"Cercetați toate lucrurile, si păstrați ce este bun!"

Apostolul Pavel

În cadrul seriei „CERCETAŢI SCRIPTURILE” propun să ne „adâncim privirile” în a studia un episod din viaţa poporului evreu chiar înainte de a intra în Ţara Promisă. Lecţia ce au primit-o atunci poporul evreu este valabilă şi pentru noi cei de astăzi. Oricare din noi putem experimenta,

CHEZĂŞIA VICTORIE GARANTATĂ

Prin credinţă au căzut zidurile Ierihonului, după ce au fost ocolite şapte zile” (Evrei 11: 30)

 

I. INTRODUCERE


Cu toate că Dumnezeu a promis poporului Israel că le va da Ţara Canaanului ca moştenire, aceasta nu era un teren viran, ci o ţară locuită şi întărită foarte bine împotriva invadatorilor. Ţara Canaanului era compusă din cetăţi-state fiecare conduse de către un rege sau împărat. Ca să cucerească ţara, israeliţii trebuiau de fapt să cucerească pe rând fiecare din aceste cetăţi-state. Nu exista un guvern centralizat în Canaan (doar când locuitorii ţării au văzut ca ameninţarea evreilor era serioasă, cetăţile s-au unit în confederaţii, iar unele au rămas în continuare individuale – Gabaonul). Aceste cetăţi erau în plină dezvoltare, deţineau arta prelucrării fierului şi făceau comerţ cu Mesopotamia, Egipt şi Cipru. Ca să intre în posesia ţării, Israelul trebuia să lupte, să o cucerească. Şi planul lui Dumnezeu era ca ei să înceapă cu cucerirea Ierihonului care era o cetate deosebit de fortificată, situată chiar la intrarea în Canaan. Cucerirea acestei cetăţi era o necesitate strategică şi în acelaşi timp una psihologică. Psihologică, în sensul că prima victorie va fi încurajare pentru Israel şi în acelaşi timp descurajare pentru popoarele Canaanului.



II. CADRUL ISTORICO-GEOGRAFIC


Ierihonul, considerat cea mai veche cetate din lume, era înconjurată de un sistem de ziduri duble foarte bine gândite. Zidul din afară avea laţimea de 6 feet (1.82m) şi înălţimea de 20 feet (6m). Zidul interior avea lăţimea de 12 feet (3.65m) şi înălţimea de 30 feet (9.14m. Între ziduri era un coridor lat de 15 feet (4.5m).


Din perspectiva umană, Ierihonul a fost practic imposibil de cucerit: era fortificat, în alertă, pregătit de bătălie şi bine aprovizionat cu apa şi grâne (chiar trecuse seceratul).  Ierihonul nu a fost o cetate foarte mare (ca Ninive de exemplul) dar formidabil de fortificată şi o poziţie strategică foarte bună. Soldaţii canaaniţi postaţi pe metereze aveau o foarte bună vizibilitate asupra oricărei oşti ce se apropia de cetate. Daca Israelul va cuceri Ierihonul atunci va putea cuceri uşoar toate celelalte cetăţi din Cannan.


III. LUPTA ŞI VICTORIA EI


PREGĂTIREA PENTRU VICTORIE

1. Premizele victorie.

Canaanul a fost deja judecat de Dumnezeu (Nimeni nu va putea să stea împotriva ta, cît vei trăi. Eu voi fi cu tine, cum am fost cu Moise; nu te voi lăsa, nici nu te voi părăsi.” Iosua 1:5). Canaaniţii ştiau acesta şi erau îngroziţi (şi le-a zis: "Ştiu că Domnul v-a dat ţara aceasta, căci ne-a apucat groaza de voi, şi toţi locuitorii ţării tremură înaintea voastră. Iosua 2:9).

Iosua a dedicat poporul Domnului, prin tăierea împrejur al bărbaţilor. Poporul a luat Paştele; a mâncat prima dată din grânele ţării…

Iosua a spionat cetatea, aflând nu numai despre fortificaţiile ei, ci şi despre starea psihologică a locuitorilor săi.

Iosua a inspectat personal zidurile cetătii (noaptea?) cu scopul de-a-şi face un plan de atac (Pe când Iosua era lângă Ierihon, a ridicat ochii, şi s-a uitat. Şi iată un om stătea în picioare înaintea lui, cu sabia scoasă din teacă în mână. Iosua s-a dus spre el, şi i-a zis: "Eşti dintre ai noştri sau dintre vrăjmaşii noştri?" Iosua 5 :13a).
2. Promisiunea victoriei.

Dumnezeu a promis că va fi cu ei. Dumnezeu a promis lui Israel biruinţă încă înainte de a se apropia de cetate

(Iosua 2:8-11).

Domnul Hristos pre-încarnat l-a încurajat pe Iosua (un om cu sabia în mâna ce s-a prezentat pe sine ca şi comandantul Oştirii Domnului (Ps 24:10; 46:7, 11; 1 Regi 18:15; Isaia 8:11-14; Hagai 2:4; Iacov 5:4) şi-I spune că a fost trimes să-l asigure pe Iosua de izbândă (Iosua 5:13-15). Iosua I se închină şi-I promite îndeplinirea înstrucţiunilor primite (Exod 15:2; Iosua 6:2; Fapte Ap. 9:6).
3. Instrucţiunile pentru victorie (v.3-5).

a) În primele şase zile. Bărbaţii înarmaţi conduceau procesiunea, urmaţi de şapte preoţi cu trâmbiţe de corn de berbece. Apoi urma chivotul Domnului, urmat de restul poporului. Planul de luptă a Domnului era ca în formaţiunea prezentată anterior, să înconjoare cetatea în şase zile, odată pe zi într-o linişte desăvârşită (să ne reamintim situaţia din Exod 14:14 si Psalmul 46:10-11. (Excepţie făceau preoţii ce suflau în trâmbiţe-v.10)

b) În ziua a şaptea. Cetatea trebuia înconjurată de şapte ori (ajungându-se în total la 13 înconjoruri), de 7 preoţi, să sune în 7 trâmbiţe, şi să strige tare de 7 ori la comanda lui Iosua. Numărul “ 7” este predominant în ultima zi înainte de căderea zidurilor Ierihonului. În Biblie, cifra 7 semnifică “desăvirşirea, perfecţiunea” şi- L simbolizează pe Dumnezeu.


B. PARTICIPAREA ÎN VICTORIE (v.6-25).


1. Instrucţiunile îndeplinite în detaliu (v.6-21).


Înstrucţiunile de “bătălie” păreau ciudate pentru un militar încercat ca şi Iosua, dar s-a încrezut în Dumnezeul care le-a dat. Acestea au o semnificaţie cu totul aparte şi anume, ele reflectau exact ceea ce Dumnezeu vroia atât de la Izrael cât şi de la Ierihon să înţeleagă încă de la început că victoria va fi sigură şi nu va fi pe cale obişnuit umană. Sunatul din trâmbiţe din corn de berbece avea o semnificaţie mai mult religioasă decât militară. Ierihonul urma să cadă prin puterea lui Dumnezeu şi nu prin iscusinţa sau dotarea omenească.


Se spune că Lordul Nelson când a raportat Coroanei Mării Britanii marea lui victorie împotriva flotei franceze ar fi spus; "Victoria nu a fost un cuvânt destul de mare ca să descrie ce a avut loc acolo."

Consider că nici noi nu avem destule şi mari cuvinte ca să descriem ceea ce a făcut Dumnezeu aici (cu Ierihonul), la Golgota prin Domnul Isus şi în viaţa noastră zilnic.

2. Modalităţile de participare în victorie. Participarea Israeliţiilor în victorie a fost prin:

a) Convingere că ei luptau de la victorie (aveau deja victoria promisă) şi nu doar pentru victorie.: “Domnul a zis lui Iosua : Iată, dau în mâinile tale Ierihonul şi pe împăratul lui, pe vitejii lui ostaşi. "(Iosua 6 :2)

b) Conştienţa că ţara e de drept a lor. " Cu adevărat, Domnul a dat toată ţara în mânile noastre, şi toţi locuitorii ţării tremură înaintea noastră." (Iosua 2:24)

c) Credinţa: Iosua şi poporul Israel au crezut în planul de luptă a lui Dumnezeu chiar dacă părea absurd (v. 10-14). Au acţionat prin credinţă:Prin credinţă au căzut zidurile Ierihonului, după ce au fost ocolite şapte zile” (Evrei 11: 30). Credinţa în Dumnezeu este ceea ce ne ajută să depăşim obstacolele în viaţă, care cu siguranţă că vor veni:” Dacă vei găsi vreu-n drum fără obstacole, acela probabil nu duce nicăieri.” (Frank A. Clark)

d) Ascultare: Iosua şi poporul Israel au ascultat şi au urmat planul de "luptă" cu exactitate. L-au ascultat pe Dumnezeu în cele mai mici detalii (v.17-25). Au urmat metoda sau stategia lui Dumnezeu şi nici decum pe a lor (Isaia 55:8-9) (Notă: să ţinem cont că ascultarea face cea mai bună “echipă” cu credinţa)

e) Curaj: Iosua şi poporul Israel au urmat planul în ciuda tuturor riscurilor. Au ascultat de Dumnezeu prin conducătorul lor (v. 6-9).

f) Răbdare: Poporul Israel a avut răbdare chiar dacă metoda de luptă era plictisitoare şi nu părea că dă rezultate imediate. Au stat sau umblat într-o linişte “mormântală” aşa cum a cerut Dumnezeu..

g) Încrederea : Israelul nu s-a bazat pe ingenuitatea umană, ci s-a bazat pe Cuvântul lui Dumnezeu. Au apreciat sau au ţinut cont de Cuvântul venit de la Dumnezeu şi nu de la oameni (v.2-6 şi 2 Timotei 2:15; Ioan 16:13).

S-au încrezut în Dumnezeu chiar dacă metoda anunţată de Dumnezeu părea îimposibilă (v. 15-16 şi Marcu 11:22; Matei 21:21-22)


3. Promisiunile ţinute (v.22-25).

Dumnezeu şi-a ţinut promisiunea şi a făcut ca zidurile fortificate ale Ierihonului să cadă fără ca Israeliţii să le atingă (cercetările arheologice de azi declară ca căderea zidurilor au fost din lăuntru spre afară).

Iosua şi bătrânii poporului şi-au ţinut promisiunea faţă de Rahab, pe care au căutat-o, au salvat-o pe ea şi familia ei, pentru că ea şi-a riscat viaţă ascunzând spionii evrei trimeşi de Iosua în cetate (v.17, 22-23). Foarte interesant, faptul că Dumnezeu, în suveranitatea Sa a ales ca o femeie stricată ca Rahab să devină străbunica lui David iar mai apoi stră-străbunica lui Isus Hristos (Rut 4:21; Matei 1:5-6).


C. PROCLAMAREA VICTORIEI (V.26-27).


1. Proclamarea blestemului. Iosua a blestemat pe cel ce va rezidi Ierihonul vreodată. (Cetatea s-a rezidit pe timpul lui Ahab cu preţul primului nascut (1 Regi 16:34))

2. Proclamarea victoriei propriu-zise (v.27).

Iosua a atenţionat pe evrei să nu ia nimic pentru ei iar lucrurile preţioase să le consacreze Domnului, ca “primele roade”(Ierihonul fiind prima cetate dăruită lui Israel de către Dumnezeu şi valorile revenea Domnului)

Distrugerea completă a cetăţii, nimicirea oamenilor, a animalelor şi darea în foc a cetăţii (v.20-21)

IV. CONCLUZIA:

Israel în sfârşit a intrat în Ţara Promisa după 41 de ani, dar apoi i-a trebuit încă 7 ani să o cucerească. Erau 7 naţiuni ce trebuiau cucerite şi nimicite. Cucerirea Ierihonului este mai mult decât un fapt istoric, este o ilustraţie practică, spirituală pentru noi cei de astăzi, şi anume:

Ascultarea întocmai de Dumnezeu şi de Cuvântul Său cel sfânt ne conduce la victorie asupra celui rău altfel spus, singura cale a victoriei pentru noi este acea a ascultării. Când credincioşii ascultă de Cuvântul Domnului necondiţionat, Victoria este sigură. Victoria depinde de gradul de ascultare fată de Domnul. Ascultarea este obligatorie pentru victorie. Doar când dependenţa noastră este totală de Dumnezeu, victoria este şi ea totală, sau desăvârşită. Dacă vom asculta de Dumnezeu şi vom împlini poruncile Lui întocmai, vom fi binecuvântaţi aşa cum El a promis: „Vei fi pentru Domnul un popor sfânt, cum ţi-a jurat El, dacă vei păzi poruncile Domnului, Dumnezeului tău, şi vei umbla pe căile Lui” (Deuteronom 28:9). Iar Domnul Isus, Fiul lui Dumnezeu a făcut şi El promisiune de binecuvântare pentru ascultare: « Adevărat, adevărat vă spun, că cine ascultă cuvintele Mele, şi crede în Celce M-a trimes, are viaţa vecinică, şi nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viaţă. » (Ioan 5:24) 

Apoi, sa nu utăm că singura metodă de a cuceri victorios Ierihonul a fost metoda lui Dumnezeu. Iar nouă, credincioşilor ni se cere să ţinem cont că lupta ce trebuie să o ducem e o luptă spirituală aşa că metoda şi armele puse de Dumnezeu la dispoziţia noastră trebuie sa fie tot spirituale (2 Cor. 10:4-5; Ioan 16:33; Filipeni 4:13; Efeseni 6:10 ).

Să recunoaştem că victoria este un dar de la Domnul şi toată Gloria se cade să I-o dăm Lui. Aşa cum Ierihonul a fost deja “înfrânt” înainte de luptă, tot aşa duşmanul nostru diavolul a fost deja înfrânt de Domnul Isus Hristos la Calvar (Rom. 8: 37_38; Evrei 2:14-15 şi 1 Ioan 3:8).

“Ierihonul” este darul lui Dumnezeu pentru tine în Christos. Este al tău să-l iei în stăpânire, dar Dumnezeu ţi-l va da doar atunci când tu vei admite că nu-l poţi cuceri cu puterile tale, ci depinzi de ajutorul Lui : “noi suntem mai mult decât biruitori, prin Acela care ne-a iubit…” (Romani 8:37).

Să-I mulţumim lui Dumnezeu pentru că În Domnul Christos noi avem victorie garantată prin credinţă şi ascultare de El. Nu vrei ca şi tu să fii părtaş la Victoria Lui? Dumnezeu să te ajute la aceasta. Amin.

Ioan Sinitean, Chicago