii care Sunt stricaţi la minte şi osîndiţi în ce priveşte credinţa.”(2Tim 3,8).

Adevărul este Iisus Hristos, care a zis despre Sine: “Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa”(Ioan 14,6). Şi din învăţăturile Biblice rezultă toate adevărurile veşnice şi mântuitoare spre dobândirea Împărăţiei lui Dumnezeu, în care nu vor intra cei necredincioşi şi întinaţi: ”Nu ştiţi, oare, că nedrepţi nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu? Nu vă amăgiţi: Nici desfrânaţii, nici închinătorii la idolii, nici adulterii, nici malahienii, nici sodomiţi, Nici furi, nici lacomii, nici beţivii, nici batjocoritorii, nici răpitorii nu vor moştenii împărăţia lui Dumnezeu”(1Cor. 6,8-10).

Iată Scriptura care vorbeşte despre purtarea omului pervertit al nelegiurii: “Înfăţişarea feţei lor mărturiseşte împotriva lor, şi, ca Sodomiţii, îşi dau pe faţă nelegiuirea, fără s-o ascundă. Vai de sufletul lor, căci îşi pregătesc rele!”(Isaia 3,9).

Dar iată răspunsul lui Dumnezeu din Sf. Scriptură cu privire la omul necredinţei şi al nelegiurii: “Nu va rămâne Duhul Meu pururea în oamenii aceştia, pentru că sunt numai trup.. Deci zilele lor să nu mai fie o sută douăzeci de ani!” Văzând însă Domnul Dumnezeu că răutatea oamenilor s-a mărit pe pământ şi că toate cugetele şi dorinţele lor sunt îndreptate la rău în toate zilele, I-a părut rău şi S-a căit Dumnezeu că a făcut pe om pe pământ. Şi a zis Domnul: Pierde-voi de pe faţa pământului pe omul pe care l-am făcut! De la om până la dobitoc, …” (Facere 6,3-7).

Aceasta a zis Dumnezeu când s-a uitat la viaţa oamenilor pe pământ, înainte de potopul din vremea lui Noe. Fărădelegile oamenilor a adus sfârşitul lumii de atunci prin revărsarea apelor, salvând pe Noe cu familia sa şi din veţuitoarele pământului câte o pereche, din care s-a continuat viaţa în univers după potop (Citiţi, din Cartea Faceri, Cap. 6, 7,8 şi 9).

In istoria omeniri de după potop s-au mai pierdut două oraşe mari, Sodoma şi Gomora, din cauza nelegiurilor sodomite (Citiţi, Cartea Faceri Cap. 18 şi 19). Această pierdere a Sodomei şi Gomorei, din care a rezultat Marea Moartă, trebuie să dea o mare lecţie omenirii, tuturor vremurilor istorice, că atunci când nu vor mai fi în oraşe şi ţări, nici zece drepţi, cum nu au fost în Sodoma şi Gomora, ca Domnul s-o salveze (Facere 9,32) atunci va veni sfârşitul. O omenire întinată în fărădelegi, cu irozii şi antihrişti ei, nu se poate continua în istorie înaintea lui Dumnezeu.

Nimeni nu va putea avea scuze de apărare în faţa Judecăţii lui Dumnezeu, nici chiar popoarele necreştine care nu au vrut să primească pe Iisus Hristos ca Mântuitor, pentru că Dumnezeu din creaţie a aşezat în firea omului legea înfăptuirii binelui şi nu a răului, după Scriptura care zice: „Pentru că ceea ce se poate cunoaşte despre Dumnezeu este cunoscut de ei fiind că Dumnezeu le-a arătat lor. Cele nevăzute ale Lui se văd de la facerea lumii, înţelegându-se din făpturi, adică veşnica Lui putere şi dumnezeire, aşa ca ei să fie fără cuvânt de apărare”(Rom. 1,19-20). Căci păgânii care nu au lege, din fire fac cele ale legii; aceştia neavând lege, îşi sunt loruşi lege”(Rom. 2,14).

Iată ce ne reveleză Dumnezeu în Sf. Scripturi, despre ziua cea mare a venirii Lui ca Judecător, precum a venit la Crăciun ca Mântuitor, pentru cei ce L-au primit, Care vorbesc astfel: “Apoi mi-a zis să nu pecetluieşti cuvintele proorociei acestei cărţi, căci vremea este aproape. Cine e nedrept, să nedreptăţească înainte. Cine este spurcat, să se spurce şi mai greu.

Cine este drept, să facă dreptate mai departe. Cine este sfânt, să se sfinţească şi mai mult. Iată, vin curând, şi plata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia, după cum este fapta lui.

Eu sunt Alfa şi Omega, Cel dintâi şi Cel de pe urmă, începutul şi sfârşitul. Fericiţi cei ce spală veşmintele lor ca să aibă stăpânire peste pomul vieţii şi prin porţi să între în cetate.

Afară câinii şi vrăjitorii şi desfrânaţii şi închinătorii la idoli şi toţi cei ce lucrează şi iubesc minciuna! Eu, IISUS, am trimis pe îngerul Meu ca să mărturisească vouă acestea, în faţa Bisericilor. “(Apoc.22,10-16). “Iată vin curând. Fericit cel ce păzeşte cuvintele proorociei acestei cărţi” (Apoc. 22,7). “Amin! Vino, Doamne Iisuse!”(Apoc. 22,20).

Salvarea prin Credinţa în Naşterea lui IISUS

Dumnezeu ne-a descoperit încă prin proorocul Isaia, cine este Cel ce poate şterge păcatele oamenilor, adică Dumnezeu, după Scriptra care zice: „Eu sunt Cel ce şterg păcatele tale şi nu îmi mai aduc aminte de fărădelegile tale” (Isaia 43,25).

Din această cauză a trimis Dumnezeu pe Fiul Său în lume, devenind Om, ca să răscumpere omenirea din stăpânirea diavolului şi a morţii păcatelor, prin Jertfa Fiului Său: ”drept jertfă de răscumpărare”(Rom. 3,25), în faţa lui Dumnezeu, pentru: „Ca prin moartea Sa să surpe pe cel ce avea stăpânirea morţii, adică pe diavolul, şi să izbăvească pe acei pe care frica morţii i-a ţinut în robie” (Evrei 2,14-15).

Aşa s-a arătat bunătatea şi iubirea lui Dumnezeu pentru salvarea lumii prin trimiterea Fiului Său:Iar când bunătatea şi iubirea de oameni a Mântuitorului nostru Dumnezeu S-a arătat, El ne-a mântuit nu din faptele noastre cele întru dreptate, săvârşite de noi, ci după a Lui îndurare prin baia naşterii celei de a doua şi prin înoirea Duhului Sfânt, pe Care L-a vărsat peste noi, din belşug, prin Iisus Hristos, Mântuitorul nostru” (Tit 3,4-6).

Prin urmare omul şi toate naţiunile lumii, trebuie cu recunoştiinţă să înţeleagă Sf. Scripturi şi să urmeze spre mântuirea lor: „Întru numele lui IISUS tot genunchiul să se plece, a celor cereşti, a celor pământeşti şi a celor de dedesubt. Şi să mărturisească toată limba, că DOMN este IISUS HRISTOS, întru slava lui DUMNEZEU”(Filip. 2,10)

Mântuitorul Hristos cere credincioşilor Săi să-L mărturisească înaintea oamenilor, ca şi ei să cunoască şi să fie salvai: “Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi şi Eu pentru el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri…”(Matei 10,32-33). “ Şi oricine se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, în acest neam preadesfrânat şi păcătos, Se va ruşina şi Fiul omului, când va veni în slava Tatălui Său împreună cu sfinţii îngeri.”(Marcu 8,38).

Aceasta pentru că omul tuturor vremurilor se rătăceşte pentru că nu cunoaşte Scripturile şi puterea lui Dumnezeu: „Drept răspuns, Isus le-a zis: „Vă rătăciţi! Pentru că nu cunoaşteţi nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu.”(Matei 22,29).

Intr-o lume, ca aceasta în care trăim, a irozilor şi antihriştilor care caută să ucidă şi să falsifice Credinţa în Naşterea lui Mesia, Hristos Iisus, Salvatorul lumii, credinciosul creştin poate, totuşi, să-şi păstreze credinţa în Dumnezeu pentru că Domnul Iisus a zis: “…Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin. (Matei 28,20).

Exitenţa Bisericii creştine, de douămii de ani, confirmă împlinirea făgăduinţei Mântuitorului Hristos de însoţire a fiecărui suflet şi a Bisericii Sale până la acest Crăciun, cât şi biruinţa Bisericii după Cuvântul Lui: ”… Voi zidi Biserica Mea şi nici porţile iadului nu o vor birui”(Matei 16,18).

Să ne gândim numai la existenţa şi funcţionarea Bisericii creştine primare în lume, vreme de trei secole, sub persecuţia Imperiului Roman, cu crudul Nero, până la Constantin cel Mare, cu Edictul de la Milano din 313, când s-a dat libertate şi Bisericii creştine, şi este destul să ne edificăm că Dumnezeu însoţeşte Biserica Sa, sufletele, familiile şi popoarele cu Credinţă care cheamă numle Lui.

Ori dacă ne gândim la irozii şi antihrişti marilor Imperii, care s-au peindat în istoria omenirii, că toţi au căzut în cruzimea uneltirilor pe care le făceau împotriva Credinţei în Dumnezeu (“Iată faţa Domnului spre cei ce fac rele, ca să piară de pe pământ pomenirea lor” (Psalm 33,15), şi iată în continuare altă Scriptură care arată adeverirea căderii cu tot ce aveau, toţi irozii şi antihrişti tuturor vremurilor: “Văzut-am pe cel necredincios fălindu-se şi înălţându-se ca cedrii Libanului, Şi am trecut şi iată nu era, şi l-am căutat pe el şi nu s-a aflat locul lui”(Psalm 36,35-36). In faţa acestei constatări, triste, a vieţii celui necredincios, Domnului Domnezeu sfătuieşte şi încurajează oamenii spre cele drepte şi bune, spre a avea urmaşi pe pământ şi a nu se şterege numele lor din Cartea Vieţii: “Păzeşte nerăutatea şi caută dreptatea, că urmaşi are omul făcător de pace, Iar cei fără de lege vor pieri deodată şi urmaşii necredincioşilor vor fi stârpiţi. Iar mântuirea drepţilor de la Domnul, că apărătorul lor este în vreme de necaz”(Psalm 36,37-39).

Iar Biserica lui Hristos, cu cei ce au Credinţă în Dumnezeu, îşi contiună drumul în istorie şi azi, şi-l va continua şi în viitor, căci Biserica lui Hristos, cu cei ce cred, nici porţile iadului nu o va birui (cf. Matei 16,18).

Astfel, frate creştine, să nu ne temem şi să ştim că nici irozii şi antihrişti vremurilor noastre şi a celor ce vor veni, nu vor putea desfinţa Biserica lui Hristos din lume, ci dimpotrivă să dea mai mulţi martiri şi sfinţi, ca în trecut, dovedind puterea Credinţei, a Rugăciunii şi a însoţirii şi prezenţei lui Hristos în mijlocul Bisericii sale, a familiilor şi a popoarelor creştine, conform făgăduinţei lui IISUS, ce S-a Născut pentru mântuirea lumii şi a zis: “Căci acolo unde Sunt doi sau trei adunaţi în Numele Meu, Sunt şi Eu present în mijlocul lor.”(Matei 18,20).

Să ne adunăm şi noi la Biserică la acest Crăciun, unde desconectaţi de lumea irozilor şi a antihriştilor, să intrăm în comuniune cu Dumnezeu, purificându-ne, şi să colindăm, Colindul Sfânt şi Bun: „O, Praznic Sfânt şi luminos al Naşterii Slăvite, Ce fericit şi ce duios ne-aduci în inimi pe Hristos, Când dăruieşti trăiri cereşti, Credinţe neclintite!” Amin.

„Hristos din ceruri întâmpinaţi-L!”

Preot Aurel Sas