Bucovina (I)
Moto: a trăi - a fi nici aici, nici acolo
în orașul meu de suflet, am scris “Te iubesc”
pe Monumentul Ostășesc ridicat pe Strada Regina Maria,
am înconjurat de zece ori Monumentul Unirii
înainte de a fugi în patria mamă,
am recitat Viribus Unitis, am zburat pe acoperișuri
clădirile erau vorbitoare de limbi imperiale, la Cernăuți,
străzile de piatră dansau românește, la Czernowitz,
dimineața, trotuarele erau măturate cu buchete de trandafiri
și de sânziene,
acoperișurile erau miradorul tenorilor,
librăriile erau mai numeroase decât cafenelele,
aerul mirosea a brad și a hârtie de Biblii sau de Tora
mereu se nășteau în iesle iluminați,
sfinți, poeți și cărți esențiale,
toți oamenii erau moștenitori de principi, conți, rabini și voievozi,
ziua de duminică începea cu Schubert sau Bach
și se încheia cu dueluri cavalerești,
în ziua de vineri, petreceam la Teatru, după ce statuia lui Schiller
ne saluta cu eleganță
iar bustul lui Eminescu atrăgea femeile tinere
și senzuale,
aerul era plin de poezie și de revoluții
pe strada Ion Creangă,
am alergat să ies înspre Cafeneaua Renaissance
unde ne-am trezit recitind în cor doine și balade
apoi, pe strada Iancu Flondor, ne-am alăturat
adunărilor de veterani: Libertate! Unitate!
Regimentul 41 Infanterie trecea cu fanfare
Capitala nedeclarată a Europei nu s-a stins -
în amintirile mele de copil poposesc adesea
chipurile palide ale trecătorilor care plângeau
atunci când ne auzeau vorbind românește
venind de dincolo,
dar acum nu mai eram decât turiști în orașul
sufletului nostru
rătăcitori prin tranșeele istoriei de dincoace
Bucovina (II)
Moto: mărțișoare și gloanțe: Ucraina, 1 martie 2022
am fost în Ucraina
copil, în anul 1968
ca să recit o poezie în limba interzisă română
la tabăra de la Codrii Cozminului
și ca să fiu ascultată de ceilalți copii
care spuneau și ei poezii, pe scenă,
în limbile lor interzise
pe străzile din Cernăuți, bătrânii
ne atingeau ca pe moaște
atunci când auzeau că suntem din România
și că vorbim românește -
pe furiș ne petreceau palma
pe creștet ca peste o hartă secretă,
plângând tăcut
după o țară ce nu mai există
când am revenit acasă, în Bucovina de dincoace,
am povestit despre cât de bună și de dulce
e hrișca
de dincolo
și ce frumos ne-am jucat noi de-a Baba oarba
în Ucraina
n-a mai rămas nimic din poezia
aceea,
după o jumătate de veac risipit,
când
o țară de biblii însângerate
vorbește numai limba psalmilor
iar păsările se tem să atingă spicele Ucrainei
șapte zile i-au trebuit lui Dumnezeu să înhame
universul oamenilor la căruță
dând bice cailor
printre galaxii
dar în a șasea zi de la invadarea Ucrainei de către
Putin cel Groaznic
lumea s-a frânt
între Răsărit și Apus,
între Miazăzi și Miazănoapte:
prin Est intră convoaiele de tancuri
către Vest ies convoaiele de copii
purtând la piept mărțișoare și gloanțe