Ioan Sinitean

1. FONDAREA BISERICII sau Geneza Bisericii

„Nașterea” și „primii pași” ai bisericii lui Hristos sunt prezentate în Faptele Apostolilor cap. 2. Nașterea Bisericii a avut loc în Ziua Cincizecimii. Sărbătoarea era ținută în luna Iunie și era o sărbătoare națională pentru evrei. Sărbătoarea Cincizecimii avea mai multe scopuri:

- Să celebreze Sărbătoarea Secerișului grâului („Să ții sărbătoarea secerișului, a celor dintâi roade din munca ta, din ceea ce vei semăna pe câmp...” Ex.23:16)

- Să păstreze amintirea dării legii de către Moise.

- Să marcheze Sărbătoarea Săptămânilor („Să ții sărbătoarea săptămânilor, a celor dintâi roade din secerișul grîului...” Ex.34:22)

- Să mulțumească Domnului la Sărbătoarea primelor roade prin dărnicie („În ziua celor dintâi roade, când veți aduce Domnului un dar de    mâncare, la sărbătoarea încheierii săptămânilor (Cincizecimea), să aveți o adunare sfântă...” (Num.28:26)

Coborârea Duhului Sfânt la Cincizecime a fost o „demonstrație” vizuală, o dovadă certă că promisiunea Domnului Isus s-a împlinit. Primul capitol din Faptele Apostolilor ne spune despre întâlnirea lui Isus cu apostolii de pe Muntele Măslinilor, unde le spune că vor fi mărturisitorii Lui față de toată lumea. El le spune, de asemenea, că trebuie să aștepte la Ierusalim până când primesc putere de sus. Apoi El S-a înălțat și a dispărut din ochii lor.

GENEZA BISERICII

În capitolul al 2-lea din Cartea Faptelor Apostolilor citim despre începutul   Bisericii.   Apostolul   Petru,   plin   de   Duhul   Sfânt,   le   spune ascultătorilor că ceea ce s-a întâmplat în ziua Cincizecimii are legătură cu ce s-a întâmplat cu 50 de zile în urmă, și anume cu răstignirea și moartea lui Isus din Nazaret, că absolut totul ce a survenit a fost în Planul lui Dumnezeu.

- A fost planificat înainte de Creație (după sfatul hotărât și după știința mai dinainte a lui Dumnezeu).

- S-a împlinit în istoria omenirii cu exactitate (vs.22-23).

- Isus din Nazaret a fost „omul” adeverit (aprobat de Dumnezeu).

- Făgăduința Duhului Sfânt a fost ca urmare a proslăvirii lucrării Sale de către Tatăl.

Cincizecimea este ziua de naștere a Bisericii, iar aceasta se bazează pe șapte principii cardinale:

1. Moartea lui Hristos - Voi L-ați răstignit - O moarte sângeroasă (v.23)
2. Învierea lui Hristos - Dar Dumnezeu L-a înviat dintre cei morți - O înviere victorioasă (v.24)
3. Ascensiunea lui Hristos - O înălțare ca Domn vs.31-36
4. Trimiterea Duhului Sfânt prin Hristos - O revărsare a Duhului Sfânt (ca dovadă).
5. Botezul prin autoritatea Lui ca urmare a credinței în Hristos - O ascultare de porunca lui Hristos.
6. Botezul „în numele Tatălui și al Fiului și al Duhului Sfânt pentru iertarea păcatelor” - O mărturisire a credinței biblice în Dumnezeul Trinitar.
7. Mântuirea în Numele lui Hristos – O însușirea a binecuvântării venite prin lucrarea lui Hristos.

Fără aceste pietre de temelie, nu putea exista nici o biserică a Noului Testament. Cu câteva luni înainte de moartea Sa, Isus a spus: „Pe această piatră voi zidi Biserica Mea” (Matei 16:18). El a vorbit despre o acțiune viitoare, dar, după prima sărbătoare a Cincizecimii Evreiești survenită după învierea Lui, Biserica e menționată ca fiind deja în existență.

Biserica a început în Ziua Cincizecimii, la cincizeci de zile după Paște, după ce Domnul Isus a murit și a înviat. Cuvântul tradus „biserică” provine din două cuvinte grecești care înseamnă împreună “chemați afară” (din lume pentru Dumnezeu). Cuvântul este folosit în toată Biblia pentru a se referi la toți cei care sunt născuți din nou (Ioan 3: 3, Romani 10: 9-10). Cuvântul Biserică, atunci când este folosit pentru a face referire la toți credincioșii de pretutindeni, este sinonim cu termenul Trupul lui Hristos (Efeseni 1:22-23, Coloseni 1:18).

Cuvântul Biserică apare pentru prima dată în Matei 16, când Domnul Isus îi spune lui Petru: „Pe această piatră voi zidi Biserica mea și porțile Hadesului nu o vor birui” (v.18). „Piatra” aici este declarația făcută de Petru: „Tu ești Hristosul, Fiul Dumnezeului cel viu” (v.16), nicidecum Petru însuși, așa cum susțin unii.

Conform lui Efeseni 1:4, Biserica a fost în planul lui Dumnezeu înainte de întemeierea lumii. Apostolul Pavel susține că înțelepciunea nespus de felurită a lui Dumnezeu se face cunoscută „prin Biserică,” în conformitate cu „scopul etern” (literal, „planului veacurilor”), care a fost realizat prin misiunea lui Hristos pe pământ (Efeseni 3:10-11).

1. CREȘTEREA BISERICII și Extinderea Bisericii lui Hristos

Cartea Faptele Apostolilor se concentrează în mod special asupra creșterii remarcabile a Bisericii sub providența lui Dumnezeu și prin puterea Duhului Sfânt. Evanghelistul Luca face consemnări deosebit de importante despre extinderea Bisericii (F.A. 2:43-47; 5:14; 6:7; 9:31; 12:24; 16:5; 19:20),

Faptele Apostolilor fiind o sursă importantă de informații despre creșterea Bisericii primare.

Cartea Faptele Apostolilor consemnează în mod repetat creșterea numerică și spirituală a Bisericii primare. De exemplu, paragraful din Fapte 2:42-47 constituie o adevărată fotografie a vieții ei interne. Prima Biserică din Ierusalim a fost o Biserică răscumpărată pentru că cei ce o formau „au  primit cuvântul Lui”, au acceptat mesajul lui Petru despre mântuire în Răscumpărătorul, Domnul Isus Hristos. Biserica din Ierusalim a crescut ca urmarea a acceptării voii lui Dumnezeu, inclusiv a persecuției în urma căreia membrii ei s-au răspândit cu scopul evanghelizării altor regiuni. De asemenea, Biserica din Ierusalim a crescut și ca urmarea unei bune cooperări între credincioși. Creșterea Bisericii este posibilă numai prin prezența lui Dumnezeu și a Fiului Său Isus Hristos, care spune: „Despărțiți de Mine nu puteți face nimic”.

Sub raport numeric, într-o perioadă relativ scurtă, biserica a crescut atât de rapid încât a ajuns la cinci mii de bărbați adulți (F.A.4:4), plus mii de femei și copii, și aceasta până la uciderea lui Ștefan (F.A.7:60). Se pare că la un moment dat Biserica număra nu mai puțin de douăzeci de mii de suflete. Acest lucru ar fi constituit mai mult de o treime din populația orașului, estimată la aproximativ cincizeci și cinci de mii.

1. Caracteristici ale bisericii din Ierusalim:

- Persoanele individuale primesc și acceptă Evanghelia harului în Isus și sunt primite în Biserică. Versetul 41 spune: „Cei care au primit cu bucurie cuvântul Lui au fost botezați; și în acea zi au fost adăugate aproximativ trei mii de suflete”.

Nu ni se spune că toți au crezut, dar aceia care au primit darul gratuit oferit de Dumnezeu au fost născuți de sus și regenerați la o viață spirituală autentică, făcuți membri în Familia lui Dumnezeu și în comunitatea răscumpăraților Lui. Biserica funcționează ca trup al lui Hristos, El fiind Capul Trupului. Nașterea miraculoasă a Bisericii la Cincizecime este demonstrarea puterii iubirii și harului lui Dumnezeu manifestate în salvarea oamenilor din păcat prin Mântuitorul Isus.

- Au fost botezați (v. 41a). Botezul este semnul exterior al pocăinței. Este semnul fizic că o persoană se identifică cu Hristos și își supune viața lui Dumnezeu.

- Botezul este o poruncă, prima poruncă dată celor care se pocăiesc. Domnul nostru Însuși a spus: „Duceți-vă și faceți ucenici din toate neamurile, botezându-i în numele Tatălui, al Fiului și al Duhului Sfânt” (Matei 28:19). El spune: „Cine va crede și se va boteza, va fi mântuit; dar cine nu va crede, va fi osândit.” (Marcu 16:16).

- Pentru cei născuți în Familia lui Dumnezeu rezultă în mod inevitabil CREȘTEREA. Faptele Ap. 2:42 menționează că: „Ei stăruiau în învățătura apostolilor, în legătura frățească, în frângerea pâinii, și în rugăciuni”. În textul original se spune: „Ei s-au dedicat continuu învățăturii apostolilor”, învățăturii celor care l-au văzut pe Isus și au primit-o direct de la El.

- Prima Biserică a dat dovadă că este răbdătoare și loială. Isus a spus discipolilor Săi în Ioan 15:4: „Rămâneți în Mine, și Eu voi rămânea în voi. După cum mlădița nu poate aduce roadă de la sine, dacă nu rămâne în viță, tot așa nici voi nu puteți aduceți roadă, dacă nu rămâneți în Mine”.

- Prima Biserică a crescut continuu în învățătura Cuvântului. Biserica are autoritatea și responsabilitatea de a predica, învăța, primi și asculta de Cuvântul lui Dumnezeu prin puterea Duhului Sfânt.

- Prima Biserică a exercitat în mod continuu caracterul asemănării cu Hristos: Frăția (koinônia – virtutea de a împărtăși ceva – Rom.15:26, 1Cor.1: 9, 10:16, 2Cor.6:14, 8: 4, 9:13, 13 : 14, Gal.2: 9, Flp.1: 5, 2: 1, 3:10, Flm.1: 6, Ev.13:16, 1 În.1: 3, 1: 6-7) este menționată în atâtea texte ale Noului Testament. Ea a determinat creșterea ucenicilor lui Isus în asemănarea Lui.

- Unitatea Bisericii din Ierusalim s-a bazat pe doctrina apostolilor. Unitatea noastră trebuie să se bazeze nu pe doctrina omului, ci pe doctrina apostolilor (Gal.1:6-10, 2Tes.3:16).

- Biserica din Ierusalim era unitară și activă, nu era letargică. Faptul că doctrina a fost formulată și stabilită nu a însemnat că biserica a încetat să-și facă lucrarea (1Cor.15:58).

- Unitatea bisericii din Ierusalim a dus la o creștere rapidă. Noii convertiți nu apar la întâmplare, ci sunt rezultatul ascultării cu devotare de Cuvântul lui Hristos (Mat.28:18-20).

- Duhul Sfânt i-a călăuzit pe noii credincioși ai Bisericii din Ierusalim și ei s-au alăturat acelui nucleu al părtășiei creștine.

2. Practici ale Bisericii din Ierusalim (F.A.2:42-47 și 9:30-31)

- S-au dedicat propovăduirii învățăturilor apostolilor

- S-au devotat părtășiei sfinților

- S-au devotat frângerii pâinii

- S-au devotat rugăciunii

- S-au ocupat de îngrijirea celor nevoiași

- S-au devotat răspândirii Evangheliei către cei nemântuiți.

Acestea sunt doar câteva din aspectele lucrărilor din Biserica Primară. Ele ne arată trăsăturile vieții de zi cu zi a credincioșilor. Luca descrie frumusețea trăirii Bisericii care s-a înființat în Ierusalim și care se dezvolta în mod continuu. El prezintă dăruirea și devotamentul primilor creștini în relația cu Dumnezeu în serviciile de închinare.

3. Slujitori ai Bisericii din Ierusalim

Este clar din textele Scripturii că Biserica din Ierusalim a avut o bună conducere și guvernare. Biserica Primară era condusă de Duhul Sfânt, dar acest lucru s-a realizat prin stabilirea unui sistem de organizare.

1. Apostolii - În biserica din Ierusalim, ca și conducători la început erau Apostolii, care prezentau și explicau învățăturilor lăsate de Domnul Isus Hristos.
2. Diaconii - Pentru nevoile materiale și ajutorarea celor nevoiași, au fost aleși șapte diaconi.
3. Prezbiterii - Pe parcursul activității Bisericii din Ierusalim au fost aleși și prezbiteri („atunci apostolii și prezbiterii și întreaga Biserică” F.A.15:22, 23), care erau desemnați pentru fiecare biserică locală (cf. faptul că Pavel și Barnaba au rânduit astfel de prezbiteri la conducerea grupelor noi de creștini în misiunea lor de răspândirea Evangheliei – F.A.14:23 „Au rânduit prezbiteri în fiecare Biserică, și după ce s-au rugat și au postit, i-au încredințat în mâna Domnului, în care crezuseră”.

În biserica creștină primară, prezbiterii, în calitate de conducători ai unei biserici locale, îndeplineau rolul de instructori pentru noii convertiți. De asemenea, predicau și aveau grijă să fie luate măsurile necesare pentru bunăstarea Bisericii (F.A.15:6; 1Tim.5:17; 1Pet.5:2).

Episcopii, prezbiterii erau aleși dintre creștinii cu calități morale și spirituale deosebite, de obicei credincioși maturi din Biserica locală (1Tim.3:1-13; 2Tim.4:1-5; Tit 5:9). Presbuteros (Prezbiter), Episcopos (Episcop), Poimen (Pastor), Didascalos (Învățător), Euaggelistes (Evanghelist), sunt fațete ale aceleiași funcții: PASTOR (1Pet.5:1).

Câțiva lideri proeminenți în Biserica din Ierusalim: Cei 12 apostoli, cei 7 diaconi în mod deosebit diaconul Ștefan. Din relatările Cărții Faptelor Apostolilor înțelegem că păstor purtător de cuvânt al Bisericii a ajuns Iacov, fratele Domnului.

4. Avantaje ale Bisericii din Ierusalim:

În această Biserică existau slujitori capabili să evalueze situațiile și să își re-definească scopurile (F.A.6:2-5)

Biserica avea standarde pentru oamenii care doreau să servească (F.A.6:3)

Apostolii promovau alți slujitori și ofereau binecuvântarea peste acei aleși să servească (F.A.6: 6)

Supraveghetorii Bisericii erau prudenți față de cei ce se adăugau Bisericii, chiar și față de Saul până când s-au convins că era cu adevărat mântuit (F.A.9:26-30)

Slujitorii Bisericii erau exemple de viață, erau modele de urmat (F.A.3:1)

1. Concluzia

• Creștinismul a pornit de la Ierusalim. Ucenicii au împlinit porunca Domnului lor și „au început la Ierusalim”. Evanghelia a fost propovăduită pentru prima oară la Ierusalim, locul în care a murit și a înviat Domnul nostru. Duhul Sfânt i-a înzestrat pe predicatorii creștini și a convertit pe ascultătorii Evangheliei mai întâi la Ierusalim. Biserica a luat ființă în Ierusalim.
• De asemenea, practicile fundamentale ale Bisericii au fost stabilite în Biserica din Ierusalim. Nu în ultimul rând, structura Bisericii a fost conturată pentru prima oară la Ierusalim, prin alegerea prezbiterilor și diaconilor. La Ierusalim a avut loc de asemenea un conciliu bisericesc ce a luat în discuție doctrina mântuirii și raportul Evreilor cu Neamurile în Biserică. Decizia acestui conciliu a luat forma de recomandare și nu de comandă.
• Biserica din Ierusalim a fost un fel de Biserică-mamă. Observați cum a fost căutat consiliul apostolilor și bătrânilor atunci când au apărut dificultăți de învățătură sau de practică; și cum Bisericile dintre neamuri au trimis darurile lor caritabile săracilor sfinți la biserica mamă.
• Biserica din Ierusalim a fost o Biserică-model. Orice model devine eficient datorită ilustrării principiilor de lucru, nu prin simpla sa formă.
• Cincizecimea a marcat începutul Bisericii lui Hristos și acest început a fost cu Biserica din Ierusalim. Tot ce știm despre biserica Domnului nostru sau despre principiile prin care este guvernată, învățăm din Noul Testament. Cei care iubesc pe Isus Hristos și ascultă de Cuvântul lui constituie adevărata biserică, trupul lui Hristos. Prin descrierea detaliată a caracteristicilor și a practicilor Primei Biserici Domnul a avut în vedere ca Bisericile din toate timpurile să urmeze modelul pozitiv ilustrat prin Biserica din Ierusalim în doctrină și trăire.
• Dragă cititor, dacă până acum nu ești încă în biserica lui Hristos, te indemn sincer să cauți cu tot dinanadinsul să-l primești astăzi pe Domnul Isus Hristos ca Mântuitorul tău personal și atunci vei putea face parte din Biserica Domnului și de a te bucura de toate binecuvântarile ce le poate aduce în viața ta