"Cercetați toate lucrurile, si păstrați ce este bun!"

Apostolul Pavel

LUCA 15:11-24

Textul de mai sus prezintă dragostea Tatalui ceresc pentru cei pierduţi sub forma de pildă şi în acelaşi timp ne arată adevăratul caracter al Tatălui ceresc.

 

1. George Murray spunea despre această pildă, că este "the most divinely tender and most humanly touching story ever told on earth."
2. Charles Dickens o descrie ca fiind "cea mai frumoasă povestioară ce s-a scris vreodată"
3. Unii comentatori o consideră “Evanghelia din Evanghlie”

 

Prin pilda aceasta Domnul Isus, Fiul lui Dumnezeu a vrut să-L prezinte dragostea Tatălui ceresc prin prisma tatălui pământesc.

Despre multi taţi renumiţi vorbeşte Biblia. Am putea să ne uităm la ei şi să le urmăm exemplu. Unul singur însă este prezentat cu totul deosebit decât toţi ceilalţi; este Tatăl fiului risipitor. Vă veţi întreba ce a fost aşa de deosebit la el? A fost el mai credincios decât Avraam sau Moise sau oricare alt tată bun prezentat pe paginile Sfintelor Scripturi? În studiul pe care o să-l facem împreună vom afla că da. Acest tată a fost cu totul şi cu totul special. A fost un caracter special “construit” de Domnul Isus ca să-l “prezinte” pe Tatal Ceresc, pe Dumnezeu însuşi:

A fost un tata identificat cu Dumnezeu.

I. ATITUDINEA TATALUI FATA DE PROPIA FAMILIE

A. A FOST UN BUN GOSPODAR- le-a asigurat bunăstare materială = abundenţă Referitor la starea materială şi situaţia familie acestui “Tata” nu se poate spune decât ceea ce fiul mai mic a relatat atunci când era flamând, departe de casa tatălui său: ”belşug de pâine=Abundenţă”

Stare materială foarte bună. Istoria familiei este prezentată fără multe detalii. Aflăm că a fost un tată bogat, influent, foarte ocupat, probabil văduv (nu se pomeneşte nimic niciodată despre soţie). Şi “robii” o duceau bine acolo…-1 Tim 5:8. A fost un tată care s-a implicat în binele familiei. Tatăl a fost Stăpânul avuţiei casei.

B. UN TATĂ GRIJULIU le-a asigurat moştenire = grijă pentru viitor

La cererea fiului mai mic de a împărţi averea (cât timp el era în viaţă), tatăl a avut ce împărţi. Legea cerea ca fiul mai mare să primească două parţi iar fiul cel mic doar o parte (1/3).

C. UN TATĂ UŞOR ABORDABIL

· A fost un tată uşor abordabil de copii săi. A avut timp la dispoziţia copiilor. (chiar şi atunci când cel mai tânar i-a cerut ce nu se cădea încă=averea). Era un tată activ în creşterea copiilor săi (chiar singur fiind).

· A fost un tată la dispoziţia copiilor săi. Un tata “availabil”=timp+ atenţie =dragoste.

· Cu toate acestea a avut copii problemă:-unul a luat-o razna (cel mai tânăr)=pierdut în lumea mare. Celălalt (cel mai mare) a stat acasă =dar era pierdut în casa tatălui. Cu fiecare dintre ei, tatăl a tratat în mod personal problema care îi frământa.

· Dar în acelaşi timp a avut copii curajoşi: “dă-mi partea de avere”; “primeşte-mă” ca pe un argat al tău”

D. UN TATĂ SPIRITUAL. Cu am putea să-i atribuim acestui tată, merite spirituale? - Isaia 38: 19

Când fiul mai tânăr şi-a venit în fire a spus ”am păcătuit”. De unde a avut el această “noţiune” de păcat dacă nu de la tatăl său?

· A învăţat copii ce-i păcatul. Referinţă în Proverbe 22: 6.

· Fiul mai tânăr la un moment dat asociază “cerul” cu Tatăl. Dece? Pentru că tatăl i-ar fi vorbit despre aceasta în copilărie.

· Caracterul tatălui a salvat viaţa fiului (risipitor)

· A “îngăduit” copiilor să-şi aleagă singuri calea în viaţă. Sunt sigur că i-a şi prevenit de urmările unei “greşite” alegeri.

· Nu a condamnat sau judecat fiul ce a plecat de acasă. Fiul a venit pocăit şi tatălui i-a fost destul aceasta. Fiului i-a părut rău de ce a făcut…

· Tatăl nu l-a umilit aşa cum merita (să–şi răzbune umilinţa ce el a îndurat-o atunci, la plecarea lui).

· El a avut compasiune pentru “starea deplorabilă” în care s-a întors fiul său mai mic.

· În sinea lui e a fost mulţumitor pentru întoarcerea băiatului său şi s-a bucurat nespus de mult.

· I-a onorat întoarcerea cu “ospaţ” mare. Tot satul a fost invitat la acest eveniment deosebit. Tot satul care a “luat” parte la “plecare” a vrut să fie “partaş” şi la bucuria întoarcerii acasă.

· I-a acordat dreptul de fiu, care şi-l pierduse prin “nebunia” plecării lui.

II. ATITUDINEA TATĂLUI FAŢĂ DE FIUL MAI TÂNAR

A. LA PLECAREA LUI

1. Tatal i-a ascultat cererea chiar dacă era “deplasată”. Legea cerea ca averea să fie împărţită după moartea tatălui. Ce o fi însemnând acest gest? Să fi însemnat “îngăduinţă”, permisiunea tatălui pentru alegerea propiului drum în viaţă? Oare să fi avut de a face cu Liberul arbitru? I-a onorat propia decizie? Oricare ar fi putut fi răspunsul, tatăl i-a acordat “şansa” ce şi-a dorit-o.

2. Tatal i-a acceptat “insulta.”A cere împărţirea averii cât timp tatăl traia era ca şi cum i-ai cere moartea tatălui. Un lucru josnic, desgustător. Şi totuşi acest tată îi”onorează” cerea fiului său fără comentarii.(?)

Fiul nu a plecat că nu era “belşug” în casă şi ar fi vrut mai mult, ci fiul a plecat să fie “departe” de “autoritatea “ tatălui. Fiul nu mai accepta autoritatea “altcuiva “(fie chiar şi a tatălui său) asupra lui. A vrut să fie liber, complect liber; “de capul lui”. Şi aşa a ajuns: de capul lui, însă nu liber, ci rob la porci. El, un fiu de evreu (bogat) la “animalele necurate” ale unui străin! Ce o ironie a soartei! Dar el şi-a vrut-o.

B. LA REÎNTOARCEREA LUI

1. Aşteptarea reîntoarcerii. Tatăl încă de departe l-a văzut? Cum? La întâmplare? Nicidecum. Tatăl îl aştepta în orice clipă să vină, să se reîntoarcă. Dovada: viţelul îngrăşat pentru ospăţul ce o să-l facă în cinstea lui. Tatăl la “lăsat” să plece –fiind încredinţat că fiul o să “eşuieze” şi o să se întoarcă. Chiar dacă în text nu ni se spune nimic ce i-a spus tatăl înainte de a pleca, dar bănuiesc că l-a sfătuit să nu plece, pentru că nu–i loc pe pământ ca şi în casa tatălui.

Pentru “fii risipitori” care se reîntorceau în cultura ţării de atunci erau trei variante: să fie omorât cu pietre; să fie alungat înapoi,; să fie primit ca un sclav.Tatăl însă nu a aplicat nici una din aceste “proceduri” culturale. El a procedat complet pe “dos”; la primit ca pe un fiu, ca pe fiul său cu toate drepturile egale.

3. Fuga în întâmpinare

Acest tată cu mare atenţie şi răbdare a aşteptat şi a anticipat reîntoarcerea fiului plecat din casa părintească. Când l-a vazut de departe a fugit să-l întâmpine, să-i spună “welcome back” (bine ai venit înapoi). În cultura de atunci pentru un om în vârsta să alerge, să-şi dezgolească piciorele era o ruşine, era o chestiune de demnitate. Ce mai conta încă o “porţie” de ruşine pe lânga toate cele indurate până acum? Reîntoarcerea copilului său pierdut era tot ce conta pentru el,” acest fiu a fost pierdut” , şi s-a găsit”.

Acest tată în vârsta, a fugit (lucru nepermis de lege şi reguli evreieşti), i-a căzut pe grumaz şi l-a sărutat mult. Fiul a început să-şi ceară iertare pentru fapta ce o făcuse. Dar tatăl l-a oprit. Cât a spus a fost suficient să-i demonstreze tatălui că s-a pocăit, că a învăţat o lecţie mare, ”pe pielea lui”. Fiul a experimentat pocainţa profundă acolo departe de casa tatălui, la porci. Acum doar i-a adus tatălui informaţia pentru ceea ce se petrecuse cu el deja: pocainţa:”tată nu mai sunt vrednic,.. nu mai merit nimic,..fă-mă ca pe unul din argaţi… şi –asta mi-ar fi destul…ar fi mai bine ca la “porcii străinului”…

3. Sărutul tatălui. Ce a însemnat el?

Sărutul dragostei. Acest tată şi-a iubit fii aşa cum erau. Şi-a iubit copii în mod egal, nepărtimitor. Nu a arutat favoritism între ei(Ioan 3:16; Rom. 5: 5-6); Sărutul iertării (Ef. 4:32); Sărutul restaurării. Acest tată (adevărat) era gata oricând de reconciliere (aştepta de mult clipa când să ofere aşa ceva) (1 Cor. 6: 9-11.); Sărutul bucuriei (Fil. 4:4); Sărutul asigurării (1Cor. 10:12); Sărutul părtaşiei cu Tatăl (Ver.23-24).

4. ATITUDINEA TATĂLUI FAŢĂ DE FIUL MAI MARE

a. LA REFUZUL LUI.

Tatăl a părăsit sala de ospăţ (acţiune ce putea fi comentată de meseni) ca să vină afară să-l “lămurească” să intre înlăuntru la “ospăţul fratelui său”. Cu multă dragoste şi răbdare a “pledat” pe lângă el. Nu scrie în Evanghelie dacă până la urmă l-a ascultat sau nu, dar ceea ce scrie e că acest tată a fost gata să “trateze” problema fiului mai mare cu multă înţelepciune şi discernământ.

b. LA ACUZA LUI

Tatăl cu mult “tact” l-a corectat şi i-a răspuns că “acest fiu al tău” este de fapt fratele său cu care cândva s-a jucat, s-a bucurat. “Dece nu vrei acum când este cel mai necesar să-i araţi că încă îi mai eşti“fratele mai mare”?

La acuza lui, că tatăl ar fi părtinitor, acesta i-a răspuns cu multă înţelepciune: ”tot ce am este al tău” “tot ce i-am oferit fratelui tău erau aici şi pentru tine. Şi tu te poţi bucura la masă. Problema a fost că tu niciodată nu ai avut nevoie de o asemenea masă de reîntoarcere. Mai bine zis nu ai simţit nevoia să “le ceri de la Tata”.

5. ATITUDINEA TATĂLUI PENTRU AMÂNDOI FII: UN TATĂ SENTIMENTAL

Acest tată a avut emoţii, sentimente profunde pentru copii săi ce le-a “expus” în public, nu le-a ascuns. A fost un tată emoţional. Domnul Isus Însuşi a plans în public (Ioan 11:35). A fost o manifetare de compasiune, Domnului Isus I-a pasat de mulţimea ce se pierdea în păcat!!

Dar oare toţi taţii pot să facă lucrul acesta fără să se “jeneze”? De exemplul, tatăl meu nici o dată nu mă săruta în public. Mă conducea cu valiza, bagajul la autobuz, şi la colţul Şcolii mă oprea şi mă săruta spunându-mi că el nu vrea ca toţi oamenii să se “mire “ pe noi. Acest fel de “iubire părintească” a fost specială. Acesta a fost tatăl meu. M-a crescut “sever” şi î–mi spunea’ cum î-ţi aşterni aşa vei avea”. Şi a avut dreptate.

CONCLUZIE

“Tatăl” din pilda Domnului Isus a fost un tată special, deosebit… a fost un tată care la întoarcerea fiului “pocăit” îi dă mai mult decât a cerut.

A fost un tată care la plecare i-a dat ce cerea cu “ dreptul”, după lege: o treime din avere, ca la intoarcere să-i dea ce era cu ‘mila” -din inima plină de dragoste a tatălui.

A fost un tată care la plecare i-a dat ceea ce fiul a crezut că e bine pentru el, ceva ce el credea că-l va face fericit, la intoarcere tatăl i-a dat ceea ce El, Tatăl a considerat că are nevoi, lucruri ce o să-l facă pe fiu fericit (roba, inelul, sandale, ospăţ, viţel îngrăşat, etc).

La plecare, (presupun) că fiul a fugit să nu-l mai vadă pe tata (aflânduse în mână cu averea), la întoarcere tatăl a fugit cu haina cea mai buna ca să îi acopere fiului goliciunea (ca satul să nu-l vadă că era murdar şi zdrenturos).

Fiul la plecare nu a dat nici un “bay-bay party” pentru tata, în schimb la întoarcere, tatăl a dat un “welcome home” party pentru el.

Tatăl acesta a fost aşa de perfect în toate încât Domnul Isus l-a folosit ca să-l ilustreze pe Tatăl ceresc. A fost un tata exemplu. A fost un tată “indentificat” cu Dumnezeu. Să fim mulţumitori ca avem un asemenea Tată, un tată ceresc plin de dragoste şi îndurare. Ai tu un asemenea tată? Dacă nu, primeşte-L pe Domnul Isus în inima ta şi atunci Dumnezeu v-a deveni şi tatăl tău. Amin

Ioan Sinitean, Chicago