"Cercetați toate lucrurile, si păstrați ce este bun!"

Apostolul Pavel

Eu vin dintr-o ţară unde “ciuma roşie” a furat pe Dumnezeu! L-a ascuns de oameni şi de copii spunându-le că nu mai există!...
În acea ţară a furat mai apoi dreptul asupra pământului, care era viaţa oamenilor, era bucuria zorilor, era libertatea de a trăi în prezenţa lui Dumnezeu. În acea ţară pe pământul furat, am devenit robi, generaţia mea şi a părinţilor mei. Când a apărut în ţară “ciuma roşie”, nu o băga nimeni în seamă, cel mult era privită ca ceva ciudat, fără sens..
Dar ea lucra intens, se ramifica demonic, punea la cale punct cu punct, planul de subjugare şi de distrugere al ţării. Până să apară ea, oamenii munceau fără griji , se bucurau de rodul muncii lor,
fără să bănuiască iadul ce li se pregătea!
Venea ca un torent dinspre răsărit sub formă de noroi roşu.
A început să înghită de-a valma oameni, case, pământuri, animale, a cuprins totul, a înghiţit totul.
Acum era puternică şi a început atacul punct cu punct, fără greş şi fără a da un pas înapoi.
Mai apoi a început să inunde creiere, inimi, suflete, în special cele ale tineretui şi ale copiilor.
Pe cei bătrâni îi lăsa să moară, prin foame şi frig.
Viul ţării a început să pălească şi să se ofilească, bucuria s-a transformat în jale şi disperare.
Ţăranul român a ajuns să fure de pe propriul lui pământ, câţiva ştuleţi de porumb să poată supravieţui... de pe propriul lui pământ!
Munca lui nu mai era ceva sfânt şi împlinitor, “ciuma roşie” o pervertise în furt, silnicie,
- păcat.
Pentru spiritul muncii în sine, a fost o cădere de aceeaşi grozăvie ca şi actul căderii în păcat al omului din Grădina Edenului.
Furtul acela global al “ciumei roşii” a scos tot ce era sfânt din oameni, caracterul lor simplu şi candid, l-a asvârlit afară din ei, lăsându-l să se descompună încet şi a pus în locul lui tot ce adusese cu ea din “răsărit”, apoi i-a obligat pe oameni să stea să respire mirosul acela greu şi umilirea cea mai de jos, răbdatul de foame şi mereu, mereu, să le spună:
Uitaţi-vă ce v-am adus noi!
Dar în curând, ea a devenit de nesuportat şi pământul care era obişnuit cu cinstea şi onoarea oamenilor care-l lucraseră de secole, n-a mai răbdat-o şi a scuturat-o de pe el!
Dar ea a avut şi încă mai are şi azi, milioane de ventuze cu care suge lacom mari suprafeţe ale globului!
Şi acum, mai mult chiar, vrea să cucerească alte pământuri întinse şi frumoase, să le distrugă cu apocaliptica ei putere de trăire şi să le ducă la sărăcie şi moarte.
Generaţia aceasta şi cele viitoare trebuie să zdrobească funesta ei apariţie, generatoare de hecatombe pe pământ... comunismul - ciuma roşie !

 

Vasile Ghiţă / 11-2-09