Gândirea ta Americă, limpede în istorie
A început să cadă în absurd și bizar,
În paradox pierzi timpul ca să cauți glorie
Iar foamea vine-ncet cu brațele-i de jar.
Pământul își suspendă gravitația blândă
Și fără țel dă drumul la toate de pe el,
Înțelepciunea pleacă și cine o să le strângă?
Templu-i gol, grătarul nimic n-are pe el.
Lanțurile cosmice te strâng și te dezbină
Îți sufocă binele, dând noi puteri la rău,
Ce se răspândesc furându-ți din lumină
Și te lasă singură și fără Dumnezeu.
Dar totuși Dumnezeu-ți mai dă cămăși spălate,
În sângele iertării al Fiului Său;
Să te îmbraci cu ele în rugăciuni curate,
Că poate așa se îndură de viitorul tău.
AMIN!
Vasile Ghiță
7-30-2020