Sentimentul de acasă e greu de descris, fiecare dacă este întrebat defineşte „acasă” prin prisma propriilor simţiri. Pentru mine de acum Georgia a devenit acasă pentru că are biserica Sf. Împăraţi Constantin şi Elena din Lilburn-Atlanta. Zilele de 18 şi 19 octombrie a.c. au fost un regal , două zile de slujbe arhiereşti; în timpul slujbei de sfinţire a lăcaşului de cult am avut impresia că cete îngereşti ne înconjoară. Nu e prima dată în viaţă că particip la o sfinţire de biserică însă trăirea de acestă dată a fost mai intensă. Mai înainte de toate simt din inimă să mulţumesc lui Dumnezeu că i-a adunat laolaltă pe oamenii de bine care cu mai bine de 15 ani în urmă au avut dorinţa de a avea o biserică ortodoxă. Cu voia Lui s-au întâmplat toate şi mai bune şi mai puţin bune. Timpul a cernut şi iată Domnul a biruit. O nouă generaţie de emigranţi români au loc de închinăciune. Truda ( mai mare sau mai puţin mare) celor 6 preoţi şi a celor ce s-au perindat în comitete parohiale sau comitete de femei e văzută de Cel de Sus iar răsplata va veni fiecăruia dintre ei.
Mulţumesc ţie Doamne că ai lucrat prin aceşti oameni minunaţi şi iată că de acum mă simt şi aici acasă.