Interviu cu dl Giorge Zabava, pastorul bisericii advenstiste din Phoenix, ArizonaGiorge Zabava, 38, s-a nascut in Valeni-Dambovita, intr-o familie cu cinci copii - trei baieti si doua fete. Daniel, fratele cel mai mare, si Ciprian, mezinul, locuiesc si lucreaza impreuna la Campulung Muscel, ca mecanici si distribuitori de piese auto, iar surorile, Doinita si Cristina se afla una la Buciumeni, Dambovita, iar cealalta in Canada. Despre mama sa, Lucica, Giorge spune ca este o femeie plina de dragoste, iar despre tatal sau, Victor, ca a fost si va ramane un om cu o statura spirituala deosebita. Giorge Zabava este casatorit din august 1997 cu Veronica (foto).
- Când ati ajuns în SUA si în ce orase si state ati locuit înainte de a va stabili în Phoenix, Arizona? La ce biserici ati mai slujit înainte de a fi pastor aici? Cum ati decis sa veniti la Phoenix si de cât timp sunteti pastor în acest oras?
- Loma Linda, California, a fost locul pe care l-am vizitat prima data, cand am sosit in State. Dupa o sedere de doua luni aici, am revenit in tara, pentru ca o jumatate de an mai tarziu, sa ne stabilim definitiv in Phoenix, Arizona. La capatul unei experiente de opt ani in Romania, unde am pastorit trei districte din judetele Buzau si Dambovita, am primit chemarea de a deveni pastorul romanilor din biserica de limba engleza din Phoenix. In cei cinci ani care au trecut de cand am acceptat aceasta slujba, Dumnezeu a condus lucrurile intr-un mod minunat, asa ca am toate motivele sa II multumesc.
- Sunteti pastor la prima generatie? Ati crescut într-o familie adventista? Daca da, care sunt avantajele si dezavantajele ce decurg de aici? Cum reactioneaza oamenii, atunci când afla ca sunteti adventist? Daca n-ati fi fost adventist ce religie v-ati fi ales?
- In calitate de prezbiter si de crestin devotat, care a inteles valoarea lucrarii cu sufletele, tatal meu mi-a oferit imboldul de a opta pentru profesia de pastor, de aceea consider ca a fost o binecuvantare faptul ca am crescut intr-o familie crestina si am beneficiat de o educatie spirituala, hristocentrica. Din pacate, ca si crestin adventist, se mai intampla sa fii privit cu rezerva si chiar cu suspiciune, insa ceea ce conteaza cu adevarat este modul in care ne vede Cel de Sus si nu oamenii. La ultima intrebare pare dificil sa va dau un raspuns, dar probabil ca daca nu as fi adventist, recunosc ca as incerca sa gasesc acea biserica apropiata de invataturile date de Mantuitorul in timpul cat S-a aflat pe pamant.
- V-am ruga sa ne vorbiti despre chemarea pe care ati primit-o de a deveni pastor. Unde ati studiat si în ce perioada? Împartasiti-ne una din experientele care v-au modelat viata de credinta.
- Chemarea de a fi pastor nu a venit intr-un anumit moment, ci a fost lucrarea tainica a Duhului Sfant, chiar din copilarie. Imi amintesc si acum ca tata ma lua sa il insotesc in vizite misionare, iar bucuria pe care o simteam in aceste ocazii m-a facut sa-mi doresc sa aflu mai mult despre dragostea divina, pe care sa o impartasesc cu cei ce Il cauta pe Dumnezeu. De asemenea, exemplul pastorilor din biserica locala si prezenta lor regulata in casa noastra au avut un puternic impact asupra mea. Una din experientele deosebite pe care le-am trait cu Dumnezeu s-a petrecut pe vremea cand eram elev in clasa a zecea. In acel an, probele pentru treapta a doua au picat sambata si pentru ca eu nu fusesem niciodata in Sabat la scoala, am decis ca nu ma voi prezenta la examen. Varul meu de-al doilea, care era directorul liceului, a incercat sa ma convinga sa renunt la o asemenea idee, insa eu am ramas ferm pe pozitie. Examenul a trecut, am stat un an acasa, iar dupa aceea am urmat cursurile la seral. In felul acesta, am terminat liceul cu doi ani mai tarziu si ma intrebam de ce a vrut Dumnezeu sa raman in urma. Raspunsul l-am primit in decembrie 1989, cand la revolutie, toti fostii mei colegi, militari in termen, s-au aflat in prima linie, la Timisoara si Bucuresti, asa ca I-am multumit Tatalui din cer pentru modul Sau minunat de a-mi rasplati ascultarea. Insa surpriza finala a venit abia in momentul in care intrand la Institutul Teologic Adventist din Bucuresti, am reusit sa scap de armata, pentru ca prin lege, preotii erau scutiti de indeplinirea serviciului militar.
- Ce înseamna pentru dvs. sa fii un bun pastor în ziua de azi?
- A fi un bun pastor nu inseamna sa fii doar un foarte bun vorbitor, de aceea un pastor adevarat este acela care, asemenea Domnului Hristos este dispus sa lase cele 99 de oi din staul pentru a o salva pe cea pierduta. Iata de ce, privesc propria lucrare de pastoratie mai mult ca pe una de slujire, pentru ca pana la urma, nu predicarea, ci Duhul lui Dumnezeu transforma inima omului. Incerc sa le fiu util tuturor categoriilor din biserica, oferindu-le prietenia mea, ajutorul in nevoile personale si invataturile potrivite.
- Cum întelegeti rugaciunea în viata de congregatie? Ce importanta se aloca în acest context predicarii, botezului, Sfintei Cine? Cum va pregatiti de obicei, pentru a tine un serviciu divin? Ce responsabilitati va revin ca învatator al Evangheliei? În ce consta dupa parerea dvs., rolul pastorului, în activitatea de consiliere?
- Rugaciunea este respiratia sufletului, asa ca apelam la ea ca la una din cele mai eficiente modalitati de a intra in comuniune cu Dumnezeu, dar si ca la arma cea mai puternica impotriva raului. Prin rugaciune, congregatia se uneste in laude si cereri pe durata serviciilor divine. Predicarea are rolul de a-L lauda pe Dumnezeu, de a-L face cunoscut in dragostea Sa nemarginita si salvatoare prin Isus Hristos, de a invata comunitatea despre adevaratul Sau caracter. Botezul este sacramentul prin care un suflet eliberat din mrejele pacatului intra in imparatia spirituala a lui Dumnezeu, marturisindu-si disponibilitatea de a renunta la trecutul de pacat si dorind viata cea noua prin Hristos. Sfanta Cina reprezinta impartasirea cu simbolurile trupului si sangelui Fiului si dupa cum trupul si sangele Sau au fost fara pacat, tot asa painea si vinul nu trebuie sa contina fermentul (drojdia) care in Biblie, este simbolul pacatului. Rolul pastoral in consiliere ramane unul foarte important. Ca pastor, trebuie sa folosesc Cuvantul Bibliei ca pe o sursa de invatatura ce va aduce mult ajutor in vindecarea sufleteasca, mai ales ca Dumnezeu ne descopera o perspectiva holistica a fiintei umane, astfel ca si ‘tratamentul” pe care il prescriu trebuie sa aiba in vedere omul ca intreg. Pe de alta parte, imi cunosc limitele si atunci cand o problema necesita o interventie specializata, imi asum rolul de a-l indruma pe cel in nevoie in directia corecta.
- Cum ati sublinia rolul misiunii? Ce rol credeti ca au programele de educatie biblica în cadrul congregatiei si v-am ruga sa ne vorbiti în acest context, despre importanta Scolii de Sabat. Aveti scoli biblice de vacanta? Ce credeti despre sistemul de educatie adventist – scoli, colegii, universitati? Cum vedeti rolul lucrarii de tineret în biserica? În ce mod întelegeti evanghelizarea si cum este aceasta implementata în slujirea dvs.? Ce credeti ca se poate face pentru a atrage acele persoane care nu frecventeaza biserica, nu îsi trimit copiii la Scoala de Sabat si nu încearca în nici un mod sa îsi sustina pastorul? Cum definiti ispravnicia si ce rol joaca dupa parerea dvs. ispravnicia în slujire?
- Biserica Adventista a devenit o miscare mondiala, prezenta la ora actuala in mai mult de 210 tari din lume. Agentia Adventista pentru Dezvoltare, Refacere si Ajutor (ADRA) este o organizatie afiliata bisericii, care intervine oriunde in lume, in caz de cataclisme naturale, razboaie, foamete etc. Dispunem de asemenea, de un sistem de educatie de inalta clasa si promovam un stil de viata sanatos ca mijloc de preintampinare a bolii. Un alt aspect foarte impotant este chemarea Domnului Hristos de a predica Evanghelia cea vesnica in toata lumea, caci ”atunci va veni sfarsitul.” (Matei 24:14). Scoala de Sabat defineste studiul biblic organizat, ca forma de educatie continua in Sabat. Considerand ca tinerii sunt varful de lance al Evangheliei, venim in intampinarea acestora cu tabere, evanghelizari, proiecte misionare in tari sarace ale lumii, scoli biblice de vacanta, etc. Exista o preocupare speciala fata de membrii care se instraineaza de biserica, iar diaconul si pastorul au un rol extrem de important in astfel de cazuri, ca sa nu mai vorbim de puterea rugaciunii. Ispravnicia crestina este exprimata prin credinta ca Dumnezeu ne ofera sanatate, putere de munca, intelepciune, bunuri, etc. si ca urmare, ne dovedim la randul nostru, credinciosia fata de El prin zecimile si darurile pe care I Le aducem.
- Am dori sa ne prezentati pe scurt, istoria bisericii adventiste. Spuneti-ne câte ceva despre teologia adventista si despre modul în care slujirea dvs. capata un sens în functie de aceasta.
- Biserica Adventista si-a inceput calatoria profetica spre Imparatia cerurilor in anul 1844. Initial, pionerii miscarii, putini la numar, au inaintat sovaitor, pentru ca desi erau siguri de doctrina pe care o sustineau, nu stiau ce forma de organizare sa adopte. Biserica Adventista de Ziua a Saptea poarta acest nume din 1860 si tot atunci se primeste lumina de la Dumnezeu si in ceea ce priveste doctrina. Referitor la teologie, in conditiile in care “Biblia si numai Biblia” este motto-ul nostru, consideram ca toata Scriptura este insuflata de Dumnezeu si ca atat Vechiul, cat si Noul Testament ne vorbesc despre acelasi Mantuitor, Isus Hristos. Credem intr-un singur Dumnezeu manifestat in Tatal, Fiul si Duhul Sfant, un Dumnezeu Creator care a adus totul la existenta in sase zile, iar in cea de a saptea s-a odihnit si tocmai de aceea a binecuvantat-o si a sfintit-o. Deoarece, in urma caderii, omul a devenit supus pacatului si mortii, singura cale de salvare este prin meritele Domnului Hristos, jertfa salvatoare pentru toti cei ce Il accepta ca Mantuitor personal. Mantuirea se obtine deci, prin credinta si nu prin fapte. Cele Zece Porunci, Legea Morala dupa care vom fi judecati la final, reprezinta caracterul lui Dumnezeu si este etern valabila, fiindu-i data omului in scopul de a-i descoperi starea de pacat si de a-l trimite la Isus Hristos, pentru a fi curatit. De fapt, a doua venire a Domnului Hristos este o realitate biblica si semnele vremurilor ne arata ca El Se afla deja la usa, gata sa vina sa ne ia acasa.
- Care sunt obiectivele dvs. în slujire? Ce vise aveti, ca pastor, pentru biserica la care slujiti ? Cum percepeti legatura dintre biserica locala, conferinta de care apartineti si Conferinta Generala, mai ales ca pastoriti o biserica româno-americana?
- Ca obiectiv principal de slujire vreau sa Il stiu pe Hristos si pe El rastignit in viata tuturor credinciosilor. Cat despre visele pentru biserica la care slujesc, intrucat inca suntem o grupa atasata de comunitatea americana, prin intermediul careia beneficiem de o buna legatura si cu Conferinta, as dori sa soseasca ziua cand ne vom organiza propria biserica.
- Ce faceti pentru a creste în viata spirituala si devotionala? Ce oportunitati de educatie continua considerati ca sunt cele mai importante? Biserica dvs. locala este implicata si în activitati sociale ? Care este rolul acesteia în contextul mai larg al crestinismului, în general ? Dar în conexiune cu toleranta religioasa si alte traditii crestine si interpretari ale Bibliei, mai conservatoare, ce rol joaca biserica? În ce masura sunt implicati membrii comunitatii dvs. în activitati interconfesionale?
- Pentru mine, momentele de studiu si rugaciune de dimineata sunt cele mai importante, dar si educatia continua gasesc ca este un imperativ si de aceea, ma bucur din toata inima de bogatia de literatura pe care pot sa o folosesc, in special in perspectiva unui masterat in evanghelism. Biserica noastra priveste cu seriozitate rolul bisericilor crestine in societatea postmoderna si isi propune sa transmita o imagine pozitiva a Mantuitorului, promovand in acest context, printr-o multitudine de programe sociale, libertatea de constiinta. Cu toate ca suntem o grupa mica in mijlocul altor biserici romane neoprotestante, am legat relatii de prietenie cu membrii celorlalte confesiuni, primind si oferind ajutor la nevoie.
- Unde nu ati calatorit în Statele Unite, însa v-ar place sa mergeti? Cine este modelul dvs. în viata?
- Pana acum, nu am avut ocazia sa calatoresc foarte mult in state, exceptie o parte nu prea mare din CA si AZ, deci locurile in care as vrea sa ajung sunt destul de multe. In privinta modelului meu in viata, va spun cu toata convingerea ca in fiecare zi sunt mai impresionat si mai entuziasmat de caracterul Domnului Hristos si imi doresc sa cresc cat mai mult in asemanarea cu El. Ca model pamantesc, consider ca Pastoral Senior de la biserica noastra americana este cu adevarat omul lui Dumnezeu si consider ca am de invatat din felul sau de slujire.