"Cercetați toate lucrurile, si păstrați ce este bun!"

Apostolul Pavel

Pentru numarul trecut impreuna am meditat la “Umblarea cu Dumnezeu”. In numarul acesta va invit sa “alergam” pentru a primi:

PREMIUL ALERGĂRII CREŞTINE

"Nu stiţi că cei ce aleargă în locul de alergare, toţi aleargă, dar numai unul capătă premiul? Alergaţi dar în aşa fel ca să căpătaţi premiul! Toţi ceice se luptă la jocurile de obşte, se supun la tot felul de înfrânări. Şi ei fac lucrul acesta ca să capete o cunună, care se poate vesteji; noi să facem lucrul acesta pentru o cunună, care nu se poate vesteji."(1 Cor. 9:24,25).

Ap.Pavel, cel ce scrie epistola aceasta către creştinii din Corint, se pare că era familiar cu alegările sportive ce aveau loc în Corint în perioda în care el facea lucrarea de misionar. Prin felul cum începe AP. Pavel paragraful de mai sus "Nu stiţi” implică ideea că ei ştiau sau trebuiau să aiba cunoştinţă despre acest evenimente sportive de anvergură ce avea loc în localitatea lor. Aşa că el îi îndemnă să alerge bine pentru cununa sprituală, care nu se poate veşteji. El îi îndeamnă să fie învingători şi să dobândească premiul. În zilele lui Pavel, în lângă oraşul Atena se ţinea Olimpiada la fiecare 4 ani, iar lângă Corint se ţineau aşa numitele Jocuri Istmice la fiecare doi ani (în primăvara primului şi al treilea an după Olimpiadă). A participa la acest joc era o mare onoare şi învigătorul primea cunună specială. A participa la Olimpiadă şi a câştiga medalia de aur, pentru alergător şi pentru ţară sa era o mare onoare.

Viaţa de credinţă a creştinilor se aseamănă în parte cu o alergare, cu o cursă. Unele asemănări izbitoare între Jocurile Olimpice şi cursa creştine sunt:
(1) O mulţime mare de martori ur
măresc fiecare eveniment.
(2) Fiecare atlet, la fiecare probă, concurează în aer liber pe cont propriu! (3) Fiecare participant se pregăteşte cu perseverenţă şi disciplină - probabil pentru o viaţă întreagă!
(4) Fiecare participant trebuie să concureze după reguli stricte bine ştiute, altfel poate fi descalificat.
(5) Chiar dacă mulţi concurează, nu toti câştigă, ci doar unul.

Pare ciudat că scriitorii Noului Testament au folosi favorabil ideea unei curse din jocurile greceşti ca o comparaţie cu alergarea creştină.
Evreii din disapora, care au trăit în oraşele greceşti, nu au participat la astfel de jocuri; motivul: Gymnos cuvântul grecesc înseamnă "gol" atletii greci alergau fără haine pe ei. Nu au fost conştienţi despre trupurile lor, pe când evreii au fost peste măsură de scrupuloşi in privinta nuditatii Pavel, scriind către Corinteni, trece cu vederea acea parte a cursei, pentru că apreciază dedicarea şi perseverenţa atleţilor mai mult decât ţinuta lor.

Este necesar să subliniem faptul că această cursă invocata este pentru credincioşi şi este pentru a determina recompensele cuvenite lor. Aceasta nu este o cursă pentru a stabili dacă cineva va ajunge în rai sau nu. Aceasta este determinată de ceea ce faci cu Mântuitorul, Domnul Isus Hristos. Dacă a existat un moment în viaţa ta când ţi-ai recunoscut starea de păcat şi ai apelat la Isus Hristos să te salveze din păcatele tale, crezând din tată inima ta că El este singurul Mântuitor şi că El a plătit pedeapsa pentru păcatele tale în întregime prin moartea pe cruce, atunci în acel moment ai intrat în această cursă.

I. CHEMAŢI LA ALERGARE

1. Alergarea ne este pusă înainte de Domnul

„Şi noi fiindcă suntem înconjuraţi de un nor aşa de mare de martori, să dăm la o parte orice piedică şi păcatul care ne înfăşoară aşa de lesne şi să alergăm cu stăruinţă în alergarea care ne stă înainte. Să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvîrşirea credinţei noastre, adică la Isus" (Evrei 12:1-2 a).

Apostolul Pavel ne spune că el a avut o astfel de alergarea pe care a sfârşit-o..mi-am isprăvit alergarea, am păzit credinţa" (2 Timotei 4:7).

Iar autorul către Evrei a zis 11:6: ”şi fără credinţă este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui. Căci cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El este şi că El răsplăteşte pe cei care Îl caută.

Dumnezeu este Cel Care ne cheamă să fim în compeţiţie. Să alergăm, să facem mişcare…O idee asemănătore cu ….faptele bune pregătite de Domnul ca să umblăm în ele…Domnul ne-a salvat ca să fim alergători şi nicidecum spectatorii ( sa stăm cu miinile in sân, să nu facem nimic).Competiţia aceasta la care suntem chemaţi nu este cu alţii ci cu noi înşine…

2. Încurajaţi în alergare şi urmăriţi de un nor mare de predecesori:-: “suntem înconjuraţi de un nor aşa de mare de martori”

Autorul epistolei către Evrei spune: "Pentru a termina cursa, amintiţi-vă că un nor mare de martori te înconjoară." (cuvinte adaugate),

Există persoane în scaunele din Coliseum, care sunt invizibile cu ochiul liber, dar vizibile cu ochiul spiritual. Cei care ne înconjoară sunt martori, nu doar spectatori. Există o diferenţă profundă între un spectator şi un martor. Un spectator este cineva care doar priveşte la evenimentul sportive sau artistic, pe când un martor, în sens biblic, este cineva care a trecut prin ceea ce tu treci acum. Putem termina cursa cu succes pentru că in “tribune” avem eroii credinţei care au ieşit biruitori déjà şi ne aclamă şi pe noi să fim ca ei, adică victorioşi.


3. Motivaţi de faptul că şi Domnul Isus a alergat pe aici:

Evrei 12:2 ne instruieşte să ne uităm:".Să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvîrşirea credinţei noastre, adică la Isus, care, pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea, şi şade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu "

Putem şi vom termina cursa, dacă ne uităm la Isus ca a terminat-o. Domul Isus a plecat înainte de noi şi ne aşteaptă la linia de finiş cu cununa…

II. PREGĂTIŢI PENTRU ALERGARE

Un alergator nu va ajunge prea departe dacă nu s-a antrenat în mod corespunzător. El trebuie să renunţe la unele obiceiuri şi să dezvolte altele legate de acest tip de pregătire. Trebuie să fie disciplinat şi conşcincios. Are nevoie de o răbdare, statornicie, şi disciplina multă. Trebuie să fie dispus să îndure efort, şi chiar dureri uneori.

Nici un participant la jocurile greceşti nu era admis dacă nu dovedea că s-a pregătit cel puţin 10 luni de zile. La fel şi noi, avem nevoie de formare adecvată pentru alergare creştină: auto-disciplina şi multă răbdare. Noi trebuie să ne pocăim de păcatele noastre şi să fim schimbaţi în minte...

Cuvântul lui Dumnezeu prezintă cu exactitate cine ne cheamă la alergare, încontro şi cum să alergăm. În continuare voi prezenta pe scurt câteva considerente de care e strict nevoie să ţinem cont în vederea câştigării premiului ceresc:

a. DETERMINARE SĂ ÎNVINGI

Aleargă cu Confidenţă: Domnul vrea ca să fim şi victorioşi. În versetul 24 citim: ”nu ştiţi că cei care aleargă pe locul de întrecere, toţi aleargă, dar numai unul primeşte premiul? Tot aşa şi voi alergaţi ca să-l dobândiţi.”

Până când nu ne vom vedea pe noi înşine în calitate de laureaţi, nu vom fi câştigători. Porneşte această cursă prin credinţă (2 Timotei 1:12). Consideră ca ai şi câştigat-o chiar dacă premiul nu l-ai văzut încă (2 Corinteni 5:7).Suntem deja câştigători, deoarece Dumnezeu ne-a oferit deja victoria - 1 Corinteni 15:5

Domnul vrea ca noi nu numai să alergăm, ci să alergăm cu toată râvna şi dorinţa de a câştiga premiul. Este important să terminăm cursa, dar să nu alergăm doar ca s-o terminăm, ci cu gândul victoriei!

Ap.Pavel spune în Filip.3:13 “dar fac un singur lucru" (vezi de asemenea Psalm 27:4; Marcu 10:21; Luca 10:38-42).

"uitând ce este în urmă"" înseamnă pur şi simplu a distruge puterea trecutului prin a trăi pentru viitor - Warren Wiersbe

b. DEDICARE TOTALĂ ÎN PREGĂTIRE

1. Un alergator trebuie să fie ferm angajat la un program de instruire. Nu este uşor. Este nevoie de multă muncă şi disciplină. În caz contrar, el va cădea la marginea drumului. E nevoie de formare pentru a câştiga şi aceasta nu se întâmplă, ci se câştigă printr-un angajament puternic! Angajamentul este costisitoar. Aceasta costă timp, munca grea, şi auto-negare. Veţi avea nevoie de disciplină cu privire la Cuvântul lui Dumnezeu. Un timp de rugăciune regulat nu este negociabil. Angajamentul de a servi în biserica lui Dumnezeu este o necesitate. Dumnezeu caută oameni care se angajează în lucrare cu lepădare de sine: Atunci Isus a zis ucenicilor Săi: "Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, şi sa ia crucea lui, şi urmaţi-mă” Matei 16:24.

2. Pentru a dobândi premiul la alergarea spirituală trebuie să avem o atitudine corespunzătoare. Atitudinea este importantă atunci când te incadrezi într-o cursa de maraton. Şi anume ni se cere să alergăm cu hotârăre (2 Corinteni 10:2); apoi să alegăm cu stăruinţă (Ev. 12:1). De,asemenea, ni se cere să fim dispuşi să auzim şi să ascultăm Evanghelia în care găsim regulile după care să alergăm- Matei 7:24-27 .Trebuie să fim dispuşi să plătim costul alergării - Luca 14:26-33 .Noi trebuie să fim dispuşi să acceptăm ca voia Domnului să se facă în viaţa noastră - Ioan 7:17

3. “Toţi ceice se luptă la jocurile de obşte, se supun la tot felul de înfrânări.” Cuvântul grecesc pentru eforturi în acest pasaj este: agonizomai, care înseamnă "a lupta, literalmente (de a concura pentru un premiu), a agoniza, chin.". După cum ştim din viaţa sportivă, a câştiga cursa implica multă disciplină (cumpătare) din partea noastră, agonie, o lupta cu noi înşine impotriva naturii noastre păcătoase dacă dorim să câştigăm premiul. Noi nu concurăm pentru o cunună din frunze de laur ce se veştejesc, ci pentru una care este eternă şi incoruptibilă.
Filipeni
3:12-14.

c. DISCIPLINĂ SEVERĂ

1. Pentru a dobândi premiul la alegarea spirituală avem nevoie de înfrânare:oricine se luptă la jocuri este supus înfrânării în toate lucrurile.” V.25a Pentru a obţine cununa neprihăniriii, avem nevoie de stăpânire de sine şi disciplinare. Deci avem nevoie de antrenament şi trebuie să lăsăm obiceiurile rele, gândirea deşartă, lăcomia şi invidia. Pentru viaţa creştină avem nevoie de stăpânire de sine şi înfrânare. În Galat. 5:22 Pavel enumerează roada Duhului Sfânt şi stăpânirea de sine sau supunerea la înfrânare este una dintre ele. Pentru a dobândi cununa vieţii la olimpiada spirituală, avem nevoie de stăpânire de sine. Noi avem nevoie de antrenamentul înfrânării. Dumnezeu doreşte ca noi să renunţăm la lumea, lucrurile din lume şi să-L urmam pe Isus Hristos.Pentru a obţine cununa dreptăţii şi a slavei, să fim supuşi cuvântului lui Dumnezeu. Pentru a concura în alergarea credinţei avem nevoie de cuvântul lui Dumnezeu. Pentru olimpiada spirituală, avem nevoie de, ţinta clară şi dorinţa înflăcărată după premiul chemării cereşti.2Timotei 2:5
Sa eliminam orice greutate sau păcat care ne-ar împiedica în viaţa noastră de creştini.

2. Ni se cere să perseverăm în această cursă chiar dacă uneori suntem obosiţi. Răbdare înseamnă "a persevera, a îndura."

3. Pentru a dobândi premiul la alergarea spirituală trebuie fim foarte bine pregătiţi- (instruit) corespunzător. Un antrenament intens.
Exersarea riguroasă este un alt pas foarte important în formarea profesională pentru a câştiga. Atleţii de succes ştiu că trebuie să se antreneze în afara pistei înainte de a intra pe ea.

Disciplina fizică produce rezistenţă. Disciplină spirituală produce evlavie. Aceasta evlavie include un respect sincer şi copleşitor pentru Dumnezeu. Antrenamentul fizic poate fi bun doar acum pentru o vreme, pentru un eveniment sportiv, dar formarea spirituală va fi bună pentru eternitate!

Un alergator nu va ajunge prea departe dacă nu s-a antrenat în mod corespunzător. El trebuie să renunţe la unle obiceiuri şi să dezvolte altele legate de acest tip de pregătire. Trebuie să fie disciplinat şi conşcincios. Are nevoie de o răbdare, statornicie, şi disciplina multă. Trebuie să fie dispus să îndure efort, şi chiar dureri uneori.

Nici un participant la jocurile greceşti nu era admis dacă nu dovedea că s-a pregătit cel puţin 10 luni de zile. La fel şi noi, avem nevoie de formare adecvată pentru alergare creştină: auto-disciplina şi multă răbdare. Noi trebuie să ne pocăim de păcatele noastre şi să fim schimbaţi în minte...

În jocurile Olimpice antice greceşti, un atlet ar începe o instruire de cel puţin 10 luni înainte de cursă. Această formare implicate disciplina riguroasă. Acesta a inclus in dieta pentru sportivi, obiceiurile sale de somn, rutina lui exerciţiu, şi rularea lui de zi cu zi.

Scopul lui a fost literalmente să-şi pedepsească trupul său, până când el a fost in forma cea mai bună pentru a câştiga. Apoi, cu o lună înainte de jocuri, atletul se muta la Corint, 10 mile de unde jocurile au avut loc. El era dat pe mâna unui antrenor personal care-l punea la rigori suplimentare în pregătirea pentru cursa la care s-a înscris. Acest lucru a însemnat zilele lungi şi istovitoare împinse până la marginea puterii sale. Şi toate aceste le făcea cu scopul de a fi pregătit corespunzător pentru a alerga în cursa vieţii sale.

Asemănător, ne spune AP. Pavel este şi în viaţa creştină. Dacă am decis a alerga în cursa vieţii pe care Dumnezeu a stabilit-o pentru noi, trebuie să dezvoltăm un stil de viaţă disciplinată pentru a câştiga această cursă. Aşa că noi, creştinii, trebuie să ne pregătim pentru a câştiga cursa prin cursuri de formare, disciplină şi muncă grea.. Este necesară disciplina cu caracter personal (formare strictă) ca cea a unui atlet care s-a străduit pentru supremaţie în domeniul său.

În acest scop, Paul a renunţat de bună voie anumite privilegii care ar putea fi altfel său să se bucure, astfel că el ar putea câştiga premiul.

4. Pentru a dobândi premiul la alergarea spirituală trebuie sa aleargăm după regulil bine stabilite (corespunzătoare) de cel ce te-a înscris în cursă :“Alergaţi dar în aşa fel ca să căpătaţi premiul!”

Deci nu se poate alerga oricum, ci în aşa fel, există un anume fel de alergare corectă care duce la victorie.Orice alergător care nu se conformează regurilor jocurilor era descalificat, uneori chiar după ce primea premiul…

5. Pentru a dobândi premiul la alergarea spirituală trebuie să folosim un echipament corespunzător

Un alergator nu va rezista foarte mult timp, fără o ţinută corespunzătoare. El are nevoie de haine bune, cât mai uşoare (la un moment dat alergătorii nu aveau haine de loc pe ei). El are nevoie de încălţăminte corespunzătoare. Avem nevoie de tinuta buna pentru a începe cursa creştină:îmbrăcaminte – (Matei 22:11-13) şi pantofii necesari (Efeseni 6:15) ca să-L mărturisim Hristos şi altora.

6. Pentru a dobândi premiul la alergarea spirituală trebuie să fim hrăniţi corespunzător

Antrenamentele intense pot arde un supliment de 1500 calorii pe zi. Factorul de oboseală va stabili în cazul în care o persoana nu consuma o dieta de mare energie.
Aşa cum carbohidratii furnizeaza combustibil pentru organism, astfel Cuvântul lui Dumnezeu da energie, înaltă hrană spirituală pentru suflet. Mă tem că o mulţime de oameni suferă de oboseală spirituală, pentru că sunt subnutriţi spiritual. A fi corespunzător hrănit este cheia.Hraneste-te cu Cuvântul lui Dumnezeu si digera-l în sistemul tau spiritual
Un alergator nu va ajunge prea departe dacă nu şi-a hrănit trupul corespunzător cu carbohidraţi pentru energie. Deasemenea, are nevoie de proteine pentru dezvoltarea oaselor şi a muschilor. are nevoie de apă ...Noi avem nevoie de hrana bună pentru alergarea creştină: Pâinea vieţii – (Ioan 6:35), lapte şi carne - 1 Petru 2: 2; apa vieţii - Ioan 4:13-14 Trebuie să ne fie foame şi sa fim însetaţi după neprihănire…

d. DIRECŢIE-DESTINAŢIE

Pentru a dobândi premiul la alergarea spirituală trebuie să avem privirea fixată pe Domnul, aşa cu ne spune Cuvântul Domnului în 1Cor. 9:24 şi în Evrei 12:1 “Să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvîrşirea credinţei noastre, adică la Isus, care, pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea, şi şade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu.”

Pentru a avea un bun start, înainte de a trage semnalul, încearcă startul. El aleargă numai privind ţintă la premiu.Tot aşa şi noi alergăm în alergarea credinţei având un scop clar şi o ţintă precisă "ţintă" şi "premiu" indică ambele, perfecţiune în Cristos. Ele reprezintă aspecte diferite ale aceleiaşi perfecţiuni. Când această perfecţiune este numită "ţintă", ea este văzută ca obiect al străduinţei umane; când este numită "premiu", ea reprezintă darul oferit de Dumnezeu prin harul său suveran-“HH

III. RĂSPLĂTIŢI LA SFÂRŞITUL ALEGĂRII

Spre deosebire de o alergare sportivă, în care un singur premiu este disponibil sau oferit celui mai bun, în viaţa creştină premiu este disponibil pentru toţi care alergă în cursă. Toţi credincioşii au aceleaşi şanse de a fi răsplătiţi sau recompensaţi de către Domnul Isus. În această cursă, noi nu suntem in curse unii împotriva altora, ci în speranţa de mai bună slujire Domnului - suntem în cursă împotriva nostră înşine.

Suntem îndemnaţi de Apostolul Pavel de a aleraga într-un mod care ne va duce în a căştiga premiul, în a câştiga recompensa de la Tatăl nostru Ceresc , Care este gata să o ofere (si vrea sa dea) fiecăruia dintre noi.

1. Cei ce termină cursa alergării vor fi răsplătit(ă):

aşa încît să nu vă leneviţi, ci să călcaţi pe urmele celor ce, prin credinţă şi răbdare, moştenesc făgăduinţele.” Ev 6:12

a. "Fii credincios ... until death , până la moarte, and I will give you the crown of life.” {Revelation 2:10} şi Eu vă voi da cununa vieţii."Apocalipsa 2:10) În zilele lui Pavel, învingătorul primea cunună (din cea anume era impletită depindea de locul unde se desfăşura întrecerea). De exemplu cei din Atena ofereau cununi de lauri/sau de palmier, iar celor ce concurau in Corint li se oferea cunună de pin (un soi de brad). Cununa de palmier care simbolizează cununa lumii trece, şi cu timpul se va usca şi va cădea. Dar cununa care nu se poate veşteji este cununa vieţii şi a slavei. V.25 spune:”Oricine se luptă la jocuri este supus înfrânării în toate lucrurile. Şi ei fac lucrul acesta ca să obţină o cunună care se poate veşteji; dar noi, una care nu se poate veşteji.”

Există un premiu pentru toti cei care îndura până la sfârşit: De aceea, prea iubiţii mei fraţi, fiţi tari, neclintiţi, sporiţi totdeauna în lucrul Domnului, căci ştiţi că osteneala voastră în Domnul nu este zădarnică.” (1 COR. 15:58)

b. “Therefore, my beloved brethren, be steadfast, immovable, always abounding in the work of the Lord, knowing that your labor is not În arenele olimpice era un tron ridicat (bema) pe care stătea un juriu care decidea cine era câstigătorul întrecerilor. La terminarea jocurilor cîstigătorii erau adunaţi în fata tronului acesta ca să fie premiaţi de juriu, fie o recompensă în bani, fie o coroană, fie o scrisoare de eliberare din sclavie. Bema deci nu era un tron de judecată, ci era un tron al recompensei. La fel şi tronul de judecată a Lui Isus Hristos, nu este un tron de judecată propriu-zisă ci este un tron de har, de iertare şi de răsplată. Viaţa de creştin este o neîntruptă cursă (întrecere), şi cerul urmăreste pe fiecare participant. După ce noi, fiecare, ne vom sfârşi alergarea, El Domnul şi Mântuitorul nostru ne va aduna pe toti înaintea Sa, la bema, cu scopul de a examina pe fiecare în parte şi a ne înmâna premiul.

2. Premiul alergării creştine:

Biblia mentionează cel puţin cinci feluri de premii pe care cei credincioşi le vor primii la bema: Cununa care nu se veştejeşte este amintită în 1 Cor. 9:25; Cununa bucuriei şi a slavei, amintită în 1 Tes. 2:19; Cununa vieţii: " Fii credincios pînă la moarte si îti voi da cununa vietii".(Apoc. 2:10); Cununa neprihănirii: " M-am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credinţa.De acum mă aşteaptă cununa neprihănirii,pe care mi-o va da, în "ziua aceea ", Domnul , Judecătorul cel drept.Şi nu numai mie ci tuturor celor ce vor fi iubit venirea Lui."(2Timotei 4:8); Cununa slavei:" Si când Se va arăta Păstorul cel mare, veţi căpăta cununa, care nu se poate vesteji, a slavei."(1Petru 5:4).

Merită să ne pregătim pentru întîlnirea de la bema cerească. Este cel mai mare privilegiu a celor înviati din morţi şi mântuiţii pentru veşnicie.

Concluzia:

Doreşti tu premiul alergării? Alergi tu pentru el? Alergi cu stăruinţă?

Te indemn să stărui în această alergare pentru că pe baza promisiunilor Cuvântului lui Dumnezeu vei fi răsplătit la final.

Să ascultăm de Domnul: să alergăm spre ţintă! Să alergăm ca pentru premiu! Să alergăm după rânduieli ca să nu zădărnicim alergarea!

Domnul să ne ajute ca într-o zi să putem spune şi noi ca Ap. Pavel: "Mi-am isprăvit alergarea! De acum mă aşteaptă cununa…”