Duminica Floriilor este sărbătorită in ultima duminica din postul mare și semnifica intrarea Mântuitorului in cetatea Ierusalimului. De Florii se sapa mormintele, se împodobesc porțile cu ramuri de salcie și se face dezlegare la peste. Joia Mare este o zi dedicată celor morți. Potrivit tradiției populare, cerurile se deschid in aceasta zi pentru a facilita comunicarea între aceste doua lumi: lumea celor vii și lumea celor adormiți intru vesnicie. Lunea Mare este vestita pentru Spolocanie, un ritual de curățire al vaselor și gospodăriilor in general. Spolocania se făcea cu leșie, un amestec de apa cu cenușă. Martea Mare sau Martea Încuiată se continua cu Spolocania iar Miercurea este numita Strâmba pentru ca este rea pentru poceli. In Vinerea Mare se urzeau pânzele pentru înnoirea cămășilor pentru Paste iar Sâmbătă Mare este dedicată celor morți din nou, când cerurile deschise temporar in Joia Mare s-ar încuia pana la Înălțare. Întreaga săptămâna dinaintea Pastelui este un adevarat ritual in lumea satelor păstrat și transmis cu sfințenie.
Paștele reprezintă Învierea lui Hristos. Romanii jertfesc mieii și vopsesc ouăle roșii, îmbinând arta și tradiția. Etnologul Simeon Florea Marian numește ouăle înroșite “picurusurile de sânge” care s-au scurs din rănile lui Hristos. Un element specific sărbătorii pascale este Pasca, care vine din grecescul cuvânt Pasha (Pasho=a suferi). In noaptea de Paști pasca și ouăle se duc la sfintit și se ia lumina. Lumânarea din seara de Pasti se pune in casa și se aprinde la ceas de mare nevoie și necaz.
In anumite locuri in Bucovina și Transilvania baietii vin “la udat “ in ziua a doua de Paști. Ei stropesc fetele cu apa și zic așa: “sa-ți fie inima curată ca apa și ea sa te ferească de orice boala.”
Sărbătoarea pascala este sărbătorită peste ocean de către comunitățile românești. Se prepara pasca, cozonaci, oua roșii iar bărbații se duc “la udat” a doua zi de Paști. Paștele semnifica învierea lui Hristos și învierea lăuntrică personala pentru romani, oriunde ei s-ar afla.