Mara Circiu: Raluca, o sa te rog sa le povestesti putin cititorilor ziarului Romanian Times despre tine...
Raluca Neniu-Pavel: M-am nascut in Timisoara in august 1979 asa ca, in ochii celor ce sunt impresionabili, pot spune ca am trait 10 ani sub regimul Ceausescu, deci gust “europenizarea” prin constrastul pe care il constientizez. A! Si sa nu uit… ma numesc Raluca Neniu, in anul 2007 m-am casatorit cu Catalin si cu mandrie imi place sa ma prezint Raluca Neniu-Pavel !
Mara Circiu: Cum se impaca profesia ta, profesoara cu hobby-ul tau, poezia? Povesteste-ne putin cum s-a transformat profesoara Raluca in poeta Raluca?
Raluca Neniu-Pavel: Hmmm…de impacat se impaca, dar, de multe ori prejudecatile atribuie omului hobby-uri conforme cu linia profesionala. Predau educatia fizica din pasiune, iar copiii imi dau energia necesara sa lupt uneori cu “deficientele” sistemului romanesc. Si totusi, exista momente cand toleranta transforma o deficienta intr-un atu. Multe merite pentru scris, acord vointei de a alege ce imi place, iar dincolo de vis (ceea ce cred eu ca ii anima pe toti oamenii) sta curajul de a face exact ceea ce iti place, in contextul in care oamenii traiesc in parametri destul de bine trasati…de mediu, de anturaj, etc. In sufletul meu, profesia si poezia traiesc minunat “impreuna”, fiecare isi imprumuta in anumite momente cate o parte una alteia, ca sa se asigure continuitatea in mintea mea.Despre partea cu transformarea, nu stiu exact cine in cine s-a transformat. Scriu din clasa a X-a, intr-un secret bine pastrat. Am reusit sa “umplu” caiete intregi de ganduri, de framantari…toate rezultate din trairi ale varstei. Am trecut peste iubiri impartasite sau neimpartasite care evident scot de cele mai multe ori din fiecare om vorbe frumoase. Am scris cand imi era sufletul plin de zambete sau de lacrimi. Nu mi-am identificat niciodata linia…asa ca nu pot spune ca m-a inspirat fericirea sau tristetea, chiar daca din punctul meu de vedere, fericirea si tristetea sunt doar niste nume pentru a marca un moment din viata. Starea generala este un amestec de momente fericite si triste, iar reusita noastra consta in priceperea de a le gestiona. Cand plec la servici nu am nici o sansa sa las “vorba” acasa, iar acasa imi numar experientele din ziua respectiva, asa ca oricat ne straduim sa trasam bariere intre cele doua, nu este posibil.
Mara Circiu: Ai fost vreodata tentata sa emigrezi? Ce te-a determinat sa ramai in Romania cand foarte multi tineri chiar si in ziua de azi emigreaza?
Raluca Neniu-Pavel: As minti sa spun ca nu m-a tentat sa emigrez. Nu a venit de la sine tentatia ci am “prins-o” din povestile surorii mele care este stabilita in Atlanta de cativa ani buni. (Pe sora Ralucai, pictorita Alina Vidulescu, cititorii nostrii au avut ocazia sa o cunoasca intr-unul dintre articolele trecute, “Nevoia de frumos”) Am ajuns in Statele Unite in 2005 in preajma Craciunului. Mi-am lasat in Romania tot ce dobandisem material, adica un trai decent si un job respectabil in societate si am venit cu speranta ca imi va placea in primul rand America. Nu m-a impins nimic din Romania, nici o nevoie nu a fost atat de mare incat sa plec, ci posibilitatea de a incerca si tentatia de a face si de a vedea ce nu am mai facut si vazut pana atunci. Am aterizat in Atlanta cu o oboseala acumulata pe un drum cu intarzieri indelungi in escalele facute. Prima impresie a fost sub o oboseala dureroasa. I ncet, incet mi-am revenit facand ceea ce fac toti romanii cand ajung aici in vizita…(sau cel putin asa cred eu) am fost la cumparaturi (unde am fost socata de preturile impresionant mai mici decat in Romania - tara cu nivel de trai mult mai scazut). Am trait Craciunul din filme, cu cel mai frumos brad pe care l-am impodobit vreodata, cu cadouri frumos impachetate…dar toate fara atractia majora de a ramane aici. Am facut cele mai frumoase poze cu bradul meu magic, am trimis impresii acasa, dar nu ma regaseam nici acum in peisajul permanent al Americii. Am reusit sa iau contact cu un posibil loc de munca, mergand ca profesor suplinitor la First Montessori School of Atlanta, am fost incantata sa compar cu ce aveam eu in Romania intr-un job similar. Am luat in mintea mea tot ce am crezut eu ca ma ajuta sa imbunatatesc job-ul meu de acasa, dar…mai mult nimic. Ador zambetul vesnic al tuturor de aici, apreciez respectul tuturor pentru spatiul personal, raspund cu admiratie omului ce nu ma cunoaste si totusi isi consuma energia adresandu-mi cateva cuvinte, dar imbulzeala si galagia parca fac parte din fiecare din noi cei care am trait acolo. Mi-au lipsit prietenii, mi-au lipsit oamenii care sa intrebe ceva mai personal decat “How is it going?” As lua acasa in Romania curatenia, discretia, respectul si neaparat zambetul si le-as utiliza “condimentate” cu “ceva-ul” romanesc. Nu sunt patrioata, sunt doar bine ancorata in viata mea din Romania. Schimbarile din Romania sunt majore, iar greseala de a cauta sa traim acolo ca aici este impardonabila. Aici e aici si acolo e acolo! Recunosc un lucru! Am venit aici anul acesta ca sa am parte de linistea de aici pentru o luna! Ma bucur de luna aceasta din plin, stiind ca apoi revin acasa in ritmul vietii de acolo. Cred ca cel mai greu e sa schimbi ritmul vietii de acolo cu cel de aici.
Mara Circiu: Traim intr-o lume foarte pragmatica, mai avem nevoie de poezie? In ce masura omul modern are nevoie de arta, in special de arta poetica?
Raluca Neniu-Pavel: Nu avem cu totii nevoie de aceleasi lucruri. Nu se poate spune fara ce nu se poate trai, decat daca ne referim la Piramida lui Maslow.Tocmai nebunia si viteza in care traim ne opreste uneori habauci de cap si ne indeamna sa cautam cate o ancora in viata. Eu am gasit vorbele. Le amestec, le potrivesc cum imi suna bine, le adun si le scad asa cum imi place mie. Am nevoie sa ma joc asa cu vorbele. Nu caut sa atrag oamenii spre poezie pentru ca pe langa dragostea pentru citit care se cultiva, exista dragostea pentru vorbe, care se simte. Omul modern are nevoie de multe, de foarte multe! Multe face tehnologia moderna pentru omul modern, dar exista parti pe care tehnologia nu le poate suplini sau compensa. Oricat de mult ar fugi prin lume, omul are un moment de intimidate, el cu el, in care trebuie sa isi raspunda la intrebarile interioare.
Mara Circiu: Cand ai inceput sa scrii? Care a fost prima ta poezie?
Raluca Neniu-Pavel: In clasa a X-a am hotarat pentru prima data sa astern pe hartie ce gandeam. Nu a fost poezie, au fost aforisme. In timp, am gasit forme noi si rime interesante care cu varsta si cu experienta vietii au ajuns la poezie. Dupa prima mea experienta in Statele Unite, a venit si prima mea experienta publicistica. Pentru prima data, am materializat ideea publicarii unui volum cu poezii. Am ales doar poeziile pe care le-am scris dupa luna septembrie 2005, pentru ca se incadrau in aceeasi etapa a schimbarii mele. Am intitulat primul volum “ Cand gandurile fac punti…se nasc vorbe”, iar nevoia lansarii publice nu a existat. Al doilea volum la putin timp dupa primul l-am intitulat “Calc pe moalele timpului”. Primul volum este o poveste si daca este citit cu rabdare, tese un fir intre momente ale vietii mele. Distanta dintre stari intre cele doua prime volume este radicala. Pastreaza nota de iubire pentru natura si om, dar intr-un alt ton, poate mai optimist al doilea volum; va avea mai multe in comun cu al treilea volum, care va aparea, sper, anul acesta, intr-o editie bilingva, romana-engleza. De asemenea lansarea publica va lipsi, pentru ca in momentul de fata nu simt nevoia unei asemenea amplori. Traiesc cu speranta ca cei care vor citi volumele mele se vor regasi in unele vorbe.
Mara Circiu: Ce anume te nemultumeste cel mai mult privind lumea inconjuratoare? Ce-ti da totusi speranta?
Raluca Neniu-Pavel: Cred ca cel mai tare ma nemultumeste viteza cu care oamenii trec pe langa ce e frumos. Nu stiu de ce oamenii nu se mai bucura din lucruri mici. Poate aici sta secretul momentelor de bine din societatea moderna.
Mara Circiu: Care sunt proiectele tale curente? Ce planuri de viitor ai?
Raluca Neniu-Pavel: Astept sa pot duce la editura urmatorul volum, adica astept ca traducerea in limba engleza sa se definitiveze. Iar profesional, luna viitoare e o luna grea pentru ca am examenul de obtinere a gradului didactic II. Acum, profit din plin de timpul cu sora mea Alina si de ce imi ofera Atlanta.
Mara Circiu: Te rog sa impartasesti cu noi cateva dintre poeziile tale favorite.
Raluca Neniu-Pavel: Calc pe moalele timpului de acum. Îmi sparge pieptul tunetul inimii. Vorbele ce mi le spune atât de cadenţat cer o lacrimă...o voi da…poate atunci voi pierde din mine puţin din plinul ce m-a copleşit.E lacrima de bine, ce cade ca să spună că frica poate fi şi frumoasă, înfiorarea mi-o dă nedefinitul. M-ai umplut de mine, m-ai iubit cu tu, fără egoism......spune-mi clipă de ce ar trebui să mă opresc ?
Mara Circiu: In incheirea articolului, ce le doresti cititorilor ziarului nostru?
Raluca Neniu-Pavel: Le doresc tuturor sa se bucure de tot ce au la indemana atata timp cat au la indemana, sa traiasca asa cum cred ei ca merita si sa asculte ce e demn de ascultat! Multumesc!!! Tuturor celor interesati sa citeasca din poeziile Ralucai, va invit sa accesati link-ul: www.ralucaneniu.go.ro