Victoria Baltag, regizoarea filmului “Experimentul Pitești” s-a aflat de curând într-un turneu prin SUA, pentru a prezenta varianta regizorală a filmului, în comunitățile românești, cu scopul de a aduna fonduri ca să poată fi terminat. Cu acest prilej, după vizita de la Chicago am realizat un interviu în exclusivitate.
Ai încheiat acest prim turneu american cu această vizită la muzeul Holocaustului din Illinois. Cum ți s-a părut și ce concluzii poți trage legat de conecția cu proiectul tău cinematografic?
Din pacate, istoria ne împărtășește multe file triste, Holocaustul și Crimele Comunismului fiind două dintre acestea. Ambele situații au fost extrem de crâncene, ambele au produs milioane de victime, ambele au avut repercusiuni până astăzi. Psihilogic, trauma moștenită necesită a fi vindecată și filmul meu este un pas către acest demers. Cine nu își cunoaște trecutul riscă să îl repete. Este necesar să învățam să comemorăm și să nu mai repetăm evenimentele zdruncinante ale omenirii.
Povestește-ne, te rog, pe scurt periplul tău prin comunitățile românești pe unde ai prezentat filmul. Ce urmează în continuare, ce ți-ai dori de la oameni?
Venirea în SUA a fost un act disperat în munca mea de a termina lung-metrajul despre Experimentul Pitești. Lipsa sprijinului acestui proiect în România m-a făcut să caut soluții. Astfel, am scris către peste 3000 de adrese ale asociațiilor neguvernamentale din Diaspora romană din întreaga lume. Cele mai receptive asociații au fost în SUA și iată-mă aici, prin efortul dumnealor (Asociația Viitorul Român, Asociația Romanians in Colorado, Centrul Cultural Român de la Chicago, Asociația Românilor in New England, RUF), să prezint varianta brută regizorală a filmului în lucru și să strâng fonduri pentru terminarea post-producției. Am avut de la 5 oameni în sală la peste 50, drumul este greu, dar sigur. Oamenii care au venit să vadă ce am lucurat împreună cu echipa mea, au rămas impresionați și asta contează. Când pui suflet, când ești sincer și cu inima curată, lucrurile ies bine și de mare calitate. Atâta doar că noi am pornit de la zero.
Îmi doresc să găsesc deschidere în continuare în ceea ce privește susținerea proiectului meu, vă rog donați un dolar pe viață pentru acest proiect, merită: https://www.gofundme.com/f/HelpVictoriaFinishTheMovie
Este primul film de lung-metraj despre Experimentul Pitești, o bucată sumbră a României între 1949-1951, prea puțin cunoscută, când, cei mai buni studenți din România erau supuși Fenomenului Re-educării deoarece refuzau să-și lepede credința și valorile, să devină membri de partid și să accepte doctrina sistemului aflat la putere.
Istoria este fundația unei societăți. Ca să ne dezvoltăm sănătos, avem nevoie să cunoștem trecutul așa cum a fost el. Filmul acesta este important în special pentru generațiile care vor veni.
Pentru cei care nu cunosc încă filmul descrie puțin istoria începerii lui.
Informații despre Experimentul Pitesti sunt doldora. Librăriile abundă de cărți, există monumente, scoli de vară, conferințe. Cu toate acestea, subiectul este prea puțin cunoscut. Un film de lung-metraj ajunge cel mai usor în casele oamenilor și este un punct de plecare pentru a afla mai mult, în cărțile de specialitate. La proiecțiile private din SUA am avut mulți Piteșteni. Nici unul nu știa că la ei în oraș a avut loc Experimentul Pitești. Iată de unde a pornit determinarea.
Dificil a fost doar în ceea ce privește partea financiară. Eu am crezut că pot face film cu resursele proprii, inițial (îmi făcusem stagiatura la Comisia Europeană și mi-am strâns câteva mii de euro din salariul de acolo, pe care apoi i-am investit în partea de dezvoltare a proiectului). Din păcate realitatea producției unui film de lung-metraj este departe de informațiile pe care le au unele persoane în ceea ce privește. La un film lucrează mii de oameni (de pilda pentru The Revenant, în regia lui G. Innaritu, a avut 15 000 de angajați și un buget de 135 milioane de dolari. Să faci un film nu este o glumă, tehnologia de ultima generație costă, oamenii costă, eu mai am încă nevoie de 30000 de euro ca să termin post-producția și fiecare dolar donat contează. Aici este greu, să înțelegem că pentru că lucrurile rele să se întâmple, este suficient că cei buni să nu facă nimic (adaptare dupa Edmund Burke). Despre asta este vorba. Asadar, lucrurile sunt simple: m-am apucat să fac acest film în urma căruia pot beneficia generații. Este un material despre istoria noastră, este necesar și este o lucrare de artă. Proiectul este singurul finanțat din crowdsourcing și 100% independent. Sunt în post-producție, adică aproape la final de a termina. Am nevoie de un pic de ajutor. Un dolar pe viață, atât cer; un dolar că să râmâneți în istorie prin acest proiect. Mai mult decât atât, sunt deschisă la a organiza evenimente de proiecție a variantei brute regizorale, așa cum am făcut în turneul din septembrie în SUA. Oamenii vin, vâd, contribuie. Contactați-mă la Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea. și haideți să mișcăm lucrurile împreună. Vă mulțumesc!
Ce te motivează să nu te dai bătută având în vedere că autoritățile statului nu și-au manifestat interesul în a sprijini proiectul?
Mă motivează în primul rând munca echipei mele. Am pe umeri responsabilitatea celor peste 600 de oameni implicați în acest proiect. Să amintesc numai că actorii mei și membrii echipei nu au fost deocamdată remunerați, cu toate acestea avem datoria civică să ducem la capăt acest proiect la calitatea cea mai bună pe care noi o putem livra, iar calitatea filmului este dată de etapa de post-producție când dăm practic filmările pe mâna profesioniștilor care se vor ocupa de editarea sunetului, mixaj, compoziție muzicală, colorizare, împachetare, subtitrare și traducere (ultimele etape din post-producție).
Când speri să îți atingi obiectivul?
Obiectivul meu este câștigarea Oscarului pentru film străin. Plănuiesc acest eveniment pentru 2021. Până atunci am de terminat acest lung-metraj. Companiile de post-producție așteaptă plata primei tranșe până pe 25 octombrie 2019, altfel pică contractele. Este un deadline ca să realizăm acest proiect. Vreau să finalizăm post-producția până la sfârșitul anului și să trimitem filmul în competițiile festivalurilor internaționale de film începând cu 2020, ca mai apoi să ne ocupăm de o distribuție internațională, iar în țară să realizăm o caravană care va merge din sat în sat, din oraș în oraș. Este important ca acest film să ajungă la oameni.